miercuri, 28 septembrie 2016

Presedintelui Romaniei - scrisoare deschisa



                                                                                                                             Iasi,
                                                                                                                      28.09.2016
 
                          Stimate Domnule Presedinte Klaus Iohannis,

   Asistam in ultima perioada de timp la o serie de spectacole mediatice care, daca nu ar viza siguranta si integritatea statului roman, ar putea cel mult sa ne distreze. Institutii fundamentale ale statului precum : parlamentul, guvernul, justitia, SRI, DNA, armata etc., sunt denigrate in mod constant si agresiv. Fosti guvernanti corupti, politicieni si ziaristi verosi, practicand amenintarea si santajul lovesc din ce in ce mai inversunat institutiile de baza ale statului, pe reprezentantii acestora, intr-o disperata incercare de a scapa de bratul lung si autoritar al justitiei.

   Domnule Presedinte!

   Dorim sa vedem din partea Dvs. o atitudine ferma fata de aceste incercari de a diminua rolul statului de drept si spiritul democratiei. Nu se poate ca personaje cu renume, din pacate negativ, aflate in spatele gratiilor, condamnate pentru fapte grave de coruptie ori altele care nu au ajuns inca in detentie, sa transmita mesaje in media prin care sa induca opiniei publice ideea ca justitia se face numai la ordin politic si sa submineze autoritatea statului de drept. Nu traim in tara liberului arbitru, suntem o natiune care in ciuda vicisitudinilor istoriei a reusit sa-si pastreze identitatea si sa-si mentina fiinta nationala si nu acceptam ca o minoritate profund corupta, straina de idealurile acestui popor, sa ne arunce in prapastia istoriei.

   Domnule Presedinte!

  Va cerem sa fiti autoritar si ferm fata de aceste tentative, sa uzati de toate prerogativele conferite de lege, sa interveniti in apararea institutiilor statului, sa schimbati ceea ce apreciati ca trebuie schimbat. Cautati si aduceti in functii oameni onesti, profesionisti desavarsiti, disponibili de a face sacrificii pentru tara si poporul roman. Fiti intransigent in fata aplicarii legii, cereti autoritatilor statului sa nu tolereze nici o imixiune din afara atunci cand este vorba de raspundere pentru fapte prin care au fost aduse grave prejudicii statului si poporului roman. Nu va recomand sa fiti un presedinte „ jucator” ca predecesorul Dvs., dar va indemn sa nu precupetiti nici un efort atunci cand este in joc interesul tarii si a poporului roman care v-a acordat un mandat de incredere, printr-un vot majoritar. Dovediti ca o meritati!

   Sper ca iubiti aceasta tara si poporul sau si doriti sa ramaneti in istorie ca un presedinte puternic, cinstit si de un inalt patriotism!

   Asa sa va ajute Dumnezeu!



Cu respect,

Marcel Acatrinei


vineri, 1 iulie 2016

Intrarea în vigoare a Acordurilor de asociere UE-Republica Moldova şi UE-Georgia

BUCURESTI - 1 iulie 2016

Ministerul Afacerilor Externe salută cu deosebită satisfacţie intrarea în vigoare la 1 iulie 2016 a Acordurilor de asociere între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Moldova, respectiv Georgia, pe de altă parte, ca urmare a încheierii tuturor procedurilor interne la nivelul UE, în baza finalizării procesului de ratificare a acordurilor de către toate cele 28 de state membre şi de către Parlamentul European, în perioada 2014-2015.

Intrarea în vigoare a Acordurilor de asociere UE-Republica Moldova şi UE-Georgia
Intrarea în vigoare a acordurilor reprezintă un moment politic semnificativ în relaţia UE cu cei mai angajaţi parteneri din vecinătatea noastră estică, şi, totodată, îndeplinirea unui obiectiv prioritar al României în cadrul Uniunii Europene, pe care ţara noastră l-a promovat activ şi constant.
Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei adresează felicitări autorităţilor şi cetăţenilor din Georgia şi Republica Moldova pentru această realizare şi încurajează continuarea eforturilor de punere în aplicare a acordurilor şi avansarea reformelor necesare pentru parcursul european al acestor ţări.
În acelaşi timp, Ministerul Afacerilor Externe îşi exprimă speranţa că vor putea fi găsite soluţii constructive în plan european care să permită, cât mai curând posibil, şi intrarea în vigoare a Acordului de asociere UE-Ucraina, în conformitate cu angajamentele asumate la nivel european.
Reamintim că Acordurile de asociere cu Republica Moldova, respectiv Georgia, care includ dimensiunea comercială (DCFTA), se aplică provizoriu începând cu 1 septembrie 2014. În ceea ce priveşte Ucraina, aplicarea provizorie a unor părţi importante din Acordului de Asociere a început la 1 noiembrie 2014, iar aplicarea provizorie a Acordului aprofundat şi cuprinzător de liber schimb - DCFTA - la 1 ianuarie 2016.
Va mai recomandam pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe:
Informaţii suplimentare:Stadiul îndeplinirii principalelor criterii tehnice de acces în programul Visa Waiver (VWP)I. Securitatea documentelor de călătorie1. Începând cu 18 ianuarie 2010, sistemul de eliberare a paşapoartelor electronice (biometrice) a devenit funcţional la nivelul întregii ţări.2. Toate documentele de călătorie emise de statul român răspund, de asemenea, unor standarde de securitate ridicate.3. Este operaţional un mecanism de transmiterea către Interpol, în termen de 24 de ore, a informaţiilor legate de paşapoartele pierdute sau furate.II. Controlul la frontierăAu fost adoptate numeroase acte normative în vederea combaterii eficiente a activităţilor infracţionale transfrontaliere: - HG 324/2007, de aprobare a Strategiei Naţionale privind Controlul la Frontieră pentru perioada 2007-2010, conţinând măsuri de gestionare coerentă şi eficientă a frontierei de stat a României - HG 1122/2007, de aprobare a Strategiei Naţionale privind Migraţia (2007-2010), conţinând măsuri de control al migraţiei, prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale, acordarea de azil şi integrarea socială a străinilor - HG 1654/2006, de aprobare a Strategiei naţionale de combatere a traficului ilegal de persoane (2006-2010)III. Aspecte legate de imigraţie1. Implementarea la nivel naţional a formatului unic de permis de reşedinţă pe teritoriul României pentru cetăţenii statelor terţe, în conformitate cu prevederile Regulamentului CE 1030/20022. Transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor acquis-ului comunitar în domeniul aziluluiIV. Acorduri de cooperare în domenii relevante semnate sau în curs de negociere cu partea americană1. Acordul între Ministerul Internelor şi Reformei Administrative din România şi Departamentul Energiei al SUA privind cooperarea în prevenirea traficului ilicit cu materiale nucleare sau radioactive, semnat la Bucureşti, la 15 septembrie 20082. Declaraţia între Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (MIRA) din România şi Departamentul Securităţii Interne din SUA privind principiile de cooperare în vederea întăririi măsurilor bilaterale de securitate pentru călătoriile internaţionale şi cerinţele Programului Visa Waiver, semnată la Washington, la 3 noiembrie 20083. Sunt în curs de finalizare negocierile cu partea americană cu privire la Memorandumul de Înţelegere între Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii privind activitatea ofiţerilor de securitate de pe aeronave (air marshals).
Direcţia Purtător de Cuvânt şi Comunicare
www.mae.ro

marți, 8 martie 2016

CLASA POLITICA

 Clasa politica – in acceptiunea proprie a cuvantului”clasa” (sociala) – nu exista la noi.
 Nu am avut “clasa politica” nici in antebelic pentru ca politica, in sensul occupational al notiunii, era o afacere si o preocupare de sustinere, complementara, care interesa  apartinatori ai unor clase sociale reale precum mosierimea, burghezia, intelectualitatea, taranimea, muncitorimea.
Nu se devine “clasa", ca fenomen social de masa, printr-o intocmire  politica. Putem vorbi doar de politizarea (monopolitizarea) unor clase cum ar fi cea muncitoreasca in regimul zis comunist. Se vorbeste, azi, ca de o necesitare stringenta, ca de o urgenta a momentului, de “inlocuirea clasei politice” – solutie impusa “de strada”, “de tinerii frumosi si liberi”(liberi de ce anume ?!?), revoltati, satui de mizeria exercitiului politic romanesc postdecembrist.
Ce acopera, de fapt, definitia de “clasa politica” in mintea “revoltatilor”? Evident, nu o clasa, asa cum subliniam, in temeiul clasic al notiunii, ci mai degraba o perceptie negativa a felului de a se face politica in Romania.  Zisa “clasa politica” este – in intelesul popular si larg acceptat al termenului- o entitate SUPERPUSA fals omogena, conform  definirii ei de catre Eminescu, care, uzand de organizarea in formatiuni politice, a acaparat puterea, a ocupat institutiile de stat, si stapaneste in totalul dispret al normelor democratice, comportandu-se clientelar, camarilic, facand din coruptie si tradare instrumentele care-i garanteaza succesul.  
Entitatea SUPERPUSA nu slujeste interesul de tara, de stat, sau national, ci unul rezervatar, exercitat in nume si in folos strain.  Acesti SUPERPUSI autoconsiderati oameni politici nu au identitate doctrinara (desi o clameaza tot timpul!) pentru ca ei afluiesc spre zona rezervatara din toate formatiunile inscrise politic, mai mult sau mai putin “nationale”. Ei nu probeaza substrat ideologic in nimic din ceea ce intreprind pentru ca nu le-ar sluji chiar la nimic.
Din contra! Filosofia lor e simpla : profitul individual, de grup, de gasca, de “loja”, cu orice pret.
Pornind de la aceste cateva consideratii,  ideea unei SCHIMBARI A CLASEI  POLITICE este si ea calpa, pentru ca daca am putea vorbi in Romania de existenta unei “clase politice” ca de o realitate, am vorbi si de UN SISTEM POLITIC si sistemele -ne-o postuleaza filosofia- nu se pot inlocui spontan, printr-un simplu act de vointa reformatoare, fie el si perfect justificat.  Astfel de inlocuiri – chirurgicale, extirpative, adesea sau intotdeauna sangeroase – sunt opera marilor revolutii, a marilor insurectii, a marilor lovituri politico-sociale epocale. S-a intamplat asta in Lume si in Europa, in cateva randuri – Revolutia Franceza, Revolutia bolsevica in Rusia…
O revolutie stopeaza brutal evolutia social-politica instalata ( uneori de secole), sfarama fara menajamente orice forma de autoritate si se instaleaza pe sine, totalitar, in jilturile puterii.
Dupa consumarea euforiilor instalarii, revolutiile isi devoreaza “copii”, ii epureaza pe cei indezirabili, fac monument al dreptatii si al justitiei revolutionare din ghilotina sau, dupa imprejurari, fondeaza gulagul cu  plutoanele lui de executie si, in cazurile mai blande, pun la index cu stricta  supraveghere.  A facut-o Stalin in maniera lui, binecunoscuta de-acum, a facut-o, la noi, Dej prin scoaterea de la putere a criminalei divizii kominterniste venita pe tancurile sovietice (pentru romanizarea aparatului securistic si de partid si pentru stoparea fenomenului carceral).  Dupa decembrie ’89, la noi, s-a dat o adevarata lupta epurativa intre “partidele istorice”, sustinute de elitist incropita Alianta Civica si de “fenomenul” anticomunist botezat “Piata Universitatii”,  si grupul “emanatilor” (cu puternic miros gorbaciovist), batalie pe care a castigat-o acesta din urma prin aducerea la Bucuresti, ca forta de soc, insurectionala, a minerilor.
  Impulsul epurativ, daca examinam atent viata romaneasca politica postdecembrista n-a incetat o clipa macar sa se manifeste, el capatand accente de la  diversionist manipulator cu sprijin pe “servicii” (Basescu), la hilar si isteric (D-na Gorghiu). Cea mai sigura si mai eficienta pista epurativa ramane insa aceea a numai sugeratului  “SISTEM” (altul decat cel pretins politic) – forta aparent fara culoare si volum vizibile, dar care se evidentiaza in controlul total al prestatiei justitiei, al procuraturilor, al hotararilor de partid impuse “contra naturii” pozitiei oficiale a acestora (vezi solutiile Ponta, la Referendum si, ulterior, demisia lui). La urma urmei ce este mai eficient in materie nu de dreptate sociala (cum se pretinde!), ci de epurare, decat incatusarea, arestarea, acuzarea si, in ultima instanta, condamnarea fie si ca urmare a unor acuze bazate pe “suspiciuni rezonabile”.
Revenind la problema noastra, a pretinsei inlocuiri a “clasei politice”, trebuie sa subliniem ca, de fapt, ceea ce este asezat sub denumirea de “clasa politica”, pentru majoritatea nemultumitilor, de toate conditiile, este, cum sugeram, o forma de RAU, personificat politic, extins in tot ceea ce s-a trait negativ, pagubos, de la “revolutie” incoace, un RAU care nu mai poate fi suportat, tolerat, tratat ca fatalitate giranta a conducerii societatii romanesti numai pentru faptul ca este o expresie a votului democratic.  Formulele procuratoriale – DNA, ANI, etc. - sunt acceptate ca forme de igienizare a substantei mediului politic, dar nu sunt suficiente. Se insista, ilogic dupa parerea noastra, pe ideea, devenita forta, A INLOCUIRII.
Bun, dar atunci cu ce ne-am alege si de unde si pe cine am mai alege ?  Societatea romaneasca – ne place sau nu -  are in mod sigur conducatorii care o reprezinta si pe care-i merita, chiar daca, la modul paradoxal, ii respinge cu mare necaz si mare indignare.
Cu cine ne-am mai asigura reprezentativitatea pentru a continua demersul democratic (nici Omenirea, in intregul ei, n-are, deocamdata, o varianta de schimb la demosul “correctness”)? In post belic, Europa, de pilda, a fost cucerita politic de socialisti si, respectiv, laburisti, adica de o stanga bine potrivita pentru a mentine societatilor statutul de baza capitalist, dar capabila sa sustina si inventatul “stat social”, pentru constructia si imbogatirea acestuia convocandu-se, dupa razboi, clasele ”fauritoare de bunuri” - ulterior, prin marirea standardului lor de viata, devenite clase consumatoare.
Stanga aceasta “socialista” si-a facut datoria si, precum maurul din poveste, a lasat  scena libera solutiei democratice actuale, cu accent liberal, bazat pe teoriile “corectitudinii politice”, dar cu misiuni (rareori expuse vederii) si cu manevre integrist-asociative, menite sa instaleze produsul de putere mondial al strategiei geo-politico-financiaro-militare  globalizatoare.  Sunt, desigur, numeroase nuante de abordat si de discutat aici, sunt “jocuri de putere” zonale, continentale sau trans –continentale, a caror analiza, macar pentru a nu se trai si a nu se muri prosteste, este o urgenta. O vom face la un moment dat.      Dar…inca odata revenind la oile noastre, a “inlocui clasa politica” este egal cu a epura dur, radical, din mediul politic romanesc (termen cu mult mai potrivit decat acela de clasa) elementele manjite, contaminate, compromise, viciate iremediabil, pentru a lasa loc si spatiu liber de miscare unor  elemente “curate”, doritoare sa presteze politic de o cu totul alta maniera.
Repetam, insa : pe ce fundamente doctrinare, ideologice, pe ce programe consonante interesului de tara, interesului de stat, interesului cetatenesc si, nu in ultimul rand, interesului national?  Ce proiect de adevarata reforma institutionala, nu doar politica, ar putea utiliza, concret, profesionist, “curatii” noii formule? Putem conta, in continuare, doar pe instrumentele “kovesiste”, pe imixtiunea “coldista”, pe dorinta “iohannista” de a schimba radical cursul navei romanesti  indreptate anume de Basescu spre nicaieri?  Ce ne facem cu dovezile irefutabile care denunta politizarea fara dubii a Justitiei;  ce ne facem cu prestatiile recente neconstitutiionale tocmai  ale Curtii Constitutionale, numita mai ieri si Curtea Prostitutionala;  ce ne facem cu miile de hotarari definitive si executorii pe care institutiile de stat le ignora fara nicio urma de jena;  ce ne facem cu ordonantele tehnocratului Ciolos, impus, nu-i asa, de “tinerii frumosi si liberi” ai STRAZII , ordonante si ele evident neconstitutionale si prin care executivul se erijeaza, peste limite de intelegere si acceptiune, in legislativ, in autoritate de control pentru Cotroceni?
Cu ce tip de dilema avem de-a face? Are ea rezolvari, pentru ca o vorba purtata de vantul deznadejdii in tot spatiul romanesc  spune ca suntem pierduti, ca nu mai este nimic de facut ?      
  EI, BINE, ARE !!!, pentru ca la aceasta situatie s-a ajuns prin amanarea paguboasa (putin spus) a maturizarii corpului social romanesc.
In 26 de ani,  guvernele, gloatele eterogene botezate “Parlamentul Romaniei”, mediul politic din ce in ce mai viciat, mai corupt, mai dispus la vanzare, demolare si tradare, in conexiune externa si utilizand, in contra naturii lor aparente, integrarile UE si NATO, au facut tot ceea ce au poftit mai rau cu Tara aceasta si cu poporul ei. 
Saracit, deposedat de elementele asiguratorii ale intrebuintarii lui sociale, bajenit si batjocorit tocmai de la nivel prezidential, traitor intr-un spatiu anume vidat de piesele vitale ale  rezistentei si ale apararii, indatorat salbatic de un sistem bancar strain si sistematic   protejat de inexpugnabila citadela “nationala”  isaresciana, cetateanul roman s-a pierdut etico–moral, s-a dedat la o existenta  simili infractionala ca adaptare la o realitate impusa si de neocolit, s-a complacut intr-un farmec al dezmatului, al consumismului iresponsabil, al scaldarii imbecilizante in apele tulburi  ale distractiei cu orice pret. Acesta e fondul producerii crimelor implicite de la Capitol, acesta e decorul uman in care s-a jucat piesa sinistra a raderii cu buldozerul a uriasei averi nationale acumulata cu mari sacrificii, prin suportare de “foame, frig, intuneric”,  in intervalul 1960-1990, aceasta e prelata cenusie a  inconstientei generale care acopera cliseele legate de evenimentele din dec. 89 si urmarile lor.  “Anticomunistii”, “revolutionarii”, “elitistii euroatlantisti sorosisti”,  “reformistii” cu doctorate plagiate, nu vor o Romanie igienizata si improspatata, debarasata de gunoi si de reziduuri otravite.  Ei vor facilitati fiscale, pentru ei si pentru tot neamul lor, indemnizatii de mii de euro, pamant in zone bine alese, de parca ar fi luptat la Smardan, la  Marasesti, la Stalingrad sau la Oarba de Mures.  Ne intrebam, retoric, uneori, unde au fost romanii cand in mijlocul lor au fost ucisi Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, cand Brancoveanu a fost ridicat de o mana de basbuzuci cu familia sa cu tot ca sa fie dus la Stanbul?  Pai au fost acolo unde au fost si urmasii lor de azi cand li se daramau zeci de spitale, cand li se hacuiau fara mila pensii si salarii intru “ajutorarea” marilor oameni de stat Udrea, Cocos, Blaga, Bica, Videanu, Basescu–fratele, Valcov, etc.,etc.,etc… , cand li se jefuiau resursele si li se vindea energia de catre “baietii destepti” la pret de aur si platina.
S-a stat cu mainile in san de parca s-ar fi asistat la un spectacol indepartat, care n-avea nicio legatura cu omul romanesc.     Gresim daca vorbim de un tineret rupt de dramele propriilor parinti, ademenit de spatii virtuale  doldora de tentatii  si emotii de categoria si materia senzuala a papusii gonflabile,  socializat artificial de inventia ipsationista psihologic a facebook-ului?  Nu cred ca gresim!
 SOLUTIA AICI ESTE!  IN SOLIDARITTE, IN ORGANIZARE, IN ASUMARE DE CATRE INTREG A PROBLEMELOR SI A NEVOILOR PARTII.
TOTI PENTRU UNUL SI UNUL PENTRU TOTI!
 DURERILE UNEI CATEGORII SOCIALE- PROFESORI, MEDICI, MINERI, ETC.-TREBUIE SA FIE RESIMTITE DE NOI TOTI.  Iesirea din nesimtire – fie-mi scuzat termenul taios, dar n-am pentru el alta rima, este un comandament de neocolit al momentului.  Romanul trebuie sa iasa din isteria consumata in halat si-n papuci, in fata televizorului  din cutia caruia acoperit-descoperitii condusi de “maestrii” vechii garzi ai propagandei de partid si de stat  ii inmoaie creierul in detergentul minciunii de import, i-l storc bine si freaca cu el treptele de la intrarile palatelor puterii . DERMOCRATIA ESTE, TOTUSI, UN SAC GENEROS, DOLDORA DE PIESELE NECESARE UNUI POPOR REVOLTAT PENTRU A-SI PUNE IN MISCARE ENERGIILE.
Chiar e greu de inteles aceasta simpla idée? E greu de inteles ca daca vom umple cu zecile de mii pietele, campusurile din jurul sediilor puterii, uzand de drepturile noastre de manifestare si de actiune democratica, de o organizare coerenta, de cereri inteligent elaborate si promovate prin lideri curajosi, bine alesi, vom izbuti sa silim mana de oameni zisa Guvern, sau mana de oameni mai mare zisa Parlament, sa nu ne mai replice, cand noi dorim ceva, ca Bruxelles-ul, sau FMI-ul, sau nu stiu care ambasador transatlantic, vor altceva?
Somnul prelungit al maturitatii si al constiintei noastre ne-a nascut monstrii care par azi de neinlaturat.
 Mediul politic nu trebuie desfiintat, ci doar silit sa lucreze PENTRU TARA SI LEGE!
 PENTRU MARIA SA – CETATEANUL ROMAN!
                                                                           
Valeriu Pricina, 07.03. 2016

joi, 10 decembrie 2015

DELEGAREA LEGISLATIVĂ

ARTICOLUL 115
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe.
(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.
(7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.