marți, 6 noiembrie 2018

Pensiile militare nu sunt pensii speciale. Iata cateva diferente. Militarii au o pensie medie lunara de 3.476 lei, in timp ce judecatorii si procurorii au o pensie medie de 16.063 lei!... Acestia din urma or fi supraoameni?


Potrivit datelor transmise de Casa de pensii a Ministerului Apărări Naţionale, în luna octombrie 2018 se aflau în plată 79.676 pensii militare, media lunară a acestora fiind de 3.476 lei. Pensia medie a militarilor este de 2,93 de ori mai mică decât cea stabilită prin legile speciale emise în perioada 2015 – 2017, de care beneficiază 9.129 persoane, foşti parlamentari, judecători, procurori, grefieri, piloţi din aviaţia civilă, angajaţi ai Corpului Diplomatic şi ai Curţii de conturi. Potrivit calculelor „Adevărul”, pensia medie a foştilor angajaţi ai MapN se ridică la 3.476 lei, în timp ce media pensiilor speciale este de 10.185 lei. Casa de Pensii Sectorială a MapN ne-a informat că, în luna octombrie erau în plată 64.204 pensii, pensia medie brută fiind de 3.839 lei, venit cu 102 lei mai mic decât al unui fost grefier (pensia medie a personalului auxiliar al instanţelor şi al parchetelor a fost de 3.941 lei în luna septembrie). Potrivit adresei trimisă redacţiei, în luna octombrie pensia medie de invaliditate plătită celor 878 de beneficiari a fost de 1.599 lei, drepturile plătite în cazul pensiilor de urmaş, de care beneficiază 14.594 persoane fiind, în medie de 1.991 lei.

 
Media unei pensii speciale este de 10.185 lei/lună În ultimii ani, guvernanţii au scos pe bandă rulantă nu mai puţin de şase legi speciale prin care acordă drepturi de pensie suplimentare foştilor parlamentari, judecători, procurori, grefieri, piloţi din aviaţia civilă, angajaţi ai Corpului Diplomatic şi ai Curţii de Conturi. Casa Naţională de Pensii Publice (CNPP) aplică şase legi cu caracter special prin care se stabilesc pensile de serviciu, cuantumul acestora fiind plătit în proporţie de 19,3% în raport cu contribuţiile foştilor parlamentari, judecători, procurori, grefieri, piloţi din aviaţia civilă, angajaţi ai Corpului Diplomatic şi ai Curţii de conturi, diferenţa de 80,3% fiind suportată din bugetul de stat, adică din taxele şi impozitele plătite de toţi angajaţii. Potrivit datelor furnizate „Adevărul” de către CNPP, în luna septembrie se aflau în plată , în baza celor şase legi speciale, nu mai puţin de 9.129 de pensii de serviciu. Suma totală achitată luna trecută către aceştia se ridică la 92.979.634 lei, adică o pensie medie de 10.185 lei. Din cele aproape 93 milioane de lei, doar 17,93 milioane de lei sunt achitate de CNPP în baza contribuţiilor plătite când erau în câmpul muncii de cele şase categorii de personal, diferenţa de 75 de milioane de lei provenind de la bugetul de stat. Adică 25 de lei din banii publici, plătiţi prin taxe şi impozite de fiecare dintre cei aproximativ 5 milioane de salariaţi. Mai mult de jumătate din pensia parlamentarilor, plătită de români Potrivit datelor CNPP, în luna septembrie 813 foşti parlamentari au încasat o pensie medie de 4.294 lei, din care 2.442 lei în baza contribuţiilor pe care le-au plătit înainte de pensionare şi 2.631 lei din bugetul de stat. O altă categorie importantă, din punct de vedere al cuantumului pensiei medii este cea a foştilor judecători şi foştilor procurori. 3.568 de foşti magistraţi primesc lunar 16.063 lei, din care doar 2.710 lei în baza contribuţiilor şi de aproape 7 ori mai mult (14.823 lei) de la bugetul de stat. Legea aduce beneficii şi personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor, 1.814 astfel de persoane încasând o pensie de 3.941 lei, din care doar 1.854 în baza contribuţiei lor şi 2.264 lei de la bugetul de stat. Foştii angajaţi ai Curţii de Conturi, pensie medie de 7.624 lei Legile speciale nu i-au uitat nici pe foştii angajaţi ai Curţii de Conturi, 608 astfel de persoane încasând lunar o pensie medie de 7.624 lei, din care 3.471 lei în baza contriobuţiilor acestora şi 4.211 lei de la bugetul de stat. Pe de altă parte, 813 foşti piloţi ai Aviaţiei Civile au încasat în septembrie o pensie medie de 10.705 lei, din care 3.268 lei în baza contribuţiilor plătite de ei şi 7.536 lei de la bugetul de stat. O altă categorie de pensii speciale îi priveşte pe foţii membri ai Corpului Diplomatic şi consular al României, 864 de astfel de persoane încasând lunar o pensie medie de 5.487 lei, din care doar 2.460 în baza contribuţiei lor şi 3.325 lei de la bugetul de stat. „Menţionăm că plata pensiilor de serviciu se suportă atât din Bugetul asigurărilor sociale de stat (BASS), cât şi din bugetul de stat (BS), astfel: pentru partea din pensie aferentă sistemului contributiv (calculată pe baza punctajului mediu anual) plata se realizează din bugetul asiggurărilor sociale de stat, iar diferenţa dintre pensia de serviciu (stabilită în conformitate cu legea specială) şi pensia aferentă sistemului public de pensii se realizează din Bugetul de stat”, a precizat CNPP.


miercuri, 25 iulie 2018

Scrisoare de protest a rezervistilor militari

STIMATĂ DOAMNĂ MINISTRU LIA OLGUȚA VASILESCU,

Am apreciat schimbările care derivă practic din programul de guvernare, schimbări  ce se vor benefice pentru societatea românească în general, și a românului de rând în particular, în spiritul justiției sociale, ca să parafrazăm sintagma din denumirea ministerului pe care-l conduceți. Dar ne intriga comportamentul dumneavoastră vis a vis de noi, pensionarii militari.

După ce, anul trecut, ați vituperat la adresa rezerviștilor militari (care din nu știm ce motive, devenisem cei mai răi!...), afirmând că avem pensii exagerate în timp ce majoritatea pensionarilor din sectorul public suferă, că dacă se mai continuă așa ar fi un dezastru pentru că recalcularea pensiilor militare în urma aplicării Legii 223/2015, art.59 și art.60, ar periclita bugetul Ministerului Apărării Naționale și poate cel consolidat, vă întrebăm, retoric, când se vor dubla pensiile civile (ale noastre rămânând pe loc) ce cote ar avea dezastrul? Sau este un dezastru calculat? Ați afirmat că pentru a opri hemoragia de bani dinspre îmbuibații pensionari militari, trebuie făcut de urgență ceva. Și ați făcut. Astfel, dumneavoastră, domnă ministru, încălcându-vă competențele profesionale, ați legiferat întrun domeniu în care nu aveți competențe, ați adoptat OUG 59 /2017 care nu numai că a mutilat Legea 223/2015 (de altfel identic a procedat și guvernul Cioloș, emițând OUG 57/2016, la fel de nocivă prin conținutul art.40), dar mai mult, întrun dispreț și cinism care frizează ura (parcă inspirat din regimul Băsescu), ați desființat nu numai actualizarea dar v-ați adus contribuția la înghețarea creșterii pensiilor militare sine die, plafonând-o prin OUG59/2017, modificând art.59 si art.60 din Legea 223/2015  și introducând un nou articol VII, pct. 2 și 3.  Termenul de actualizare a căpătat o altă semantică, i-a luat locul termenul de indexare de la art.59 din Legea 223/2015, deja modificat. 

Să induci în opinia publică ideea că există pensii militare de peste 10.000 sau 20-30.000 de lei, sume apocaliptice în condițiile în care un număr însemnat de pensionari militari au pensii în jurul valorii unui salariu minim pe economie, iar  un procent foarte mic, valori până la 4.000 lei, nu este decât o crasă manipulare și dezinformare a societății civile, foarte sensibilă la astfel de date. De altfel oprobiul acesteia este atât de evident în cazul în care interacționăm cu  aceasta, oprobiu la care dumneavoastră, ca reprezentant și comunicator al guvernului, ați pus umărul”. Ne-ați pus întro postură total neavenită, care a creat premisele unei rupturi deosebit de nocivă, între categorii socio-profesionale, pe principiul divide et impera”.

Grav este, doamna ministru, faptul că niciun factor de răspundere, om politic, ministrul  apărării, șeful Statului Major al Apărării, nu au sesizat sau nu le-a păsat –probabil că altele au fost prioritățile lor – v-au lăsat să duceți această campanie imagologică, până când aceasta și-a făcut efectul. Nu-i așa, întro campanie proprie de imagine, categoria militarilor rezerviști este cea mai la îndemână victimă colectivă, pentru că posibilitățile acesteia de reacție sunt limitate!

Dumneavoastră, doamna ministru, ați tot vorbit despre punctul de pensie, despre majorări, despre noua lege a pensiilor și, când cineva vă întreaba despre pensiile militare,  vă declinați responsabilitatea, arătând că nu mai este domeniul dumneavoastră de legiferare. Așa și este. Însă nu uitați ca de fiecare dată să readuceți în discuție, ca un motto, un exemplu de-a dreptul absurd și ridicol, că un pensionar militar care, de la 7.000 lei, acum 10 ani, a ajuns în zilele noastre la 22.000 lei. Vă rugăm să-l indicati pe acel individ.  Veti/vom descoperi ca acesta este un magistrat (militar) ,a cărui categorie, după cum bine știm, a avut o mulțime de facilități financiare - sunt imuni, intangibili, orice s-ar întâmpla, lor nu li taie  nimic, lor le cresc veniturile, pensiile,  ,si nimeni -de frică poate- nu se atinge de ei... Cine să atenteze la partea leului? Cine ar vrea să fie interogat, cînd este indisciplinat", de statul paralel? Dumneavoastră știți  mai bine, ați trecut prin furcile caudine ale acestuia. În orice caz acele pensii la care vă referiți, nu sunt în niciun caz ale vreunui general, colonel, cu atât mai puțin ale unor grade inferioare, oricâte subterfugii ar fi folosit gulerele albe din ministerul din care încă mai facem parte. Nu sunt pensiile celor care cu prisosință le-ar merita, nu  a celor care iarnă sau vară, ploaie sau vânt, s-au suit în tancul rece, pe tunul înghețat, în sicriile zburătoare care se cheamă MIG-21, au stat departe de familii în poligoane și aplicații, au ridicat canalul Dunăre-Marea Neagră,Transfăgărășanul (cu sacrificii omenești), au făcut agricultură, au ridicat construcții monumentale și care astăzi acționează în Afganistan, la peste 50 grade C.

Vă reamintim că Decizia nr.20/2000 a Curții Constituționale, care prevede egalitatea de tratament a militarilor rezerviști cu categoria magistraților, trebuia pusă în aplicare fiind general obligatorie. Dar cine să vadă și mai ales cine și pentru ce să o fi  pus în aplicare ? Altele sunt  prioritățile momentului!...

Incontestabil, ați  făcut lucruri bune, ca  mărirea de salarii, pensii, ridicarea nivelului de trai, dar ați promis si că veți repara inechități ce se perpetuează de ani buni, dând speranțe palpabile oamenilor. Dar vă întrebam, despre inechitățile generate de o serie de legi și ordonanțe de la Boc încoace, Cioloș și chiar ale dumneavoastră, care au distorsionat vădit, legi de bun simț, au creat diferențe frapante între categorii de militari, ce spuneți?.Au fost făcute promisiuni de remediere a acestor stări de lucruri chiar de către politicieni cu înalte funcții (și asta la presiunea unor asociații ale militarilor),  așteptăm tot felul de proiecte” de modificare a „proiectelor” aflate în discuție de „modificare” a unui O.G. ce a „modificat” legea de bază. Este în stilul nostru de a face mai întâi răul, apoi să declanșăm acțiuni reparatorii care se întind pe perioade lungi de timp. Răbdarea noastră e întinsă la maxim și nu credem, la cum evoluează scena politică românească, că ele se vor rezolva prea curând.   Sau aveți probabil un plan B, în sensul unui tratament special pe care să-l aplicați pensionarilor militari, altfel nu se explică  manipularea  și dezinformarea oribilă specifică unor epoci apuse.

Tratamentul nedrept și rușinos aplicat rezerviștilor militari, poate și altor categorii, contrastează cu acordarea unor sinecuri de care profită sute, poate mii de privilegiați și familiile lor care huzuresc pe banii statului, ca în societățile plutocratice. Sunteți milostivi, sunteți doar partid social democrat, faceți pomeni, risipiți bani, sunteți generoși inclusiv cu cei care nu au muncit niciodată în viața lor!...

Dar cu noi, rezerviștii militari, ce ați avut doamna ministru, ce rău am sau v-am făcut? Din câte știu generația noastră a participat din greu la ridicarea României din beznă, s-a sacrificat, așa cum am arătat anterior, fără să miște în front” și, mai mult, nu vine la minister, ca unele sindicate ale societății civile, să cerșească bani, sporuri, privilegii peste privilegii, în mod zgomotos și brutal uneori. Noi cerem doar respectarea unor drepturi câștigate legal, pensii și salarii decente, măcar peste nivelul unei infirmiere, care acum depășește în venituri pe un colonel pensionar. Au fost și multe idei, năstrușnice din punctul nostru de vedere, de a ne alinia întrun fel principiului contributivității, și.... a ieșit un dezastru. Vă întrebăm, noi militarii avem în solde elemente de contributivitate?.Atunci de ce încercați să schilodiți legi doar de dragul de a face pe plac unor neaveniți? Comparați-ne cu alte state, cele din NATO, și o să vedeți că toate au, ca și calcul al pensiilor, procent din ultimele solde, la care unele adaugă, din respect pentru armată, bonusuri care așa rămân pe viață (vezi Portugalia, Elveția).

Este destul de jenant și aberant în același timp pentru că tocmai dumneavoastră trebuie să înfăptuiți și justiția socială. Dar se pare că, prin acțiunile dumneavoastră, ați uitat de această sintagmă a ministerului pe care îl conduceți. Cine este interesat să destabilizeze un organism atît de vital ca Ministerul Apărării, cu reputația pe care și-a câștigat-o de a fi salvat existența statului român, ființa națională, de la pieire în Marele Război de Întregire, sacrificând  câteva sute de mii ostași, adevărați români. De ce astăzi, noi, urmașii acestora, trebuie să trecem prin batjocură, prin umilințele care nu mai încetează de aproape 10 ani? Ați găsit soluții de acordare a unor  indemnizații speciale parlamentarilor, primarilor, președinților de consilii județene, ati ajutat profesorii, cadrele madicale. Oare pe noi ne considerați inutili, suntem prea în vârstă, nesemnificativi în lupta electorală, sau suntem niște români reformați? Vrem să vă dovedim că vă înșelați.

Ne-am permis să vă adresăm aceste rânduri deoarece dumneavoastră și dl. ministru al Apărării trebuie să vă asumați răspunderea pentru legiferarea unei OUG 59/2017 total neconstituțională. Și toate aceste lucruri se întâmplă în anul centenarului Marii Uniri a românilor.

Vă mai spunem că noi, cei care v-am votat și am fost alături de dumneavoastră (inclusiv cu acțiuni de stradă), suntem profund dezamăgiți și ne considerăm tratați ca niște asistați sociali. Nu uitați, dând timpul înapoi, momentele când, o parte din cei ce vă scriu acum, v–am întâlnit la Craiova, am dat mâna, ne-ați expus o parte din proiectele politice ale  dumneavoastră și ale partidului, alături de dl.general Dobrițoiu, dl. viitor senator Voicu și alți politicieni. Atunci  ne-ați convins, și ascensiunea dumneavoastră politică o datorați și nouă, militarilor rezerviști. Credeți că acum mai sunteți credibilă? Nu uitați că roata destinului se rotește. Urmează și alte alegeri și nu știm dacă vom mai fi acolo.

Deviza noastră  este onoare și demnitate până la capăt.


Col.(r) Munteanu Vasile
Col.(r) Nemulescu Victor

marți, 3 aprilie 2018

A trecut la cele vesnice Col. dr. Ion Urseanu

A trecut la cele vesnice Col. dr. Ion Urseanu. Mare profesionist, mare suflet, mare pierdere pentru cei care l-au pretuit si l-au iubit.
Inmormantarea: joi, 5 aprilie, ora 12.00, la Cimitirul Militar Ghencea.
De maine, 4 aprilie, trupul sau va fi depus la mausoleul din incinta cimitirului.
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Col. (r) Valeriu Pricina

marți, 20 februarie 2018

Să nu uiți, române, că înainte să-ți scuipi propria țară, au fost tineri care n-au ezitat să-și dea viața pentru ca tu să ai posibilitatea să-ți alegi destinul, înainte să-ți înjuri poporul, au fost copii care au crescut orfani pentru că parinții lor au murit și pentru tine!

Despre eroi și cei care lăsați în urmă să-i plângă și să-i onoreze, și despre Oameni care n-au uitat să fie oameni și să-și facă datoria! Să nu uiți, române, că înainte să-ți scuipi propria țară, au fost tineri care n-au ezitat să-și dea viața pentru ca tu să ai posibilitatea să-ți alegi destinul, înainte să-ți înjuri poporul, au fost copii care au crescut orfani pentru că parinții lor au murit și pentru tine!
Fotografia postată de Alina Boanta.

Data de 6 februarie 2018 va ramane in familia mea ca ziua in care a devenit intreaga… O parte din noi, din sufletul nostru, a pribegit in n...eant timp de 74 de ani. Ani de dor, de intrebari fara raspuns, de sperante, de dezamagiri, dar niciodata de uitare…
Bunicul meu, tatal tatalui meu, a fost unul din soldatii romani luati prizonieri la Odessa, la 24 august 1944, la o zi dupa ce Armata Romana a intors armele si s-a alaturat Aliatilor. O data importanta pentru istoria noastra, probabil cea care a avut cel mai mare impact pentru mentinerea Romaniei “dodoloate”. Dar nu o data ce merita sarbatorita, nu atata timp cat zeci de mii de romani au murit acolo si poate mult mai multi au disparut, majoritatea fiind luati prizonieri de catre bolsevici.
Cei care au facut istoria, tineri, copii pana la urma, cei din linia intai, cei cu arma in mana, cei care au trait clipe de neimaginat ani la randul pe front, cei care au fost tarati apoi mai rau ca niste animale prin lagarele NKVD, cei dusi in Siberia, cei care au lasat in urma parinti, sotii, frati, copii, cei care nu s-au mai intors niciodata, cei peste care nu s-a asternut doar apasarea pamantului strain, ci si mult mai greaua Nepasare… Cu ei cum ramane?!
Izma Ion, nascut la 1 nov 1914… Numele lui nu e scris pe nici o cruce, insa a fost sapat adanc in sufletul bunicii mele care, ramasa fara sot la 27 de ani, cu 2 copii mici, a refuzat alta soarta, ateptandu-si omul pana la 92 de ani, cand a inchis ochii. In sufletul tatalui meu, crescut fara un parinte, care in ziua nuntii lui a inceput sa planga, strangandu-si socrul in brate si spunandu-i ca in sfarsit are si el cui sa spuna tata. Dar si in sufletul nostru, nepoatele lui, carora ni s-a transmis acest gol… Acest sentiment ca, desi norocoase fiind cu 3 bunici ca in povesti si cu niste parinti incredibili, totusi, ne lipseste ceva…
Am cautat mult sa inteleg si sa aflu ce s-a intamplat dupa ce a fost luat prizonier. De asta stiam, pentru ca unul din soldatii care au luptat alaturi de el si care era dintr-un sat vecin a reusit sa fuga si s-a intors acasa, povestindu-ne ca au fost prinsi si dusi impreuna intr-un lagar, dar nu stia care. Si ca planuisera sa fuga impreuna, dar bunicul era bolnav si internat la infirmerie, asa ca nu l-au mai luat si pe el. Astea au fost singurele vesti primite vreodata de familia mea despre el. Pana in 6 februarie…
Inainte de Sarbatori am scris o scrisoare Ambasadei Romane la Moscova adresata Domnului Ambasador Vasile Soare, despre care citisem ca este printre putinii reprezentati ai Autoritatilor Romane (daca nu singurul…) care inca mai cauta sa afle ce s-a intamplat cu eroii nostri si sa le onoreze memoria. E un fel de Don Quijote din pacate, pentru ca o conlucrare intre institutiile rusesti si amortitele si dezinteresatele institutii romanesti care ar trebui sa se ocupe de asta e ca o lupta cu morile de vant in cele mai multe cazuri.
OMUL asta si-a asumat personal insa acesta misiune. L-am contactat si direct printr-un mesaj pe Facebook fara sa am, sincer, prea mari sperante ca voi primi un raspuns. Insa surpriza a fost sa primesc in aceeasi zi mesajul de mai jos:
"Sarut mana. Da, soarta bunicului dvs. e identica cu cea a zecilor de mii de ostasi romani disparuti in Est, pe front sau in lagare, pe care noi ii cautam si pe cat posibil ii pomenim. […] Facem ce trebuie Doamna draga, sunt prea multe destine tragice si nu putem ramane pasivi. Toti au dreptul la memorie. Pentru mine a devenit o problema personala, care nu-mi da pace... ca roman, crestin si apoi ca diplomat roman care trebuie sa scoata din uitare aceasta pagina tragica a istoriei. Riscul mare este ca acest capitol sa ramana in continuare abandonat. Ori Eu nu voi permite si voi continua eforturile de aflare a cat mai multe date posibil despre eroii Ro, care au murit cum spuneati si dvs.pt.Tara, pt.credinta si Neam. Voi incerca sa aflu ceva despre bunicul dvs.si va voi tine la curent. Urmariti periodic activitatea noastra. Craciun cu bine si An Nou cu si mai bine. Ambasador Vasile Soare, Moscova, 19.dec.2017"
Nu vreti sa stiti cat de mult a insemnat pentru mine faptul ca mai exista pe lumea asta cineva caruia ii pasa, mai mult, cineva care chiar are posibilitatea sa afle ceva. Chiar si daca ramaneam numai cu asta si tot era o realizare!
Insa dupa 74 de ani intrebarile noastre au primit, in sfarsit, raspuns. L-AM GASIT!!! Am primit mail de la Ambasada din Moscova cu copia dosarului de arhiva al bunicului meu si cu toate informatiile traduse de catre oamenii de la Ambasada. Asa am aflat ca a fost dus la un lagar din Tiraspol dupa ce a fost luat prizonier si ca pe 12 octombrie 1944 a fost relocat la altul in Donetk. Din cauza conditiilor grele de munca probabil – a lucrat intr-o mina de carbuni – a fost dus la infirmerie in 14 decembrie, unde a si murit, la 17 decembrie 1944, confirmand astfel informatiile primite de la camaradul sau intors acasa. Cimitirul lagarului respectiv era amplasat la cca 300 m de ceva uzina din oras, care pe atunci se chema Stalin. Nu exista informatii despre starea actuala a cimitirului.
Am citit mailul in jur de 11:00 seara. Stateam pe canapea, cu telefonul in mana, citind si nevenindu-mi sa cred, plangand ca proasta, fara sa fiu in stare sa articulez ceva. Nu stiu cum sa va explic ce am simtit: erau, culmea! lacrimi de fericire, desi aflasem despre tragicul destin al bunelului meu, de usurare ca adevarul tinut atata timp ascuns a iesit la lumina, de mandrie pentru eroismul strabunului meu, de durere pentru suferintele lui de-abia aflate dar cel mai important, de Implinirea ca in sfarsit, mi s-a dat inapoi bunicul! Sora mea, care a primit vestea in acelasi “hal” ca si mine, a zis ca “de-abia acum parca am certitudinea ca mai avem inca un bunic”. Iar tatal meu… tatal meu… a sintetizat printre lacrimi toata aceasta emotie: “Desi este o veste trista, este totusi o veste buna…”
Stiu ca e aproape o utopie visul ca am putea vreodata sa-i repatriem trupul si sa-l ingropam langa bunica, in pamantul natal, acum e practic imposibil si sa ajungem acolo, la Donetk, sa-i aprindem o lumanare la capatai, cel putin pana cand nu se termina conflictele din zona. Dar faptul ca stiu, cu precizie de coordinate GPS, ca exista pe pamantul asta un copac, o iarba, o floare care sunt o parte din mine ma face sa ma simt intreaga!
Izma Ion, nascut la 1 nov 1914 in comuna Valea-Rea, judetul Bacau, fiul lui Grigore si al Matildei, sotul Zamfirei, tatal Catincai si al lui Ioan, bunicul Mioarei, al Ninei, al lui Carmen si al Alinei… decedat la 17 decembrie 1944 in orasul Stalin, URSS.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
----------------------------
Nu am scris asta ca sa va emotionez sau sa par patetica, am scris-o pentru ca toata chestia trebuia musai sa fie spusa si aflata de cat mai multi dintre noi! Noi, astia ancorati in imediat, in repede, in concretul facturilor, creditelor si al joburilor, uitand uneori de ce e cu adevarat important.
Din confortul caselor noastre cu incalzire centrala, de pe canapelele noastre calduroase, cu ochii in tot felul de ecrane, comentam cu emfaza de ce se mai intampla in lume, “la altii”, ca sa parem interesanti (nu interesati cu adevarat), dar cu ochii sufletului acoperiti de o panza neagra, uitam sa ne ocupam de copiii de langa noi, uitam sa ne sunam parintii sa-i intrebam ce mai fac, uitam sa mai aprindem o lumanare la capataiul bunicilor in rarele momente cand mai mergem si noi “pe la tara”. Daramite sa ne mai aducem aminte de cei pe care nu i-am cunoscut niciodata…
Da, sa nu uitam de familie, de ai nostri, de “cei ce ne-au dat nume”!! De cei care au avut nesansa sa se nasca in vremuri mult mai crancene si care au trait grozavii de neimaginat tocmai ca noi sa avem confortul de care ziceam mai sus!
Copii, nepoti, stranepoti, cautati-va stramosii disparuti, sunt liste publicate pe net cu soldati romani ingropati in toate colturile Europei! Nu o sa primiti acasa vreodata, ca in filmele americane, scrisoare cu dunga neagra! Voi sunteti datori sa-i cautati si sa puneti presiune pe autoritatile platite din banii vostri sa se ocupe de asta! Da, stiu ca o foarte, foarte mica parte din voi veti si putea sa aflati ceva, insa … voi cum puteti sta asa, fara macar sa incercati?!
Si nu in ultimul rand, aceasta postare este si despre ajutorul primit de la acest Domn extraordinar, Excelenta Sa Ambasadorul Romaniei la Moscova, Vasile Soare, caruia nu am cuvinte sa-i multumesc pentru gestul sau si pentru efortul constant pe care il face de a-i gasi pe eroii uitati si pierduti prin fosta URSS. Va dau mai jos un fragment din acelasi mesaj primit de la Dumnealui:
“[…] acolo unde ii identificam, dupa ce cu eforturi le ridicam mai intai un monument (celor din lagarele din Rusia, deja le-am ridicat 20 dupa 2009, iar in Kazahstan primul monument Romanesc in memoria prizonierilor Romani in URSS eu l-am ridicat in 2003!!!). Apoi, la 25 oct.2015 am amenajat si inaugurat Primul cimitir al miliarilor Romani cazuti pe front la Stalingrad si Cotul Donului in ‘42-‘43, pomenindu-i cu preoti din Tara!!!). Despre toate acestea puteti gasi detalii pe pagina mea de FB si pe site-ul Ambasadei Romane la Moscova dupa 2014. Si pe www.romaniidinkazahstan.info .”
Habar n-am de la ce partid e, nici nu-mi pasa, este complet irelevant. Insa realizarile lui si ale oamenilor din acea Ambasada trebuie cunoscute si recunoscute macar asa… Si am scris toate acestea si pentru el, pentru oamenii din echipa lui, ei trebuie sa stie cat de mult a insemnat pentru mine si ai mei toate acestea si, sper, sa le dea putere sa continue greaua misiune pe care si-au asumat-o!
Alina Boanta

joi, 13 aprilie 2017

Va recomandam lecturarea urmatoarelor aparitii editoriale ale d-lui Cdor (r) ing. Paraschiv Iorgu:

  1. Volumul de poezii „Navigând prin constelaţii” – editura Academie Navale (2013);
  2. Cartea autobiografică „Pe urma propriului destin” – editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” (2014);
  3. Volumul de proză scurtă „Omul de diamant” (10 povestiri marinăreşti) – editura Ex Ponto (2015);
  4. Volumul de eseuri „De vorbă cu mine însumi sau Proiect al sinelui” – editura Ex Ponto (2016).

marți, 7 februarie 2017

Scrisoare foarte larg deschisă adresată Plăvanului de la Cotroceni



Scrisoare foarte larg deschisă
adresată Plăvanului de la Cotroceni[1] (III)

               

Bă, Plăvane,
Antiromânul nostru cel perfect,

Ca să fim cât mai eficienți în ceea ce privește încrâncenarea cu care lupți împotriva oricărui dram de bine de care s-ar putea bucura românii din țara lor, adică a noastră, ghiolbane, nu a poftelor tale ajunse la limita ultimă a demenței, ne mai schimbăm oleacă stilul. Adică, ne vom raporta la Jurnalul luptei tale împotriva României. Așadar...

              18 ianuarie a.c.... Plăvane, ai fost magistral, magistral de idiot, cretin adică. De pe scaunul trufiei executive, referindu-te la Guvern, firește,  ai găsit de cuviință să spui: „Sunt foarte mulțumit de felul în care vă faceți, cu toții, datoria.” Asta după ce, cu numai o seară înainte, de sub cupola  cotrocenistă, în declarația de presă ziceai: „Ce fel de majoritate vom avea încă nu ştim. Deocamdată, noua majoritate nu a făcut nimic. Și-au impus câţiva şefi de comisii, şi-au votat câteva promisiuni populiste din campanie.”  Haidamacule, pe bune, ești disperat. Arăți ca o găină aflată la terapie intensivă, în urma unui viol aplicat de către un elefant. Vrei să îți asociezi imaginea ta de Antiromân Perfect cu un Guvern pe care îl urăști din rărunchi, precum, de altfel, ne urăști Neamul și Țara. Știi cum se numește asta, așa, într-un limbaj elegant? Lichelism, Plăvane, lichelism! Asta, implicit, înseamnă că ești o lichea.  Știam că stai rău de tot cu IQ-ul, că nu se  află mai sus de nivelul mării, dar să n-am albastru de metil, Plăvănilă,  nu îmi imaginam cât ești într-atât de P R O S T ... Mă, smintilă, să nu se sfârșească războiul din Siria, na, te comporți de parcă ai fi specialist în orchestrarea ciclului menstrual la țânțarii anofeli...
*
18 ianuarie 2017, 9.58: Plăvanul: „Avem o premiera astazi. E prima data cand particip la o sedinta de Guvern. Am decis în această dimineață  să fac o vizita domnului prim-ministru. Am avut o discutie foarte aplicată, foarte serioasă și cu concluzii consensuale, dupa care domnul prim-ministru m-a invitat să particip și să prezidez această ședință de Guvern. Dati-mi voie sa va spun ca sunt foarte multumit de felul în care va faceti cu totii datoria si pentru  mine este nu doar o placere, ci si o onoare sa fiu aici impreuna cu dumneavoastra. In ceea ce priveste concluziile discutiei pe care am avut-o cu domnul prim-ministru mai devreme, as prefera sa il las pe dansul sa detalieze aceste lucruri.” ... ... ... Păi ce vroiai măi, prăpădilă, să te dea afară, în brânci, ca pe un câine, precum meritai? Să te gâdile cu limba în urechi sau să îți dea să bei licoarea menstruală de la muște conservate prin criogenizare, cu carafa? Măi, marmeladă, păi, noi, românii, știm cum să ne comportăm cu  dușmanii noștri, păcatul e că, de la Dromihete-ncoace, ei nu înțeleg nimic din asta, dar asta e altă problemă. Știi cu ce a semănat descinderea ta, haidamacule? Hai, să îți spun. A semănat cu atacul unei bănci spermă intelectuală, ai descins ca un derbedeu ordinar sau, mă rog, în stil de holdup prezidențial, ca ultimul borfaș, ca un violator extrem de periculos. Dar, nicio problemă, se rezolvă...
*
Aoleuuu, Plăvanule, atenție cum îți poziționezi mâna dreaptă când saluți, nu de altceva dar prea o trage ața către  Deutscher Gruß, salut despre care știu că, în Germania, este considerat infracțiune. Atenție, Plăvane, atenție!
                            

*
Azi, 22 ianuarie, Plăvane, deși nu mai era cazul,  ți-ai devoalat virtuțile de  prost al neamului, al neamului tău, firește, prost în sensul profund al etimologiei sale globale, să ne înțelegem. Asta, parol, nu înseamnă că nu avem și noi, românii, și proștii noștri, și neamurile noastre proaste, le avem ghiolbane, le avem... Știam că ai legături solide cu Dobitocilă Împărat, dar, sincer, nici pe departe nu îmi imaginam măcar a fi atât de prost, prostălău adică, așa ca să te flatez. I-auzi, mă, zici tu pe 22 ianuarie, de la tribuna infatuării tale de prost care ești: „Ne-am adunat pentru a comemora mica unire”. Las la o parte faptul că discursul tău părea rostit de un drogat imposibil de adus în stare de revenire. I-auzi, „a comemora”! Bă, prostovane, confunzi Unirea din care s-a născut România Modernă cu zilele de 30 aprilie 1945, când mentorul tău s-a sinucis în buncărul unde se gândeau cele mai odioase crime împotriva umanității; de 1 mai 1945, când  cel mai virulent antisemit și cel mai înfierbântat orator al ideologiei naziste s-a sinucis, mai înainte ucigându-și cei șase copii; de 23 mai 1945, când unul din cei mai mari criminali din țara unde curge sângele din care cu onoare provii, și-a pus capăt vieții, strivind o fiolă de „ciocolată” între dinți; sau, uite, dacă vrei, pe cei care, prin sentința Tribunalului Militar Internațional de la Nürnberg, au sfârșit, în anul 1946, în ștreangul spânzurătorilor care au înnobilat trupul  prăbușit a ceea ce mai rămăsese din spațiul vital... Pe ăștia comemorează-i haidamacule, pe știa care au luat viețile a peste 20 de milioane de oameni, dintre care peste 6 milioane au fost evrei. De fapt, îi și comemorezi în ritualurile tale oculte, la miez de noapte, în fum de gheare de șoareci striviți cu șurubelnița.
                               
Ce să mai zic, ești redus  intelectual cu capu`. De aici, poate, confuzia.
*
22 ianuarie – Plăvane, încălcând grav Constituția și, cam pe toată cuprinderea ei, Legea 51/1991 cu privire la siguranța națională a României, te-ai afiliat unei demonstrații ilegale, neautorizate, încadrându-te perfect în cunatumul unui pachet de infracțiuni pentru care trebuie să plătești. Și vei plăti! Mai mult, cu acel prilej ai reiterat obsesia ta cu privire la „o gaşcă de oameni politici cu probleme penale...”, din care tu, infractor dovedit, cu nonșalanța criminalului de cursă lungă, te-ai exclus suveran. Nu comentez, dar uite cam ce circulă pe piața liberă a dezbinării naționale:
Decât la Nürnberg, în ștreang de criminali,
Mai bine în gașca de politicieni penali...
Sincer, hai, fii sincer,  Plăvane, în ce categorie preferi să te afli?

*

Pentagonul decizional al Plăvanului cel Psihopat

18 ianuarie – Asaltul interlop al Plăvanului asupra Guvernului s-a concretizat cu concluzia primului potrivit căreia „am avut o discuţie foarte aplicată, foarte serioasă, cu concluzii consensuale, cu privire la ordonanţa de graţiere şi ordonanţa de modificare a Codurilor penale, să fie puse în transparenţă, să fie date spre consultare tuturor entităţilor prevăzute de lege.” În aceeași zi,  purtătorii de cuvinte ai marelui PNL iau cu asalt instituțiile media și, la indigo, repetă viziunea groparului din Cotroceni al propriului partid.

20 ianuarie   P e Facebook, pentru că acolo a avut loc de întors, după ce se sucește 180 de grade, Plăvanul dixit: "Proiectele de ordonanţe de urgenţă privind graţierea şi modificarea Codurilor penale sunt neavenite, inacceptabile şi par a fi făcute cu dedicaţie. (...) Sunt suficiente argumente care să determine Guvernul să retragă aceste ordonanţe de urgenţă." În aceeași zi, purtătorii de bâlbâieli  ai marelui PNL iau cu asalt instituțiile media și, tot la indigo, repetă viziunea groparului din Cotroceni al propriului său.

23 ianuarie – Plăvanul intră cu răsuceala în pământ și într-o accentuată stare de ebrietate populară (făcuse vizita în Piața Universității, nu?) ia o hotărâre  istorică: „Este evident că există un larg interes pentru această temă a  schimbării Codurilor Penale şi a graţierii, şi dacă aşa este, atunci voi supune această temă dezbaterii publice şi votului popular.  Voi începe demersurile pentru un referendum, referendum prin care românii vor putea să se exprime, vor putea să spună dacă sunt de acord cu aceste demersuri sau nu.” În aceeași zi,  purtătorii de vorbe ai marelui PNL iau cu asalt instituțiile media și, după procedeul  copy paste, repetă viziunea Gurului de la  Cotroceni.

24 ianuarie, dimineața Plăvanul, după un control de profil și sub sedative  de gradul IV, nu renunță la referendum, o lasă mai moale, dar îi precizează tema, una de poem într-un singur vers, ceva retoric, cam de genul: „Apa va fi în continuare udă?” Marele PNL își însușește cu celeritate noua viziune a Plăvanului și, mândru de ce nu credea că va ajunge vreodată, o varsă Țării pe toate canalele media.

24 ianuarie, seara De la Strasbourg, după o amicală cu președintele CEDO, Plăvanul mai bagă o suceală: Graţierea este doar o posibilă soluţie, o mică parte din întregul pachet care trebuie să fie elaborat la noi.” Marele PNL urmează pașii buimaci, în ritm de tango dansat, parcă,  de către un turmentat  aflat în comă alcoolică.
CONCLUZIE: Plăvanul cel Psihopat se pișe pe marele PNL, iar marelui PNL îi   place. Sincer, și mie. Bravo, PDL!

*

Mai nou, Plăvane, ai introdus în practica relațiilor tale cu mediu, asta ca să arăți lumii interlope că exiști, dar și ca remediu terapeutic, zici tu, al marginalizării tale naționale, tot mai severe cu fiecare zi, metoda „scrisoarea”. Dai sfaturi, nebunule care ești, ne înveți mersul pe jos, diferența între mâna stângă și cea dreaptă, despre rolul maimuței în evoluția cutiei de chibrituri, diferența moleculară dintre apa rece și apa și mai rece ... șamd.  De fapt, să o spunem p`a dreaptă, emoțional te bagi în seamă, știind că, pe fondul suveran al sufletului românesc, efectul spuselor tale este zero, iar tehnico-științifico-erotic este o formă de masturbare epistolară. Își cam place, Plăvănosule!

*

27 ianuarie – Retrăim copleșiți de durere Ziua internațională de comemorare a victimelor Holocaustului. Peste 6 milioane de evrei au fost purtați spre Cer de fumul și cenușa care, parcă, nu se mai sfârșeau, din gura coșurilor cuptoarelor de incinerare. Alte sute și sute de mii au dispărut în execuții în masă la ordinul instigator al naziștilor dintâi ai Lumii. Plăvane, trezește-te, indiferent ce s-ar întâmpla,  nu acceptăm să ne supui „soluției finale”. Retrage-te, pentru tot restul zilelor, în trecutul crunt din care provii. Acolo este locul tău.

*

27 ianuarie Prin strădania Guvernului pe care nu mai știi cum să îl oprești din „lucrul bine făcut”, asta ca să te citez plagiatorule[2], Bugetul României, al Țării, al tuturor românilor care își văd de trebă în țara lor, a fost finalizat. Dar tu, Plăvane, în calitatea ta primordială de Antiromânperfect, ai amânat cu patru zile, până pe 31 ianuarie, trecerea lui prin CSAT, deși știai bine că nu te poți opune, cu toate că nu este exclus ca în mintea ta redusă  să crezi că tu ești consensul, nebunosule. Dacă îți păsa de nevoile Țării, puteai convoca singura structură căreia îi ești șef, în aceeași zi, o oră mai târziu de la anunțarea finalizării. Te-ai întrebat, cumva, golanule, ce pot însemna patru zile în viața țării sau, hai să zicem, în viața multora dintre românii care abia așteptau ca rânduielile bugetare ale țării lor să intre în cele firești? Nu,  firește, pentru că pentru tine, samsar apatrid, viața noastră, a românilor,  nu contează. 4(patru) zile...  Ce mai contează patru zile... când fabricile naziste ale  morții au produs vreme de peste patru ani mai mult de zece mii de morți pe zi. Trecem și peste asta, Plăvane! Adică, doar trecem, nu o uităm!

 *
„Situația din România este destul de complicată și am sute de mii de români de-ai mei în stradă. (...) Am încredere în oamenii mei.” Hai, că ești obraznic, nerușinare maximă, Plăvane. Guvernul tău, Parlamentul tău, Ziua Națională a ta, partidul tău ... , iar acum „români de-ai mei”. Ai înnebunit, Smintilă, rău de tot, să moară didirezu, na. Ești un laș ordinar, un escroc ordinar, un mediocru absolut, o nulitate profundă... „Oamenii mei”?, zici. Aici sunt de acord, Plăvane, instituțiile de forță ale României sunt conduse de către „oamenii tăi” care, în cele din urmă, de fapt, sunt ai celor care conduc Românie prin tine.


                   ANTI-Antiromânulperfect

                                                                                (va urma)


[1] În dialectica lucrului bine făcut este numit  Antiromânul Perfect
[2] Tadeusz Kotarbinski (1886-1981),  Tratat despre lucrul bine făcut