joi, 24 octombrie 2013

25 Octombrie - Ziua Armatei Romaniei

25 Octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua când armata română şi-a îndeplinit menirea firească. Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, data de 25 Octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care ţara îşi sărbătoreşte Armata şi pe cei care au fost sau sunt în slujba ei.
Moment simbolic în istoria poporului român, înscris în calendarul sărbătorilor noastre de suflet, ziua de 25 Octombrie este Ziua Armatei României, o zi de cinstire pentru eroismul si jertfele prin care, de-a lungul vremii, oştirea noastră şi-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc, îndeplinindu-ţi misiunea nobilă de a apăra unitatea naţională şi integritatea teritorială a statului român.
La 25 octombrie 1944, Armata Română elibera ultima localitate românească de sub ocupaţie străină: oraşul Carei. Acţiunile militare purtate de armata română în bătălia pentru Ardeal alcătuiesc un drum glorios, soldat pe pământul transilvan cu numeroase jertfe. Mii de militari din cadrul Armatei a IV-a, comandată de bravul general Dăscălescu, şi trupele Armatei I ale generalului Atanasiu au căzut vitejeste în luptele sângeroase de la Sfântu Gheorghe, Târgu Mureş, Oarba de Mureş, Păuliş, Turda, Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare şi Carei, în total peste 50.000 de oameni (morţi şi răniţi).
Odată cu încheierea acţiunii de eliberare a teritoriului patriei, după 25 octombrie 1944, Armata Română a participat, la eliberarea Ungariei. Ea a desfăşurat acţiuni militare pe Tisa mijlocie, pentru eliberarea oraşelor Debreţin şi Nyiregyhaza şi a participat la marea operaţie pentru eliberarea Budapestei, unde şi-a adus o contribuţie importantă la ruperea centurilor fortificate ale oraşului şi la nimicirea marilor centre de rezistenţă.
A avut, de asemenea, un mare rol în eliberarea oraşului Miskolc şi în cucerirea munţilor Hegyalya, Bukk şi Matra. Pe frontul din Ungaria, brava armata română a angajat peste 210.000 militari, eliberând 14 oraşe mari şi 1.224 de comune. In cursul acestor lupte, din rândul ostaţilor noştri au căzut la datorie 42.000 de oameni (morţi, răniti, dispăruţi şi prizonieri). In Cehoslovacia, armata română, acţionând, în continuare, alături de armata sovietică, a desfăşurat acţiuni în perioada 18 decembrie 1944 – 12 mai 1945.
Pe frontul Cehoslovaciei au participat 248.450 militari români, din rândurile cărora au căzut 67.495 de eroi. De asemenea, aproximativ 2.000 de militari români din Regimentul 2 Care de lupta şi-au adus contribuţia la eliberarea părţii de nord-est a Austriei. Ei au înfruntat inamicul în lupte grele la Mistelbach, Zisterdorf şi Poysdorf. Cu un efectiv total de peste 538.536 de luptători, din care au pierit peste 169.822 de eroi, armata română, care a parcurs peste 1.700 de km de la Marea Neagra până in cadrilaterul Boemiei, a eliberat peste 200.000 km pătraţi de sub ocupaţie straina (România, Ungaria, Cehoslovacia şi Austria), a traversat prin lupte grele circa 20 de masivi muntoşi, a forţat 12 cursuri mari de apă şi a eliberat peste 3821 localităţi, dintre care 53 de mari oraşe.
Ostaşii români au provocat inamicului pierderi echivalând cu 15 divizii. Pe frontul de vest, efortul economic al României a atins fabuloasa sumă de 1.120.000.000 dolari, ceea ce însemna de patru ori bugetul României pe exerciţiul financiar 1937-1938. Zilnic, contribuţia României în războiul antihitlerist a fost de aproape 5 milioane de dolari. La 9 mai 1945, când războiul a luat sfârşit cu victoria Naţiunilor Unite – armata română se găsea în apropiere de Praga şi în estul Austriei, prezentându-se cu un bilanţ bogat de luptă, şi s-a întors în ţară cu drapelele de luptă acoperite de glorie, trecând pe sub Arcul de Triumf ca o armată biruitoare, care şi-a făcut datoria faţă de patrie şi poporul său, precum şi faţă de alte popoare
          Din anul 1830, anul înfiinţării armatei române moderne, până în 1951, în tradiţia românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituţii. Aflată în centrul atenţiei publice, mai ales după Războiul de Independenţă din 1877-1878, armata a participat anual la manifestările prilejuite de Ziua Înălţării Domnului, devenită, după Primul Război Mondial, Ziua Eroilor, şi la cele din Ziua Naţională a Regatului Românei (10 Mai).
Dacă armata, ca organism al statului român nu a avut propria zi aniversară, în schimb, categoriile de forţe armate, respectiv diferitele genuri de arme, unităţi şi mari unităţi îşi sărbătoreau ziua odată cu praznicele propriilor patroni spirituali. Aceşti patroni au fost confirmaţi pentru categoriile de forţe armate prin Înaltul Decret Regal nr. 1621 din 24.05.1929, iar pentru unităţile ce aparţineau aceluiaşi tip de armă prin Înaltul Decret Regal nr. 1343 din 17.04.1931. În martie 1948, acest gen de sărbătoare a fost abandonat, fiind apoi reluat din anul 1994. În prezent, zilele categoriilor de forţe ale armatei şi cele ale genurilor de armă şi specialităţilor militare sunt stabilite prin Regulamentul onorurilor şi ceremoniilor militare, R.G. – 4, aprobat printr-un ordin al ministrului apărării naţionale din 2009.
În ţara noastră, pe data de 20 iulie 1951, Prezidiul Marii Adunări Naţionale a emis Decretul nr.125 în vederea declarării zilei de 2 octombrie, pentru prima oară, ca “Ziua Forţelor Armate ale R.P.R.”. Motivul acestei alegeri îl constituia faptul că, la 2 octombrie 1943, Stalin aprobase organizarea Diviziei “Tudor Vladimirescu” din prizonieri de război români, devenind, astfel, “sâmburele” viitoarei “Armate Populare” din România. Timp de aproximativ un deceniu sărbătorile oficiale româneşti au căpătat un profund caracter prosovietic, anulându-se, practic, aproape toate simbolurile naţionale şi mistificându-se evident aspectele de ordin istoric.
În 1958, prin Ordin al ministrului forţelor armate, s-a revenit la tradiţiile unităţilor şi marilor unităţi cărora li s-a permis să-şi sărbătorească sau să comemoreze principalele momente din toată perioada existenţei lor. Ideea după care întreaga armată română îşi avea “sâmburele” în Divizia “Tudor Vladimirescu” devenea astfel de domeniul trecutului. În anul următor retragerii armatei sovietice din România, prin Decretul nr. 381 din 01.10.1959, Ziua Forţelor Armate a fost mutată pe data de 25 Octombrie. În Decret nu se face nici o referire explicită la motivul acestei decizii. La vremea respectivă, ea a reprezentat un act de curaj. Motivul principal al deciziei de schimbare a Zilei Armatei trebuie căutat în faptele de arme ale Armatei Române şi în rezultatul acestora: reîntregirea graniţei de Vest a României şi anularea, de facto, a prevederilor Dictatului de la Viena. Acesta a fost singurul obiectiv strategic naţional, realizat efectiv de Armata Română pe câmpul de luptă, recunoscut juridic în art. 2 al Tratatului de pace dintre România şi Puterile Aliate şi Asociate, încheiat la 10 februarie 1947. Recunoaşterea importanţei zilei de 25 octombrie 1944 pentru istoria Armatei României şi istoria naţională, în ansamblul ei, este pusă în evidenţă şi de faptul că autorităţile timpului şi-au asumat chiar riscul unor speculaţii nefavorabile lor, care puteau asocia faptele de arme cu ziua regelui Mihai, născut tot într-o zi de 25 octombrie, sau cu forma de guvernământ existentă înainte de 30 decembrie 1947. Deci, 25 Octombrie 1944 semnifică data eliberării totale a nord-vestului Transilvaniei de sub ocupaţie şi administraţie străine. Chiar dacă acest teritoriu a fost preluat iniţial de administraţia sovietică, fiind retrocedat României pe 9 martie 1945 (la câteva zile după instalarea guvernului Groza, pe 06.03.1945), în ziua de 25 octombrie 1944 Armata României a trăit un moment înălţător, prin atingerea hotarului firesc al patriei sale.
Toate acestea pun în evidenţă faptul că Ziua Armatei României este legată efectiv şi afectiv de Transilvania, leagănul genezei şi evoluţiei istorice a poporului nostru, de obiectivele şi sentimentele Armatei României, care au vizat întotdeauna îndeplinirea idealurilor naţionale: unitate, independenţă, suveranitate, integritate teritorială. 25 Octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua când armata română şi-a îndeplinit menirea firească, aceea de a readuce la hotarele ei patria care a zămislit-o.
Devenită simbol, ziua de 25 octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca fiind ziua în care ţara îşi sărbătoreşte armata şi pe cei care au fost şi sunt în slujba ei.  Cine nu a fost soldat, va înţelege mai greu ce mare povară porţi pe umeri precum şi unicitatea şi singurătatea soldatului aflat în misiune.
Astfel, Ziua Armatei a fost, este şi va fi mereu Ziua Soldatului! Sărbătorile sunt pentru oameni, iar omul-soldat are astăzi bucuria de a fi sărbătorit aşa cum se cuvine de întreaga ţară.
La aceasta sărbătoare, cu ocazia Zilei Armatei României, se cuvine ca tuturor eroilor neamului şi veteranilor de război, care au înfruntat gloanţele şi vitregia războiului, celor care şi-au dat viaţa pentru libertatea, unitatea şi integritatea României, să le aducem un calduros şi pios omagiu şi să le transmitem, de peste timp, gânduri de recunoştinţă veşnică din partea generaţiilor de azi, a noastră, a tuturor. La mulţi ani Armatei Române!

Lt. Col. Nicolae USZKAI
Brigada 2 Vânători de Munte ”SARMIZEGETUSA”

miercuri, 11 septembrie 2013

O intrebare si, totodata, un indemn catre toti rezervistii


Stimati colegi,

In anul 1984 paseam prin portile Liceului Militar Tudor Vladimirescu din Craiova.   Fiindca eram  anul I, am fost chemati mai devreme decat colegii din ceilalti ani pentru acomodare...
Un aspect m-a marcat in mod deosebit cand au inceput sa vina elevii din alti ani: dupa o vacanta de 3 luni acestia se revedeau si se vedea in ochii lor bucuria revederii, bucuria ca  inca un timp vor fi   impreuna, la bine si la greu.
Am simtit si eu ulterior aceasta bucurie de a avea prieteni, de a fi prieten.
Armata, ca organism unic in societate, creeaza cele mai durabile punti de legatura intre oameni.
De multe ori stau si ma intreb: oare ce s-a intamplat cu acest spirit? Ce a facut ca el sa dispara? De ce la un cuvant sau o virgula pusa gresit sarim unul la altul si uitam cine suntem? Sau ceea ce am fost?
Care este esenta vrajbei noastre? Cine o hraneste? Cui foloseste?
Sunt de parere ca trebuie sa punem  capat disputelor noastre  si sa ne unim in urmarirea interesului nostru.
Daca vom continua in acest mod, nimeni  dintre noi nu va avea de castigat.
Societatea civila asteapta ceva de la noi. Activii asteapta ceva de la noi. Elevii de liceu militar si cei din  academii asteapta ceva de la noi.
Dar noi, ce asteptari avem  de  la noi? Care este strategia noastra? Ce obiective avem?
Haideti sa  raspundem sinceri, fiecare in dreptul sau...

Ion NISTOR

luni, 26 august 2013

Militarii disponibilizaţi din Timiş nu vor să renunţe la sumele luate abuziv de regimul pedelist

Scris de Gheorghe Miron, Ziua de Vest
Legea pensiilor militare, dreptul la muncă al rezerviştilor, recuperarea sumelor de care în mod abuziv au fost păgubiţi de regimul pedelist şi prevenirea acestor samavolnicii în viitor – acestea sunt patru obiective ale Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD) Timiş, reamintite cu prilejul împlinirii a 4 ani de la înfiinţare.
„Înfiinţarea unui sindicat al militarilor - fie ei şi disponibilizaţi, în data de 18 august 2009 - a fost percepută, la vremea respectivă de către societatea românească drept un fapt divers, ca multe altele care ne colorează viaţa în anii democraţiei. Chiar şi noi, pensionarii militari de atunci, actualii rezervişti fără drept la pensie militară, am privit iniţiativa fondatorilor SCMD mai mult ca o curiozitate, dată fiind şi formaţia noastră de militari, incompatibilă (pe atunci) cu ideea de sindicat. Ce a urmat e deja istorie, dar o istorie în care SCMD a luptat la baionetă cu obtuzitatea unei puteri care în dorinţa de a ne desfiinţa ca o categorie profesională distinctă, urma să lase Armata fără rezerva de care are nevoie nu numai la război, dar şi la pace”, a explicat colonelul în rezervă Radu Aromânesei, preşedintele Filialei 1 Timişoara a SCMD.
Sindicaliştii militari susţin că au avut împotriva lor cele mai puternice instituţii ale statului (preşedinte, guvern, majoritate parlamentară ostilă, servicii specializate în dezinformare şi o parte a sistemului juridic), dar şi mass-media aservită puterii, sau reticenţele multor rezervişti care au aplecat urechea la tot felul de zvonuri care urmăreau denigrarea conducerii SCMD.
„Toate acestea urmărind destructurarea singurei organizaţii bătăioase a militarilor în rezervă, dar tot am reuşit să-i protejăm pe ai noştri (fie membri sau nu) de nenorocirile care îi pândeau (diminuarea iniţială a pensiilor cu peste 60%, regularizarea-recuperarea aşa ziselor sume „necuvenite”) şi, în final, am determinat promulgarea Legii 241/2013, reparatorie pentru cei afectaţi de abuzuri. Mai sunt însă multe de făcut, de aceea SCMD trebuie să existe”, a conchis Aromânesei.

marți, 16 iulie 2013

O noua victorie a SCMD

Comunicat de presă
(16 iulie 2013)



Ref.: Decrete semnate de președintele României, domnul Traian Băsescu, marți, 16 iunie a.c.
Președintele României, domnul Traian Băsescu, a semnat marți, 16 iunie a.c., următoarele decrete:


  1. Decret privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a doua parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi, respectiv, 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo, precum şi a Acordului auxiliar dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca primă parte, Islanda, ca a doua parte, şi Regatul Norvegiei, ca a treia parte, referitor la aplicarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a doua parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi, respectiv, 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo;
  2. Decret pentru promulgarea Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională;
  3. Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundaţiilor;
  4. Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea amendamentelor la Acordul de garanție dintre statele membre ale Uniunii Europene și Banca Europeană de Investiții privind împrumuturile care vor fi acordate de către Banca Europeană de Investiții pentru proiectele de investiții din statele din Africa, Caraibe și Pacific și din țările și teritoriile de peste mări;
  5. Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Protocolului dintre România și Republica Austria și a Protocolului adițional, semnate la Viena la 1 octombrie 2012, de modificare a Convenției pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital, semnată la București la 30 martie 2005;
  6. Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 23/2013 privind gestionarea financiară a fondurilor externe nerambursabile aferente Mecanismului financiar al Spațiului Economic European 2009 - 2014 și Mecanismului financiar norvegian 2009 - 2014;
  7. Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 88/2012 privind cadrul instituțional pentru coordonarea, implementarea și gestionarea asistenței financiare acordată României prin Mecanismul financiar al Spațiului Economic European și prin Mecanismul financiar norvegian pe perioada de programare 2009 - 2014;
  8. Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 37/2013 pentru completarea Art. 13 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 74/2009 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile provenite din Fondul European de Garantare Agricolă, Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală și Fondul European pentru Pescuit și a fondurilor alocate de la bugetul de stat, privind gestionarea fondurilor nerambursabile alocate de la Comunitatea Europeană și a fondurilor alocate de la bugetul de stat aferente programului de colectare și gestionare a datelor necesare desfășurării politicii comune în domeniul pescuitului și a programului de control, inspecție și supraveghere în domeniul pescuitului și pentru modificarea Art. 10 din Legea nr. 218/2005 privind stimularea absorbției fondurilor SAPARD, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, Fondul European pentru Pescuit, Fondul European de Garantare Agricolă, prin preluarea riscului de creditare de către fondurile de garantare.
Departamentul de Comunicare Publică
16 Iulie 2013

vineri, 7 iunie 2013

Multumiri

Aduc pe aceasta cale multumiri domnului director Dumitru Botila si colectivului redactional al ziarului de atitudine, analiza, investigatii si dezvaluiri, "Reflector argesan", pentru promptitudinea cu care ne pun la dispozitie fiecare noua aparitie.

Le vom pune la dispozitie si noi materiale de interes general pentru toti rezervistii si, bineinteles, pentru toti romanii.

Inca odata multumiri!

PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r) dr. Mircea DOGARU

vineri, 31 mai 2013




Mareşal Ion Antonescu În întreaga istorie a tuturor popoarelor există o zicală străveche care spune oarecum asemănător același lucru: la vremuri grele, e nevoie de bărbați adevărați. La fel și în cazul nostru, al românilor, de multe ori în vremurile dificile, am avut parte de bărbați adevărați care să-și ia soarta în mâini, a lor și a celor care i-au urmat, și să scrie istoria. Sunt mulți care au rămas necunoscuți, alții au intrat în panteonul eroilor români, unii cunoscuți, alții uitați. Numele lor sunt întipărite pe socluri, plăci memoriale, au nume de străzi sau instituții. Nu avem cum să nu ne amintim de ei, sunt nume care au făcut istorie, și sunt instituții sau străzi care ne amintesc de asta: Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Alexandru Ioan Cuza, Ferdinand etc. Aceștia au făcut multe pentru neamul românesc, unii au avut o soartă tragică, dar numele lor a rămas înscris în memoria românilor ca și eroi ai unor timpuri dure, când s-au ridicat și au făcut față vremurilor, i-au inspirat și condus pe români în luptă împotriva dușmanilor mult mai numeroși, au învins sau au fost învinși, dar au rămas în memoria românilor ca și adevărați lideri, ca și exemple de urmat pentru alte vremuri grele ce vor veni. Și care au venit și vor veni, fie că ne place sau nu.

Totuși, în istoria noastră există un personaj tragic și eroic care se ridică la nivelul celor mai sus menționați, dar nu are numele înscris pe bulevarde sau străzi, nu sunt instituții sau școli care să-i poarte numele, nu este amintit în cărțile de istorie ca și un erou al neamului său. Nu are nici măcar un mormânt unde să i se pună o floare din când în când, nu are nimic în afară de amintirea câtorva conaționali care se încăpățânează să-l considere erou al neamului românesc. Fiindcă chiar asta a fost, un erou al neamului românesc, a trăit ca un erou, a luptat ca un erou și a murit ca un erou. A murit ca un erou adevărat, fără să ceară nimic în schimb, a ridicat brațul în fața plutonului de execuție și a strigat: „Trăiască România!"

Nu, nu este o legendă, nu este ceva inventat, este un om adevărat care și-a dedicat viața și moartea României, iar numele lui este Ion Antonescu. Adulat între anii 1940-1944, hulit în perioada comunistă, controversat în perioada post-comunistă, acesta este mareșalul Ion Antonescu, o personalitate militară românească de prim rang, care s-a evidențiat din timpul primului război mondial ca și șef de stat major al viitorului mareșal Prezan, autorul multor planuri de luptă pentru armata română care s-au concretizat în mari victorii, dar prea puțin cunoscute și recunoscute astăzi.

Când Moldova stătea sub amenințarea bandelor bolșevice care urmăreau asasinarea primului ministru Ion I. C. Brătianu și arestarea regelui Ferdinand pentru a proclama Republica Bolșevică Română la finele anului 1917, la ședința de guvern din ajunul Crăciunului când unii membrii guvernului își dădeau demisia de frica bolșevicilor ale căror sloganuri se auzeau sub ferestrele palatului din Iași unde se ținea ședința, atunci când generalul Prezan a pus pe masă planul de contracarare a mișcării bolșevice, câți știau că aceste planuri de acțiune au fost concepute de un maior din statul major al generalului Prezan, un necunoscut pe atunci pe nume Ion Antonescu? Iar aceste planuri puse în aplicare au avut drept rezultat alungarea trupelor bolșevizate ruse peste Prut, uneori prin luptă, fără această acțiune unirea cu Basarabia din 23 martie 1918 fiind practic imposibilă?

În 1919, în râzboiul româno-ungar, generalul Mărdărescu respinge atacul ungar peste Tisa și trece la contraatac, trecând Tisa pe la Tisza-Bo, în prezența regelui Ferdinand. Soldații români trec voioși podul de vase, însuflețiți de prezența suveranului, mergând mai departe pentru a ocupa prin luptă Budapesta la 4 august 1919. Dar există un eveniment uitat de istoriografie. Regele Ferdinand îl observă pe Antonescu stând modest de o parte. Se duce la el, îl îmbrățișează, apoi îi pune pe piept propria decorație, Ordinul Mihai Vireazu, spunându-i că acest rezultat este datorat lui, până la urma planurile contraatacului românesc erau concepute tot de acest Ion Antonescu.

Timpul a trecut, dar vremurile veneau tot mai grele. Ion Antonescu a conceput un memoriu care a fost folosit la negocierile de pace de la Paris, precum și un altul destinat regelui Carol al II-lea despre dotarea precară a armatei în pragul următorului război mondial. Carol l-a închis într-o mănăstire, dar în 1940, după rapturile teritoriale, Basarabia, nordul Bucovinei și nordul Ardealului, l-a chemat ca și salvator și om providențial. La vremuri grele, e nevoie de bărbați adevărați. Faceți un exercițiu de imaginație, deși e imposibil, dar gândiți-vă doar o clipă cum ar fi fost dacă România ar fi avut la cârmă atunci unul dintre politicienii din ziua de astăzi!

De aici, din 6 septembrie 1940, după ce a forțat abdicarea lui Carol al II-lea, de când a obținut puterea în stat, încep polemicile dintre apărătorii și detractorii lui Antonescu. De la 6 septembrie 1940 și până la 23 august 1944, fiecare gest și ordin al lui este analizat, criticat sau lăudat, uneori cu prea multă pasiune și prea puțină logică și reflecție asupra cadrului internațional sau mobilurilor din spatele unei decizii sau alteia. Unii susțin că au fost făcute în interesul României, alții că nu, dimpotrivă. Va fi nevoie de calm și o dezbatere serioasă, atât asupra lucrurilor bune, cât și asupra greșelilor. Dar nu am văzut pe nimeni care să arunce vreo urmă de îndoială asupra meritelor sale anterioare preluării puterii.

De aceea, măcar pentru ziua de azi, 1 iunie 2013, când se împlinesc 67 de ani de la executarea sa, putem amâna controversele, amintindu-ne mai degrabă că a murit ca un adevărat român care și-a făcut datoria. Îmi amintesc de relatarea unui fost deținut politic care vorbea despre modul cum a fost formată Divizia „Tudor Vladimirescu" din prizonieri români considerați suficient de îndoctrinați politic pentru a lupta alături de ruși. Chiar Ana Pauker făcea propagandă cutreierând lagărele pentru înscrierea prizonierilor români. Au fost unii care au aceptat doar pentru condiții mai bune față de cele din lagăr și pentru a se putea întoarce mai repede acasă. Pentru a testa fidelitatea acestei divizii, rușii au pus-o să lupte împotriva trupelor române de pe front. Au fost șase ofițeri care au refuzat categoric, iar rușii i-au pus în fața plutonului de execuție. Cei șase ofițeri au murit strigând „Trăiască România!" Nu am găsit încă confirmarea acestui episod și nici numele celor șase ofițeri români, dar dacă este real, exemplul este grăitor.

Un fapt este adevărat, în fața plutonului de execuție, Mareșalul Ion Antonescu a strigat Trăiască România!

Cristian Negrea   

joi, 23 mai 2013

Titanii țin Cerul Nației pe umeri!


       Veștile vin și pleacă. Din cele rele rămân însă durerile neînduplecate. Așa se întâmplă și acum când scriu aceste rânduri la primirea zguduitoarei știri, strecurată ca fapt divers pe un ecran de televiziune, despre plecarea forțată dintre noi a unui martir. Nu doar opera maestrului este mărturia peste timp a dăinuirii sale ci sacrificiul sinelui pentru dobândirea adevărului Națiunii Române, adesea deposedată de drepturile sale istorice. Maestrul Gheorghe Buzatu, cumintele Om din Iașiul memoriei culturii românilor, a plecat în Timpul Înălțării, luând cu el propria-i Cruce. Mulți își spun istorici doar pentru că au căpătat o diplomă în facultate și reproduc, repetitiv, datele manualelor sau, în el mai fericit caz, spusele vreunui cercetător autentic.
Pentru Maestru Meu, Istoria a fost ca o mină potrivnică în care a săpat toată viața și din care a scos nămolurile uitărilor fabricate, adevărurile răscoapte sau trunchiate, impunerile de tot soiul scrise de mâna și pe limba cotropitorilor sau a năimiților dinlăuntru. A săpat în fântâna adevărului despurcând-o de uzurparea alogenilor și a dăruit Neamului Românesc picăturile de apă vie care au început să-l readucă la viață. El nu a acceptat compromisul și a arătat direct, cu rostirea sa domoală dar netremurată, către toți cei ce ne-au dezvrednicit și care continuă să o facă fără opreliști. Avea să-mi spună, dulce dojenitor, întruna din întâlnirile noastre publice: ”este vremea să le spunem pe numele lor adevărat, domnule general, tuturor acelora care ne hulesc. Nu mai trebuie doar să facem aluzii indirecte. Ei o fac fără jenă. Ei ne-au pus pe listele lor negre cu numele nostru de botez. Așa că a venit vremea să dăm definitiv cărțile pe față și să le spulberăm cacealmaua”. Alături de alții, la fel de trist înainte plecați, precum Florin Constantiniu, Florin Dobrinescu, Augustin Deac sau Emanoil Emandi, Maestrul  Gheorghe Buzatu este deja în Panteonul făuritorilor de conștiință națională, ziditori ai dreptului nostru la demnitate, care se ridică în Timpul Superior ca și Columne peste veac a căror prezență nu o mai poate ignora nimeni.
Acolo, în Altarul studiilor sale din Centrul de studii Europene, nu a căutat nimic pentru sine. A trudit la Istoria secretă a celui de al Doilea Război Mondial, a refăcut memoria Mareșalului, a descris sensul devenirii noastre geopolitice prin proprie și sănătoasă viziune. Nu s-a sinchisit de blamul activiștilor simbriași și și-a continuat dramaticul destin chiar în spațiul public politic, alături de alte mari personalități, pe axa consolidării ideii naționale. Nu îndrăznesc să intru în vastitatea operei sale pentru a nu fi ridicol. Cu toate că îmi este cunoscută, accesibilă și dirigiutoare. Pentru că trebuie să ne interzicem să substituim cu câteva vorbe, fie ele pline de sens și îndreptățite, viața și opera unui asemenea Om.
Scriu aceste rânduri cu senzația că cel trecut dintre noi mă privește. Mă consolează gândul că voi rămâne vrednic de mărturia sa de prietenie, de dialogurile noastre la obiect, de moștenirea crezului său filosofic și mai ales de împlinirea datoriei de a-L restitui memoriei colective prin dreaptă lucrare publică.
A plecat Maestrul la locul hărăzit, lângă cei ce-L așteptau să întregească constelația academică. Dar Spiritul Lui a rămas aici și ne obligă să întregim Oastea iubitoare de Neam și Adevăr. Pentru că numai Adevărul, mai ales cel istoric, ne face liberi și demni.

General(r) dr. Mircea Chelaru
București – Iași, 21 mai 2013
canaris_general@yahoo.com

sâmbătă, 11 mai 2013

Colaborare între asociaţiile rezerviştilor militari la malul mării


Vineri, 10 mai 2013, la Sala de spectacole a Cercului Militar Constanţa a avut loc Adunarea Generală a filialei constănţene a Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din M.Ap.N. La activitate au fost invitaţi şi col.(r) Constantin Marin,preşedintele Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din MAI- filiala Constanţa şi col.(r) Remus Macovei, preşedintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate- filiala Constanţa.
Activitatea a început cu un moment emoţionant – felicitarea amiralului Petre Anghel, cel care imediat după evenimentele din decembrie 1989 a înfinţat  filiala constănţeană a Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din M.Ap.N, cu ocazia împlinirii vârstei de 85 de ani.
A fost păstrat un moment de reculegere în memoria celor 114 membri care au decedat  în ultimii 4 ani.
Au fost prezentate materialele specifice unei astfel de acţiuni : darea de seamă, bilanţul activităţii financiar contabile, raportul comisiei de cenzori şi programul de activitate pentru perioada următoare.
S-a trecut la discuţii , ocazie cu care col.(r) Remus Macovei, preşedintele filialei Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate- filiala Constanţa, a supus atenţiei participanţilor  următoarele aspecte:

  • - Este necesar ca în perioada următoare să analizăm şi la Constanţa posibilitatea înfiinţării unei uniuni, după modelul de la Craiova, a tuturor asociaţiilor cadrelor în rezervă şi în retragere, care  să reprezinte coerent,incisiv  şi eficient adevăratele problemele ale rezerviştilor militari, în condiţiile păstrării identităţii şi specificului fiecărei organizaţii.
  • - Rezerviştii militari nu au  nicio garanţie a elaborării în regim de urgenţă a Legii reparatorii, care să asigure revenirea  pensiilor scăzute,  la cuantumul  lunii decembrie 2010, aşa cum actualii guvernanţi au promis.
  • - Reprezentanţii din teritoriu a tuturor asociaţiilor cadrelor militare în rezervă şi în retragere să facă presiuni asupra conducerilor centrale, pentru ca reprezentanţii acestora  pe timpul discutării  proiectului  Legii pensiilor militare, prin amendamentele propuse, să contribuie la îmbunătăţirea conţinutului acesteia.
  • - Trebuie să fim îngrijoraţi de cele două RIL-uri care vor crea reale probleme rezerviştilor care vor acţiona în justiţie,  urmare a erorilor/abuzurilor comise de reprezentanţii  Caselor de Pensii
  • - Toate asociaţiile cadrelor în rezervă şi în retragere să acţioneze cu fermitate pentru îmbunătăţirea imagiini Armatei Române şi în mod deosebit a rezerviştilor, prin organizarea unor acţiuni de amploare, care să aducă în atenţia opiniei publice rolul  jucat de militari în societatea românească. Un prim prilej este ocazionat de sărbătorirea Zilei Rezervistului, când la Constanţa, cu sprijinul Prefecturi şi Garnizoanei militare, rezerviştii din toate asociaţiile vor organiza o festivitate semnificativă.
În finalul adunării, după aprobarea documentelor discutate, a fost aleasă nouă conducere a filialei, care va fi condusă de gen.lt. (r) Constantin Zeca.
Cu speranţa materializării oportune a posibilităţilor de colaborare,urăm noii conduceri mult succes  în activitatea desfăşurată pentru  redarea  şi menţine demnităţi  celor care prin tot ce au făcut  pentru Armata Română şi România, merită respectul întregii societăţii.



Biroul Operativ al SCMD-filiala Constanţa

marți, 23 aprilie 2013

Membrii SCMD sunt invitati la o manifestare cultural artistica, la Brasov

Membrii SCMD, sunt invitati sa participe la Brasov la o manifestare cultural+artistica organizata de catre mine, cu tema Romania incotro?! Din Bucuresti va pleca un autocar, din Bistrita si Satu Mare de asemenea, transportul fiind gratuit. Pana acum, sigur va canta Dumitru Farcasu, asteptam si raspunsul lui Gheorghe Zamfir.
Va multumesc, cei interesati sa ma sune la nr 0769642543.

Lt. (r) Alexandru Gheorghe
sorineco@yahoo.com

duminică, 21 aprilie 2013

Anunt


Azi dimineața (21 aprilie 2013), la ora 08:00, tatăl meu, Costel Gălățeanu, a încetat din viata după o scurta și grea suferința.
Trupul neînsuflețit va fi depus la capela Cimitirului Ghencea Militar (B-dul Ghencea, Nr. 22), maine 22 aprilie, în jurul orei 12:00. Slujba de adio și ceremonialul militar vor avea loc marți, 23 aprilie, în jurul orei 12:00.
Înmormântarea va avea loc miercuri, 24 aprilie, în orașul Cugir, jud Alba, locul unde și-a dorit sa-și petreacă pensia.
Dragos Galateanu

miercuri, 10 aprilie 2013

In atentia domnului secretar de stat Victor Socaciu


In numele membrilor SCMD (foste cadre si urmasi de eroi martiri) care au si statut de revolutionar, subsemnatul Col. (r) dr. Mircea Dogaru, presedintele SCMD, va solicit sa stopati imediat periculoasa initiativa de excludere a militarilor din Legea Recunostintei, supunandu-va atentiei acest document.

luni, 8 aprilie 2013

Blogurile vor fi cenzurate de legislaţia UE



Ele sunt considerate o ameninţare de către cei care vor să deţină controlul total asupra informaţiei

de Mihai Vasilescu
 
Informaţia este putere, iar mass-media este considerată pe bună dreptate „a patra putere în stat”. Internetul, şi mai ales apariţia blogurilor, au făcut însă ca informaţia să scape tot mai mult de sub controlul celor care, până acum, au deţinut monopolul asupra mijloacelor de comunicare în masă. Aceasta i-a făcut pe parlamentarii europeni să apeleze la o soluţie cel puţin discutabilă: sub pretextul asigurării unei mai mari libertăţi de exprimare, se dezbat acum o serie de măsuri care îngrădesc exact libertatea de exprimare. 

Oricine doreşte îşi poate construi astăzi un site sau un blog unde să îşi exprime în mod necenzurat punctul de vedere. Faţă de un ziar, o revistă sau o televiziune, care necesită investiţii uriaşe, site-urile şi blogurile sunt foarte ieftine şi asigură vizibilitatea pe întregul glob. În plus, acestea câştigă o tot mai mare credibilitate, întrucât cititorii s-au săturat de cenzura şi minciunile din mass-media tradiţională. 

O fostă jurnalistă estoniană, astăzi europarlamentar în grupul socialiştilor, Marianne Mikko a redactat recent un raport, care a fost adoptat spre dezbatere de Comitetul pentru Cultură al Parlamentului European. „UE are nevoie de o implicare mai puternică pentru a reglementa media, astfel încât aceasta să asigure mai multă libertate de exprimare”, arată ea. Un pretext, fără îndoială, din moment ce prima măsură propusă este crearea unor organisme care să controleze blogurile, adică exact acele mijloace de comunicare care asigură cea mai mare libertate de exprimare. 

Toată argumentaţia conţinută în acest raport exprimă de fapt cele mai negre temeri ale celor care văd cum informaţia le scapă acum de sub control. Marianne Mikko îşi plasează propunerile legislative sub semnul rolului de „câine de pază al democraţiei”, pe care trebuie să îl joace presa. Apar aici mai multe întrebări importante: ce păzeşte câinele, de cine şi mai ales cine este stăpânul lui? Căci, după cum dovedesc numeroasele exemple de ştiri cenzurate, presa pare mai degrabă să vegheze ca nu cumva informaţii-cheie să ajungă la public, sau dacă acest lucru se petrece, să ajungă într-o formă şi pe canale bine controlate. 

Una din temerile exprimate de Marianne Mikko este faptul că „utilizatorii” au început să genereze conţinuturi mediatice. Aceasta este într-adevăr o problemă spinoasă pentru cei ce vor să deţină controlul total asupra informaţiei. Publicului, utilizatorilor sau consumatorilor, cum sunt numiţi în general oamenii, le-a fost atribuit din start acest statut pasiv, ei nu au deci voie să creeze, să genereze informaţie. „Creşterea conţinuturilor mediatice generate de utilizatori, cum ar fi imaginile sau înregistrările video, pune sub presiune mass-media profesionistă şi pe jurnalişti”, scrie Marianne Mikko.

Despre ce presiune vorbeşte Marianne Mikko? Oare despre faptul că postarea de înregistrări video sau de fotografii de la faţa locului îi împiedică acum pe jurnalişti să ignore sau să relateze distorsionat evenimentele? Aceasta nu este o presiune, ci din contră ar trebui privită ca un fapt îmbucurător, care îi obligă pe jurnalişti să fie din ce în ce mai profesionişti. Poate fi o presiune sau o ameninţare, doar în măsura în care intenţia jurnaliştilor este din start aceea de a cenzura şi distorsiona. 

Un alt aspect semnalat de raportul Mariannei Mikko este faptul că blogurile câştigă o tot mai mare credibilitate. Nu doar persoanele private, ci şi jurnaliştii, redactorii şi editorii le folosesc drept surse de informare. „Statutul autorilor si editorilor (acestor bloguri), inclusiv cel juridic, nu este nici stabilit, nici indicat in mod clar cititorilor acestora. Acest lucru cauzează incertitudini referitoare la imparţialitate.” De parcă, faptul că mass-media oficială este reglementată şi controlată de mari corporaţii sau trusturi de presă îi asigură acesteia imparţialitatea! 

Următorul paragraf dezvăluie adevăratele intenţii ale acestui raport. „Mass-media rămâne un instrument politic influent”, contină Mikko, „care nu trebuie abordat doar din perspectiva economică. Unii bloggeri ţin un jurnal al gândurilor şi evenimentelor personale. Alţii promovează deschis platforme politice sau candidaţi prezidenţiali. Altele au agende ascunse. Confuzia este imensă. Cred că publicul încă percepe blogurile ca pe o mass-media sinceră. De aceea avem nevoie de calitate, de informaţii despre cine scrie şi de ce. Nu cred ca bloggerii reprezintă o ameninţare. Dar ei pot polua spaţiul virtual. Deja avem mult spam, informaţii greşite şi intenţii rele în acest spaţiu. Până acum, blogurile au avut intenţii bune şi au fost oneste, dar acum, când acestea sunt din ce în ce mai utilizate, ar putea fi folosite de oameni mai puţin corecţi pentru a-şi îndeplini scopurile. Cum problemele pot fi prevăzute, este mai prudent să acţionăm decât să aşteptăm.”

Pasajul de mai sus pune la îndoială capacitatea publicului de a-şi selecta singur informaţiile şi chiar de a discerne. Singura alternativă, dacă ar fi să ne luăm după Marianne Mikko, pare să fie aceea de a-i lăsa pe alţii să aleagă şi să prezinte informaţii gata selectate, adică cenzurate! Utilizatorul trebuie să rămână doar utilizator şi să se lase expus manipulării şi cenzurii. 

Deşi neagă că ar vedea în bloguri o ameninţare, Marianne Mikko îşi pune totuşi această problemă. Europarlamentarul Jorgo Chatzimarkakis, din Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, Germania, raportor din partea Comisiei Europene pentru Afaceri Economice şi Monetare îi susţine punctul de vedere: „Bloggerii nu trebuie consideraţi automat ca reprezentând o ameninţare, dar să ne imaginăm cum pot folosi blogurile grupurile de interese, pentru a-şi transmite mesajul. Blogurile sunt instrumente puternice, care pot reprezenta o formă avansată de influenţare, formă ce poate fi o ameninţare.” 

miercuri, 6 martie 2013

SCMD – ANCMRR concurs sau coordonare ?

sabii in teacaCele două organizaţii ale rezerviştilor au marcat sâmbătă câte o activitate cu comisiile pentru Apărare din Camera Deputaţilor şi Senat. Conform comunicatelor apărute pe paginile celor două principale organizaţii au avut cu comisiile pentru Apărare din cele două camera ale Parlamentului, pentru rezolvarea problemei pensiilor militare.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Iată comunicatele:
“Comunicat privind întâlnirea unei delegaţii a SCMD cu senatorii din Comisia pentru apărare, ordine publica si siguranţa naţională
O delegaţie a SCMD s-a întâlnit, marţi, 5 martie, cu senatorii din Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională a Senatului pentru a stabili o foaie de parcurs in problematica pensiilor militare.
Discuțiile s-au înscris în linia celor dezbătute la prima întâlnire, membrii comisiei, inclusiv reprezentanți ai Opoziției subliniind faptul că vor sprijini orice inițiativă guvernamentală sau parlamentară în vederea rezolvării situației pensionarilor militari.
Preşedintele Comisiei senatoriale pentru Apărare Ordine Publică și Siguranță Națională, Corneliu Dobrițoiu, a concluzionat ca este nevoie de crearea unei mase critice de suport politic in sprijinul celor care au avut de suferit ca urmare a deciziilor aberante de diminuare a pensiei. In acest sens, el i-a rugat pe membrii comisiei, reprezentanţi ai tuturor partidelor politice, să facă lobby în cadrul grupurilor parlamentare din care fac parte, pentru a sprijini și urgenta orice inițiativă legislativă în sprijinul rezolvării problematicii pensiilor militare.
În acordul senatorilor prezenţi, reprezentanţii sindicatului au identificat trei etape pentru repararea nedreptăţilor sociale generate de diminuarea nejustificata a pensiilor: elaborarea unui act normativ prin intermediul căruia cuantumul pensiilor sa fie readus la nivelul anului 2010, continuarea verificării corectitudinii procesului de revizuire a pensiilor – marcat de numeroase nereguli – si promovarea unui proiect de lege care sa permită revenirea la sistemul ocupaţional de pensii.
La întâlnire au mai participat vicepreședintele Senatului, Nicolae Moga (PSD) și senatorul Cristiana Anghel (PC). Alte amănunte vor fi date de participanți membrilor filialelor.
Gl.Mr. (r) Năstase Constantin, Vicepreședinte SCMD- șef al Departamentului Economic Financiar
Col. (r) Tudor Marian, Vicepreședinte SCMD și Coordonatorul Zonei București- Ilfov
Col. (r) Naon Mișu, președintele Filialei Craiova, reprezentant desemnat al Zonei de Sud –Vest”
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
“COMUNICAT DE PRESĂ
Urmare a solicitării A.N.C.M.R.R. „Alexandru Ioan Cuza”, în ziua de 04.03.2013 delegaţia Asociaţiei formată din: Gl. (r) prof. univ. dr. Mihai Iliescu, preşedintele ANCMRR, Gl. Lt. (r) Dumitrescu Victor vicepreşedinte, Gl.Bg. (r) Ganea Ion vicepreşedinte şi Gl.Bg. (r) Constanda Victor purtător de cuvânt, a fost primită la sediul Guvernului României de Viceprim ministrul Domnul Gabriel Oprea (preşedinte UNPR), ministrul Apărării Naţionale Domnul Mircea Duşa (PSD) şi Preşedintele Comisiei de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională din Camera Deputaţilor (PSD) Domnul Ion Mocioalcă.
Cu motivaţie deplină, menţionăm că această întâlnire a fost realmente o concretizare a prevederilor „Protocolului de Colaborare între ACS (PSD+UNPR) şi ANCMRR, încheiat la data de 01.12.2012.
De la bun început mărturisim că întâlnirea s-a etalat ca o reuniune civilizată cu puternice conotaţii camaradereşti. Aceasta a fost posibilă datorită Viceprim ministrului Guvernului României Domnul Gabriel Oprea, care a fost şi rămâne ataşat segmentului socio-profesional ce-l reprezintă cadrul militar în rezervă şi în retragere (pensionarul militar).
Discuţiile purtate au fost temeinic justificate, deschise, de maximă sinceritate şi tranşante.
Problema principală în dezbatere a constituit-o situaţia pensiilor militare – prioritate majoră a ANCMRR.
ANCMRR-OPREA
S-a convenit ca această problemă să fie soluţionată în două etape.
În prima etapă, în regim de urgenţă, prezentarea şi aprobarea Legii în Parlament pentru revenirea pensiilor diminuate în urma recalculării (revizuirii) la nivelul lunii decembrie 2010:
- Procesul de revizuire să continue până la 31.12.2013;
- În acelaşi act legislativ să se prevadă posibilitatea cumulului pensiei cu salariul ce-l poate obţine un pensionar militar în sectorul bugetar.
În a doua etapă se prevede elaborarea unei noi legi a pensiilor militare de stat cu consultarea largă a structurilor asociative din Sistemul de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională. În acest sens, s-a convenit luarea în considerare a amendamentelor propuse Ministerului Apărării Naţionale de către ANCMRR în cursul anului 2012 şi cooptarea şefului Serviciului Juridic al Asociaţiei în echipa constituită pentru proiectul de lege.
Cu acelaşi prilej, Domnul ministru al Apărării Naţionale, cunoscând reprezentativitatea ANCMRR a reiterat disponibilitatea pentru un dialog permanent, civilizat şi benefic pentru M.Ap.N. şi Asociaţia noastră, cu respectarea tuturor prevederilor legislaţiei în vigoare.
În contextul discuţiilor purtate, atât Viceprim ministrul Guvernului României cât şi ministrul Apărării Naţionale şi Preşedintele Comisiei de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională din Camera Deputaţilor au promis sprijin nemijlocit pentru reluarea iniţiativelor legislative referitoare la „Legea privind organizarea şi funcţionarea structurilor asociative provenite din Sistemul de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională” şi modificarea „Legii Statutului Cadrelor Militare (L.80/95)” în sensul eliminării sintagmei „Cadre militare în retragere”.
Rezultatele acestei întâlniri dovedesc încă odată că poziţia adoptată de ANCMRR de a urma calea dialogului civilizat, comportamentul demn, caracteristic statutului cadrelor militare, pot conduce la rezolvarea problemelor noastre fără a se recurge la ameninţări, etichetări, manifestări meschine, sub „acoperământ politic” aşa cum procedează „autointitulaţii reprezentanţi ai cadrelor militare în rezervă şi în retragere”.
Conducerea ANCMRR îşi exprimă speranţele îndreptăţite pentru înlăturarea sentimentelor de îngrijorare şi nelinişte a pensionarilor militari şi revenirea la acceptarea realităţii cotidiene de încredere şi optimism.
BIROUL PERMANENT CENTRAL”
Chiar dacă există o mică diferenţă de opinie între cele susţinute de cele două asociaţii, vizavi de atitudinea faţă de identificarea şi pedepsirea celor vinovaţi de neregulile constate în calcularea pensiilor, nu poţi să nu te întrebi dacă întâlnirile constituie o coincidenţă, o pură întâmplare, un concurs între cele două asociaţii ale rezerviştilor sau este vorba de o coordonare sau conjugare a eforturilor între cele două entităţi altă dată rivale. La o privire mai atentă se pot observa modificări în ultimele comunicate anterioare atât din partea SCMD cât şi din partea ANCMRR, în ceea ce priveşte aprecierile la adresa celeilalte asociaţii. Au dispărut “coloranţii “şi “complimentele” care pigmentau ultimele comunicare.
Fără îndoială sub acest aspect putem spune că nu mai este simplă coincidenţă şi este primul pas spre o împăcare istorică. Nu ştiu cât de departe se va merge şi dacă cele două orgolii din fruntea asociaţiilor vor fi în măsură măcar să păstreze un armistiţiu care pare să se fi stabilit, un gentlemen’s agreement, dacă este doar un foc de paie, sau va urma şi un document semnat şi un semnal pentru celelalte asociaţii ale militarilor că este vremea să strângă rândurile pentru apărarea intereselor tuturor rezerviştilor şi militarilor?
 Chiar dacă  din partea ANCMRR se observă o mică notă de lipsă de eleganţă  la adresa SCMD, trebuie salutat faptul că săbiile sunt în teacă.  Deocamdată nu putem decât să salutăm acest semnal de coabitare care nu poate decât să fie spre beneficiul ambelor asociaţii, al  membrilor lor şi a tuturor militarilor.
Ca o mică constatare, se reamarcă faptul că acţiunea SCMD s-a desfăşurat la iniţiativa Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională din Senat.

Doamne Ajută!

Col. (r) Marin NEACSU
neacsum2005@yahoo.com