Adunare solemna prilejuita de implinirea a 99 de ani de la unirea Basarabiei cu Romania

Adunare solemna prilejuita de implinirea a 99 de ani de la unirea Basarabiei cu Romania

luni, 17 decembrie 2012

Victorie !?




            USL şi-a zdrobit oponenţii la ultimele alegeri parlamentare, inclusiv în Timişoara. Este un lucru de netăgăduit, cum tot atât de netăgăduit este şi sentimentul de satisfacţie pe care l-am trăit noi, militarii în rezervă membri ai SCMD (şi nu numai), la aflarea rezultatelor scrutinului.
            Firesc, putem spune, deoarece acţiunile organizate de sindicatul militarilor în rezervă pe parcursul ultimilor ani au vizat tocmai decredibilizarea guvernărilor şi a regimului politic ce ne-au făcut atâta rău şi care, în sfârşit, şi-au primit „răsplata”. Mai mult decât atât, cel puţin în Timişoara, şi în judeţ în general, participarea la vot şi aşa redusă datorită atât condiţiilor meteo cât şi tradiţiei în ale pasivităţii politice, ar fi fost şi mai scăzută fără implicarea rezerviştilor , obişnuiţi să înfrunte capriciile naturii dar şi motivaţi de miza referitoare la statutul lor (candidaţii USL s-au angajat, prin acordurile încheiate, să sprijine îndeplinirea obiectivelor SCMD, dintre care Legea pensiilor militare este de departe cel mai important).
            Dar acestea au trecut. Ceea ce urmează face deja parte din jocurile politice, în care SCMD ca organizaţie apartinică nu prea are de ce să se implice, deşi negocierile cu unele formaţiuni politice sau vehicularea unor nume indezirabile pentru noi sunt greu de acceptat. Problema care ne interesează este ca viitorul parlament precum şi guvernul care va rezulta în urma acestor negocieri să respecte angajamentele asumate de USL:
  1. Revenirea pensiilor abuziv diminuate la cuantumul din decembrie 2010;
  2. Abrogarea prevederii legale care interzice cumulul pensiei cu salariul;
  3. Adoptarea Legii pensiilor militare de stat.
      Dacă în primele două cazuri rezolvarea ţine de elaborarea şi aprobarea bugetului pentru anul 2013, cu aplicarea cea mai probabilă din luna martie a anului viitor, Legea pensiilor militare va necesita o perioadă mai îndelungată de elaborare şi, mai ales, voinţă politică.
      Dacă lucrurile se vor desfăşura aşa cum s-a stabilit, e bine. Problema se pune pentru situaţia în care, în „buna tradiţie”a clasei politice româneşti (pe care, oricât ne-am strădui, se pare că nu avem şanse să o primenim), de a ignora angajamentele asumate în perioada electorală. Menţionăm cu această ocazie că acordul încheiat cu USL a fost respectat întocmai de către noi, iar acum e rândul dumnealor să se achite de angajamentele pe care şi le-au asumat; din momentul câştigării alegerilor, noi nu mai avem nicio obligaţie faţă de nimeni !
      Şi atunci, ce vom face ?
      Sperăm că ceea ce s-a întâmplat cu reprezentanţii vechii guvernări, asemănător cu ceea ce au păţit ţărăniştii după guvernarea CDR, să le fie pildă celor aflaţi acum la Putere, şi aşa cum s-a exprimat public şi unul din liderii lor, să fie atenţi să nu repete greşelile predecesorilor, pentru a nu le împărtăşi soarta. SCMD are exerciţiul acţiunilor antiguvernamentale şi coalizării forţelor nemulţumite ale unei părţi a societăţii româneşti. Problema este dacă va reuşi să-i mobilizeze pe proprii săi membri, şi aici există un mare semn de ...îngrijorare.
      Argumentez:
      Filiala 1 Timişoara a SCMD a fost înfiinţată la data de 01.03.2010, în urma vizitei preşedintelui fondator, Col(r) Mircea Dogaru. Domnia Sa a explicat celor prezenţi (mulţi) în sala de festivităţi a Cercului Militar Timişoara, urgia ce urma să se abată asupra militarilor în rezervă din toate structurile Sistemului Naţional de Apărare , Siguranţă şi Ordine Publică. Ca urmare, s-au înscris pe loc în sindicat un număr de 43 rezervişti, iar până la finele anului numărul membrilor a ajuns în jur de 100.
      Şi a venit luna ianuarie 2011, cu acea prăbuşire a pensiilor rezerviştilor. „ Ce mai freamăt, ce mai zbucium”! (că tot se apropie ziua lui Eminescu). Vă mai amintiţi mitingul şi marşul de protest al impresionantei coloane care a străbătut oraşul în ciuda condiţiilor grele de vreme ? Era 24 Ianuarie, frumoasă coincidenţă, şi militarii în rezervă din Timişoara arătau urbei şi ţării cât sunt de uniţi şi hotărâţi !
      A urmat un val de înscrieri în SCMD, filiala noastră ajungând să numere căteva sute (şi nu puţine) de membri, toţi cu acţiuni în instanţă împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor.
      Urmarea o ştim cu toţii: atotputernica guvernare portocalie, care trecea tot felul de acte normative prin parlament „în pas de defilare”, fără să se sinchisească de fragila opoziţie, a fost nevoită să dea înapoi şi astfel în luna februarie pensiile noastre au revenit la cuantumul iniţial. Plus diferenţa din ianuarie. Victorie SCMD !?
      Da, dar... Pentru că în anul următor, prin „revizuire”, ofensiva împotriva rezerviştilor a fost reluată, dar cu o abordare mult mai persuasivă. Astfel, după criterii doar de iniţiatori cunoscute, unele pensii (şi nu puţine) au fost puternic crescute, în timp ce altele au fost din nou diminuate sau culmea, în condiţiile aplicării unei cu totul altei metode de calcul, au rămas la aceeaşi valoare sau pe aproape.
      Răul făcut a constat din următoarele aspecte:
  1. Pensii diminuate, prin introducerea în calcul a unor valori aberante (micşorate) ale veniturilor:
  2. Răsturnarea ierarhiei militare , a valorilor care au stat dintotdeauna la baza relaţiilor din cadrul Armatei, prin afectare în special a multor ofiţeri;
  3. Cel mai grav, desfiinţarea statutului nostru de militari, înglobarea în categoria generală a pensionarilor prin raportarea pensiilor noastre la punctul de pensie, stabilit anual, şi nu la demnităţile dobândite în timpul serviciului activ, fără a ne degreva de obligaţiile militare .
      Ce a urmat ?
      O parte (atenţie, numai o parte) din cei cărora li s-au diminuat pensiile au deschis din nou acţiuni în instanţă împotriva Caselor de Pensii Sectoriale, arătând argumentat că datele care au stat la baza diminuării cuantumurilor sunt eronate, stabilite abuziv şi arbitrar, încălcând chiar prevederile legii şi aşa nedrepte .Dar ceilalţi rezervişti, cei mulţi care s-au înscris „câtă frunză, câtă iarbă” în sindicat în ianuarie 2011, ei ce au făcut ? Mister...!
      De aici încolo, merg numai pe supoziţii (şi e posibil să şi greşesc, dar  „mă sparie gândul...”).
      Cei cărora li s-au mărit pensiile, cred eu (şi mă refer la cei care s-au dezis de SCMD), se împart în două categorii:
  1. Unii au primit pensii atât de mari, încât nu vor să se mai complice cu apartenenţa la o organizaţie care nu mai prezintă niciun interes pentru ei ( „maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să moară”, asta ca să nu-i citez doar pe ai noştri...).
  2. Alţii, deşi au pensiile diminuate, deoarece mai au şi un job civil, consideră că nu mai au nimic în comun cu o organizaţie a militarilor, care dacă vor câştiga ceva oricum de asta vor beneficia şi dumnealor, dacă nu, paguba nu este prea mare deoarece ei oricum îşi completează veniturile.
La aceasta se poate adăuga ostilitatea pe care unii o invocă faţă de unele acţiuni ale SCMD, faţă de unele luări de poziţie ale unor lideri de la Centru etc. Argumentul că este afectat statutul de militar, că am devenit dependenţi de un sistem de pensie care nu ţine cont de obligaţiile noastre militare, trecute şi viitoare, nu prea contează, de unde şi gândul (ăla care mă sperie), că unii dintre noi au fost militari doar cu haina . În clipa când au dezbrăcat-o...
      Ar mai fi o categorie: camarazi de-ai noştri care au rămas sau au intrat în sindicat în prima parte a anului în curs, au achitat cotizaţia pentru primul semestru, au deschis sau nu acţiuni în instanţă împotriva pensiilor revizuite, dar pe parcurs s-au răzgândit şi au „uitat” să mai achite cotizaţia pentru semestrul 2. Sincer, îi apreciez mult mai mult pe aceia care bărbăteşte, au prezentat în scris cereri de renunţare la calitatea de membru !
      Prin urmare, în condiţiile în care cei care au accesat acum la putere şi cu sprijinul nostru, nu-şi vor onora obligaţiile asumate faţă de rezervişti, SCMD îi va supune unui tir puternic de contestaţii, sub diferite forme de protest. Îi vom „ajuta” astfel să aibă soarta predecesorilor (din fericire, exemple există din plin, unele chiar recente). Pentru aceasta însă SCMD în general, şi filiala noastră, în particular, au nevoie de forţa pe care o dau membrii, ataşamentul  acestora faţă de organizaţie, hotărârea acestora de a acţiona.
      Vom vedea câţi dintre rezerviştii timişoreni îşi vor mai manifesta adeziunea la SCMD prin achitarea cotizaţiei pentru anul 2013.
      Pentru ce această cotizaţie ?
În primul rând , deşi valoarea este mică (10 lei/lună), ea semnifică legătura fiecărui membru cu organizaţia în care s-a înscris.Acesta ar fi aspectul moral. Aspectul practic constă în fapul că 40% din valoare revine filialei pentru plata chiriei spaţiului în care suntem acceptaţi să ne desfăşurăm activităţile, pentru achitarea abonamentului telefonului de pe care eu vă „deranjez” –pe unii, cu mesaje, pentru procurarea de hârtie şi alte elemente de birotică, pentru deplasări la şedinţe în afara localităţii, pentru alte materiale necesare desfăşurării acţiunilor. Puteţi fi siguri că evidenţa cheltuielilor este strictă iar până acum, datorită conştiinciozităţii membrilor noştri, situaţia financiară a filialei este bună.
      Consider că cei care vor rămâne alături de noi sunt militari devotaţi instituţiei în care s-au format, care se vor bate pentru a fi recunoscuţi în continuare ca o categorie socio-profesională aparte, cu drepturi şi obligaţii distincte, militari cu sufletul pănă la sfârşitul sfârşitului.
      Ceilalţi, pentru că tot ne tragem de la Traian (Ulpius, nu...), să mediteze la următorul dicton latin:
„ Una Salus Victis, Nullam Sperare Salutem”
(mai pe româneşte, singura scăpare a celor învinşi este să n-o mai aştepte !)

14.12.2012                                                                            
 Preşedintele Filialei 1 Timişoara a SCMD
Col(r) Radu AROMÂNESEI

vineri, 14 decembrie 2012

Caţavencii - Apel către Băsescu

Ai dus USL-ul la 66%, deşi îl puteai duce şi la 90. N-or să-ţi facă statuie pentru asta, dar sînt gata să te împăieze. Nu le forţa mîna.

Te-ai cocoţat sus, pe un catarg de care alţii au fost spînzuraţi. Ca să te dea jos, romånii au ieşit pe caniculă, pe ploaie, pe viscol şi pe ger. Ar fi ieşit şi dacă ar fi fost cutremur, inundaţii, holeră sau lăcuste. Nu-i ispiti iar.
Ţara asta ţi-a dat multe. Ţi-a dat ocazia să torni la Securitate, să faci contrabandă, să intri în Partidul Comunist, să te îmbogăţeşti, tu şi familia ta, în anii beznei şi ai frigului. Ţi-a dat halatul de mătase, cusut cu aur, în care o să-ţi petreci bătrîneţile. N-o obliga să-ţi dea şi papucii.

Ai fost de cinci ori ministru al drumurilor şi nu avem autostrăzi. Ai fost de cinci ori ministru al navelor şi nu mai avem flotă. Ai fost de două ori primar al Capitalei şi nu mai avem, pe strada Mihăileanu, o casă care aparţinea statului. Ai fost ales, dacă punem şi suspendările, de patru ori preşedinte. Şi, după cum se arată, nu avem preşedinte. Avem, în schimb, răbdare. Dar e pe terminate.

Ura. Ai făcut din această interjecţie un substantiv public. Fereşte-te de verbele din '89.

Stai doi ani liniştit. Îţi plătim noi salariul, paza, mesele, transportul. Nu ne cere şi bacşiş.

Ai furat mult şi ai lăsat urme peste tot. Ai folosit cînd mîna lui Căşuneanu, cînd conturile lui Popoviciu, cînd ştampila Primăriei sau pe a Biroului Electoral Central, cînd dosarele judecătorilor de la Curtea Constituţională, cînd reţeaua ofiţerească moştenită de la adversarii tăi. Amprentele tale sînt risipite pe case, pe terenuri, pe conturi şi pe mandate care nu ţi se cuvin, în loc să fie adunate la Poliţie. Mulţumeşte-i lui Dumnezeu că eşti liber, nu-l înjura că nu ţi-a găsit nimic despre Crin Antonescu.

Ai minţit cum nimeni n-a mai minţit pînă la tine, i-ai jignit pe mulţi, ai obosit pe toată lumea. Eşti idiotul odihnit al petrecerii, care îi indispune pe toţi. Nebunul care strică cheful unei ţări. Serios, chiar nu mai vrem să bem nimic, nu insista.

Ai modernizat nu statul, ci Securitatea. O să rămîi în cartea de istorie fotografiat din faţă şi din profil. Cu toate astea, nu e totul pierdut: ai putea fi uitat.

Numeşte-l pe Ponta cum vrei tu, dar nu uita: înainte să te îmbeţi de Crăciun, numeşte-l premier. Se cheamă democraţie. E ca atunci cînd mai mulţi îţi zic că eşti beat, iar tu îi asculţi şi mergi la culcare.

Şi, apropo: există un Dumnezeu al beţivilor, o mînă nevăzută care îi împiedică să cadă. Ai grijă, cu sărbătorile astea, s-ar putea ca Domnul să surzească de la pocnitori şi să nu te audă – în caz că te prăbuşeşti.

Scrisoare foarte larg deschisă, adresată distinsului general Ioan Găurel ZDRANCIU



 
Scrisoare foarte   larg deschisă,
 adresată distinsului general Ioan Găurel ZDRANCIU

      Întroducere amicală      


           Am trăit s-o văd şi pe-asta... Mă aflam la recepţiunea  de gală dată cu prilejul Zilei  Naţionale a Oştirii Române. La un moment dat, aşteptând prilejul întâlnirii cu amfitrionul manifestării, se apropie de mine, scursura  ruşinoidă a spaţiului încremenit în frică, abandon şi teroare,  dejecţiosul  general Ioan Găurel Zdranciu. Înveşmântat într-o pijama impecabilă, trasă în arnici recuperaţi de pe la spălătoriile  de cartier  ale tranziţiei, împodobită cu o mulţime  de stele, vreo opt cred că erau, toate  achiziţionate de pe tarabele imposturii impecabile,  sugera dinadins măreţia lichelei incurabile  istoric. I-am remarcat din prima gurişoara lui neîncetat băloasă, împodobită  echidistant şi paralingual de rebele şi soioase  fire de păr,  rânjind a satisfacţie îndelung aşteptată. Părea un cur ce trăia intens o recentă împlinire specifică. Şi, rostindu-mi numele (ce curaj pe maţele sale!), îmi zice: „Oricât de mult ai încercat, n-ai reuşit să ne dezbini...”  Sugrumat de  tremoţie,  atât a fost în stare să rostească acest excrement duios al Afacerii „Marinogârla”...      

     Dragă impostorule,


         Hei, acu-i acu, baragladinosule. E nasol rău de tot, m-ai henervat până la Polul Sud şi îndărăt, şi nu pot nicidecum să nu ţin seama de indicaţiunea   judiciar-populară a mult preaîmbălsămatului Vladimir Ilici Stalin: „Cu impostorii, ori tu ori ei...”.  Astfel stând  trebile, nu prea te văd bine, taman acum când aproape că uitasem de mătăluţă, pe undeva cred că te şi graţiasem, îţi  comutasem  pedeapsa de condamnare la moarte civică, prin spânzurare ecologică, în oprobiu pe viaţă din partea tuturor cuvântătoarelor şi necuvântătoarelor geosferei... Iar curajul tău de-a mă aborda, ce să mai zic, Găurele, ai ţinut dinadins să mă convingi că (să mă ierte bietul rumegător pentru neinspirata asemănare cu acest  impostor) eşti mai mult decât un  bou. Fii pe pace, nu trebuia, ştiam demult...

      Măi, hahaleroidule, eu nu am încercat nicidecum să vă dezbin, borfaşilor, nu aveam cum derbedoidule, dimpotrivă, eu v-am unit, impostorule, am cimentat şi mai mult, în văzul lumii,  unitatea voastră de borfaşi şi profitori ordinari ai bietei noastre Armate. Fiindcă aşa fac de când lumea borfaşii, precum haita, când unul este în pericol  ceilalţi se simt şi ei ameninţaţi şi se unesc şi mai mult... Nu mi-am propus să vă dezbin, repet, nici nu vroiam  şi, sincer,  de-aş fi vrut,  ştiam că nu o pot face.  Am  vrut doar să vă arăt întregului univers  în carne şi oase, monumente băloase, caractere jegoase,  hoituri făloase,  şi, vrei-nu vrei, am reuşit deplin ceea ce mi-am propus.  Am reuşit,  asta te doare, asta vă doare.  Apoi, adunându-vă, mi-a fost mai uşor  să vă decapitez  în  piaţa publică.  Sunteţi prea nesimţiţi spre a realiza că, oriunde vă aflaţi, arătătorul lumii nu conteneşte a vă arăta acuzator, numindu-vă ceea ce în fapt sunteţi: lichele, impostori şi derbedei.

     Nu ai pic de ruşine, impostorule! Noi, da, şi acum ne crapă obrazul de ruşine amintindu-ne cum, în bătaia camerelor de dat vederi din întreaga lume, dându-te cel mai tare din parcare într-ale aviaţiei, ţi-ai introdus huiduma în carlinga lui F-16 precum intră porcul în sufragerie. Te-ai făcut de ... (aici urma să zic „ căcat”, dar,  din respect faţă de telespectatori, mă  abţin), dar tovalul tău, tăbăcit de o incurabilă nesimţire, te-a determinat să îţi afişezi impostura cu şi mai mare semeţie. Neajutoratule într-ale minţii, dacă nici măcar nu te-a pişcat jena faţă de noi, măcar faţă de Vlaicu, Vuia şi Coandă trebuia să ai  ceva tremur  în sistemul  tău nervos cel  foarte periferic,  aproape externalizat, dar te iert  fiindcă ai o scuză, nu i-ai cunoscut personal, precum te-ai justificat la o lecţie de  tehnologia păioaselor neagricole...

        Sau crezi că am uitat cum te-ai făcut de tot râsul când, după numirea ca şef al celor mai curajoşi zburători ai Patriei,  inspectând forţele luptătoare, ai lăsat  mască  până şi pistele de decolare? Te-ai făcut foc şi pară când ai văzut avioanele fără elice, ameninţând cu ani grei de puşcărie pe cei care sabotează capacitatea de apărare a Ţării şi securitatea naţională.  Ai dat ordin pe loc ca tuturor  avioanelor să li se pună degrabă elice, spre a fi apte de zbor. În zadar ţi s-a explicat că sunt avioane cu reacţie, tu nu şi nu, tuturor să li se pună neîntârziat elice  şi să ţi se raporteze când sunt montate, urmând să le vizionezi personal.  Constatând  bieţii piloţi că nu te pot convinge  pe cale delicată   care este diferenţa fundamentală între pasăre şi porc,  au montat pe nişte fuselaje date la casat (vreo douăzeci, dacă nu mă înşel), elice   confecţionate din carton gofrat, au tras avionetele cu tractorul în capul pistei de antrenament şi, uluiţi de  cele trăite,  au primit năuciţi  odioasa şi incredibila ta binecuvântare: „La ordinul meu, aţi redat patriei capacitatea aeriană. Să nu se mai joace nimeni cu capacitatea aeriană a ţării că puşcăria vă mănâncă!” Dar asta nu a fost totul, idiotule.  Ca să creşti şi mai mult în faţa descreieratului din capu statului, te-ai lăudat că vei aduce în stare operaţională  douăzecişiopt de „MIG-uri 21,5”, aflate în  avansată  stare de ebrietate tehnologică.  Demenţa şi paranoia ta au lăsat muţi pe bieţii aviatori, mai cu seamă atunci când le-ai dat şi soluţia: să monteze pe fiecare dintre avioane câte şase motoare tip  „Mobra”, n-au cum să nu-şi ia zborul, le-ai zis, mai ales că acum au şi elice, puse tot la ordinul şi din iniţiativa ta. Nu s-au pus cu nebunul şi după trei zile te-au chemat să vezi cum decolează un avion dotat cu şase motoare   „Mobra”, legate în serie ca să sperie. Erai în culmea fericirii, trepanatule, revoluţionasei zborul  avioanelor de luptă, prin dotarea lor  tehnică cu motoare de mic litraj!  Era, în fapt,   posedadatule, un supersonic a cărui elice s-a volatizat  imediat ce s-a pus în mişcare. Când  ţi-ai raportat isprava descreieratului de pe Dealul Bezmeticienilor, ai fost  supus deîndată unor observaţii de gradul zero, precum cândva era şi Nero,  din partea specialiştilor de profil.

      Sau când treceai în revistă trupele de eroi ai aerului, nebunosule, dintr-un Mig-29, văcsuit în violet, romanticule, tractat de un Trabant de colecţie... sau când ai ordonat să ţi se dea toate categoriile de conducere  aeriană posibile, inclusiv pentru zboruri cosmice şi OZN-uri... sau când, mai peste tot,  te dădeai adevăratul şef al armatei, tu, în fapt, bucurându-i  cu nesaţ licuriciul Marelui  Garinus, delator ordinar ce eşti... sau când  te  încuiai în birou şi o dădeai pe  amor strategic cu o gonflabilă pe care reprodusesei chipul Mamei Vomida...  sau când,  sângerosule, ai dat ordin să se achiziţioneze din fondurile de protocol  treizeci de caniches, pe care, după o  „bomboană” letală, i-ai despuiat de blăniţe ca să-ţi confecţionezi tu un trenci erotic... sau când  ai dosit o sticlă de ulei la ieşirea dintr-o băcănie şi ai fost dovedit de camerele de luat vederi, după ce ai luat câteva mii de pumnişori în cap...  sau când, spre a evita o catastrofă, neputând să te convingă că nu este posibilă aterizarea, un brav comandor ţi-a trimis un cap în meclă, de ţi-ai revenit după 48 de ore Celsius când ai crezut că eşti la  Starea civilă şi ai cerut în căsătorie flaconul de perfuzii ...
         Ce mai încolo şi-ncoace, dominat devastator de un incurabil complex de inferioritate, bruta din tine  a dezlănţuit nemiloase represalii împotriva bravilor cavaleri ai aripilor naţionale. Cât ţi-ai mai bătut joc de ei, hahaleroidule...  La un moment dat, nişte patrioţi,  slujbaşi de rând  ai  rezistenţei  şi  salvării naţionale, au vrut, doar aşa ca sperietură,  să-ţi survoleze creierii  cu un IAR-7,66, dar, norocul tău, nu au avut ce survola, nu au avut ce speria. Creieraşii dumitale, nicăieri. Ce-ai făcut, i-ai ascuns,  nu-i porţi întotdeauna la tine când ieşi în lume  sau trebuia  să-ţi caute materia cafenie  sub mediana  mătăhălosului tău trup de abatorist?

         Dar, paranoicul din huiduma pe care ai onoarea să o reprezinţi într-o îndestulată  masă  corporală   a uimit umanitatea prin măsurile excepţionale de securitate pe care le-ai luat pentru propria ta persoană, adică: umblai permanent înarmat, 24/24, cu cartuş pe ţeavă şi moaca foarte gravă; din birou ieşeai numai sub protecţia gărzii de corp de teamă să nu-ţi sară din nară câte-un dop; serveai masa la popotă doar în şlapi şi-n  redingotă, iar  spre-a fi mereu în transă   ţi-aduceai  potol de-acasă;  oricine-ţi intra-n birou era crunt verificat, răsucit şi dezbrăcat ca să vezi că nu-i-narmat; de angoase şi de frică,  făceai tandru pipilică în borcan sau într-o sticlă ... Ai mers şi mai departe paranoidule. Ai dispus să ţi se asigure  o legătură fir cu corpul de gardă, prin care, printr-o apăsare de buton, plasat sub marginea din stânga a scaunului, să declanşezi alarma de pericol maxim pentru zilişoarele tale.   Ce-a mai fost, odată... Erai mangă şi ai acţionat involuntar butonul, de te-ai trezit cu garda peste tine, realizând dispozitivul de apărare, varianta  „a”.   Într-atât te-ai speriat, încât ai făcut  infarct nazal. 

        Dar stai oleacă, acum vine una nasoală, nasoală rău de tot... Când ai văzut că descreieratudin capul statului îţi dă buze  (într-o scrisoare foarte larg-deschisă nu pot folosi cuvântul muie), ai solicitat trecerea degrabă în rezervă. Dar nu oricum, ci printr-o „inginerie juridico-medicală” care ţi-a permis să intri fraudulos în posesia celor  douăzeci de solde, hulpavule, asta în timp ce militarul  pe umerii căruia stă de fapt Oştirea abia de  îşi duce traiul de pe o zi pe alta. Dar, stai aşa, borfaşule, bănuţii, îi mai ai sau nu, îi vei da cât de curând înapoi, toţi, până la ultimul leuţ şi poate, numai de-al naibii, şi cu ceva dobândă. Îi mai ai sau nu, pe amăgitul nostru popor nu-l interesează, punem legişoara pe tine,  escrocule... Nu ne interesează, îţi vinzi ficatu şi plămânii, sau rinichii şi stăpânii (p-ăştia ai început, deja...), sau o buză şi corneea, de ce nu chiar şi femeia sau colecţia de Scânteia... Ţi-am dat câteva idei, te-am ajutat, trebuie să recuperăm banii spoliatului nostru contribuabil. Cu Garinus, alt borfaş,  vom proceda asemănător, să dea bănuţii înapoi, poporului. După ce a îngenunchiat Armata, a trecut în rezervă, escrocul, pe caz medical. Se vedea limpede că era bolnav, era însă un caz aparte, trebuia dat afară mai demult şi internat la ospiciu, ca şi tine, I.G. Zdranciule.

       Aşa la încheiere, am o veste[1] Găurele, trebuie să te anunţ că ai Factorul „Y” ! Zău, crede-mă, e nasol, nasol  rău de tot! Încă ceva, ştiu, parafrazez, dar n-am încotro: Găurele faci parte din tagma „acestor”  bolnavi care au îngenunchiat Armata!

Cu statornică şi  neiertătoare consideraţie antiimpostorială,
                                        
                                         Antiimpostores  ad  Vitam





[1] Sursa: Organizaţia Obştească pentru Depistarea Socială a Factorului „Y”

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Aripa nationala a SRI incepe sa vorbeasca

Un documentar lămuritor pentru un scandal politic contrafăcut
Cazul Ion Stan, o execuție politică


Declaraţiile politice ale deputatului Ion Stan explică de ce el a fost ales ca exemplu al corupției electorale, înscenându-i-se un denunț din partea unui agent provocator, încărcat cu dosare penale și amăgit cu promisiuni în schimbul intrării în scenariul compromiterii și execuției politice a lui Ion Stan.
Ca și in trecutul regim, când Ceaușescu, pentru a demonstra străinătății că nu are opoziție, Băsescu își execută cel mai vehement oponent din parlament, înscenându-i „o cauza penală de drept comun”.
Din informațiile noastre, deputatul Ion Stan, a refuzat mai multe invitații ale lui Traian Băsescu la Cotroceni, precum și o întâlnire cu Mark Gitenstein.
Și impolitetea, în cazul de față demnitatea, se plătește.
1. Profeția lui Stan: realegerea lui Băsescu – sinuciderea politica a României
La data de 7 decembrie 2010, deputatul Ion Stat a afirmat că realegerea lui Traian Băsescu în 2009 a marcat “sinuciderea politică a României”.
Stan prevestea că “în acest mandat, președintele se va purta răzbunător, odios de răzbunator, afișându-și apetența sa permanentă pentru intrigă, complot și trădare”.
“Așa l-au perceput pe Băsescu și foștii săi ofițeri de legătură pentru misiunile secrete ce i-au fost încredințate, înainte de 1990, în serviciul Securității statului. Acum. ei regretă că nu l-au uitat în lada de gunoaie a istoriei Securității, de unde l-au reciclat ca politician, printre alții făcuți "la normă" imediat dupa 1989”, adaugă vicepreședintele Comisiei de control a SRI.
2. Stan a cerut punerea lui Băsescu sub acuzare pentru înaltă trădare
La 21 iunie 2011, Ion Stan acuza de la tribuna Camerei Deputaților că Traian Băsescu s-a înțeles cu autoritățile de la Budapesta, cu UDMR-ul și cu Partidul Civic Maghiar în privința reorganizării administrative și a modificării Constituției, în sensul susținerii proiectului neorevizionist "Autonomia Ținutului Secuiesc".
În sprijinul afirmațiilor sale, social-democratul cita o serie de declarații făcute chiar de europarlamentarul Laszlo Tokes și de președintele Partidului Civic Maghiar Szasz Jeno. La finalul intervenției sale, Ion Stan cerea “inițierea, în conformitate cu prevederile art. 96 din Constituția României, a procedurilor de punere sub acuzare a președintelui României pentru înaltă trădare”.
3. Băsescu, acuzat că este “agent de influență”
La 6 septembrie 2011, în contextul declarațiilor lui Traian Băsescu privind “Statele Unite ale Europei”, vicepreședintele Comisiei de Control a SRI l-a acuzat pe șeful statului că este “în rețea”. ”În rețeaua de influență a unui grup de interese, ca agent al acelei entități, alta decât România, a cărei suveranitate, independență, unitate și integritate ați jurat să le apărați. O entitate exterioară poporului român, pentru a cărui prosperitate ați jurat cu mâna pe Biblie și pe Constituția României”, a explicat Ion Stan în fața colegilor săi parlamentari.
Drept argument, deputatul a amintit de pildă care este poziția șefului statului în privința concesionărilor minelor de aur.
Social-democratul a avertizat în acest context că “în țările unde șefii de state au fost agenți de influență nu au existat decât perioade efemere de stabilitate, regimul politic a căpătat caracteristici despotice, parlamentele au devenit instituții de prostituție politică, legea a devenit măsura de voință a camarilelor politice, sistemul educațional a devenit un incubator de clone, elitele necorupte de putere au ales calea exilului, milioane de cetățeni au emigrat, trezoreriile au fost secătuite de marii actori ai corupției politice, iar viitorul națiunilor, amanetat cămătarilor internaționali”.
4. Stan a explicat cum a încercat Traian Băsescu să-și subordoneze Justitia și cum s-a folosit de prerogativele sale pentru a da CCR “o configurație după chipul și asemănarea sa”
La 15 noiembrie 2011, Ion Stan l-a acuzat pe președinte că amenință grav independența justiției.
“Încă de la jumătatea primului său mandat, cetățeanul-președinte a făcut cu prisosință dovada priceperii sale de a edifica un stat polițienesc, multilateral consolidat, în care să aibă la îndemână tot mai multe pârghii prin care justiția să fie controlată, îngenuncheată, în care legile se fac de azi pe mâine și se modifică chiar înainte de a intra în vigoare, în care reformele există doar în vorbe și prestații televizate. Pe cale de consecință, în primăvara anului 2007, președintele-dictator a fost suspendat din funcție și s-a prezentat, într-o stare jalnică, la reședința ambasadorului Statelor Unite ale Americii, pentru a se umili și cerși susținere. Apoi, s-a lansat într-o campanie de acuze grave de corupție, calomnii și insulte la adresa adversarilor politici, susținute printr-o amplă agresiune propagandistică. Ulterior, după revenirea în funcție, avea să se folosească de instrumentele poliției politice pentru înscenări judiciare, după teza stalinistă: “Condamnă-l și după aceea fabrică probele”, a argumentat vicepreședintele Comisie de control a SRI.
“După ce și-a însușit întreg arsenalul dezinformării politice, la adăpostul operațiunilor de manipulare a opiniei publice și folosindu-se de patentele unor servicii străine pentru câștigarea prin fraudă a celui de-al doilea mandat de președinte, impostorul a uzat de prerogativele funcției prezidențiale pentru a da Curții Constituționale o configurație după chipul și asemănarea sa, care să nu-i mai sancționeze atentatele la fundamentele democrației și ale statului de drept.
Cum însă, unele instanțe de judecată, precum și Înalta Curte de Casație și Justiție au înțeles că nu pot fi mai presus de Constituție și legi, sancționând abuzurile statului polițienesc împotriva drepturilor cetățenilor, chiriașul de la Cotroceni s-a supărat și, depășindu-și prerogativele, s-a lănsat în atacuri publice denigratoare la adresa justiției. Mai mult chiar, a chemat-o la ordine. Participând la Reuniunea Comisiei de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției, care a avut loc la Ministerul Justiției, președintele-dictator s-a folosit de prima sa prezență la acest minister, pentru a chema la ordine magistrații, permițându-și să-i înfrunte ostil, amenințător, să-i blameze și să-i terfelească, din postura de mediator între puterile statului, care, în opinia sa, i-ar conferi dreptul de a-i stigmatiza, la stâlpul infamiei, pe oamenii legii.Tonul și mesajul dictatorial cu care cetățeanul-președinte a intruzionat principiul independenței justiției nu este atât de îngrijorător ca fapt în sine, pe cât de gravă și iremediabilă rezultă a fi amnezia chiriașului de la Cotroceni în ceea ce privește obligațiile sale și ale statului de a se supune legilor și normelor constituționale. Președintele-dictator a atacat justiția din România doar pentru că magistrații judecă în conformitate cu legile acestui stat. Erijându-se într-un judecător suprem deasupra Constituției, Traian Băsescu le cere, pur și simplu, magistraților să nu mai judece în spiritul legii. În acest fel, a călcat, din nou, în picioare instituția fundamentală a statului chemată să stabilească adevărul și să facă dreptate numai în numele legii. Atacul fără precedent lansat la adresa puterii judecătorești, discreditarea sistemului judiciar de către Președintele României este un demers periculos și inadmisibil. Atacurile de acest gen induc populației un sentiment de neîncredere în justiție și prejudiciază grav percepțiile externe asupra României”, a continuat deputatul, cerând demararea procedurilor de suspendare a lui Traian Băsescu.
5. Stan s-a opus vehement propunerii legislative privind modificarea unor acte normative în domeniul securității naționale menite a reinstaura practicile poliției politice
La 15 noiembrie 2011, Ion Stan le-a adresaat parlamentarilor o scrisoare deschisă cu privire la propunerea legislativă privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul securității naționale. Social-democratul le cerea colegilor săi să nu voteze în favoarea proiectului, “pentru a împiedica reinstaurarea practicilor de poliție politică în activitatea serviciilor de informatii pentru securitate națională și a menține România în afara bănuielilor de utilizare a serviciilor de informații în luptele politice interne”.
Stan explica, între altele, că “dintr-o scăpare a expunerii de motive - pagina 5 alin. (3) - rezulta ostentativ că proiectul este opera Serviciului Român de Informații, ale cărui documente interne sunt indicate drept izvor de drept. Față de necesitățile obiective de reglementare, proiectul propus spre adoptare nu este decât expresia unor interese înguste, exterioare securității naționale, prin care adevărații promotori ai inițiativei urmăresc legitimarea unor stări de fapt create prin abuz în exercitarea funcției publice, dorind, în acest fel, să dea forța de lege excesului de putere”.
6. Stan a demascat mafia transnațională a medicamentelor și a asigurărilor de sănătate susținute prin propunerile legislative ale consilierilor lui Băsescu și discursurile publice ale acestuia
La 29 noiembrie 2011, Ion Stan îi acuza pe consilierii președintelui că pregătesc privatizarea sistemului de sănătate din România sub deviza «Să muriti bine!»". Social-democratul se întreba “ce interese de afaceri se ascund în această operațiune de privatizare a asigurărilor de sănătate și care este clica mafiotă a PDL care dorește să puna mâna pe cele 6 miliarde de euro gestionate în prezent de Casa Națională de Asigurări de Sănătate”.
7. "Traian Basescu și reforma sănătății: între ciocanul și nicovala mafiei transnaționale a fraudării asigurărilor de sănătate
La 14 februarie 2012, Ion Stan a făcut în Camera Deputaților declarația politică intitulată "Traian Băsescu și reforma sănătății: între ciocanul și nicovala mafiei transnaționale a fraudării asigurărilor de sănătate". În acest document, parlamentarul afirma. între altele, că “Noua tentativă de reformă a asigurărilor de sănătate, căci bugetul acestora este miza, și nu sănătatea națiunii, a picat într-un moment rău ales - anul electoral - și cu mijlocul nepotrivit - agentul de influență în insăși persoana președintelui republicii. Același agent de influență ca și în cazul aurului de la Roșia Montana”.
8. Salvarea României din haos și a cetățenilor de la un dezastru economic si social – suspendarea lui Băsescu și alegeri anticipate
La 14 feburarie 2012, Ion Stan declara în Parlament că suspendarea și demiterea președintelui României, demisia Guvernului și organizarea imediată de alegeri anticipate reprezintă condiții esențiale pentru salvarea României de la haos și a cetățenilor săi de la dezastru economic și social.
9. Dezvăluirile lui Stan privind asasinii economici ai României

Tot la 14 februarie, Ion Stan făcea declarația politică "Asasinii economici ai României. Ce-i (Cine-i) leagă pe Traian Băsescu, Jeffrey Franks, Sorin Blejnar și «blonda lui Boc»?”. Stan acuza ca, încă de la negocierea integrării României în familia euro-atlantică, datele macroeconomice ale țării noastre au fost sistematic falsificate. Potrivit deputatului PSD, datele economiei reale au fost subevaluate pentru a se demonstra că România ar avea nevoie de împrumuturi internaționale. “Manopera prelucrării statistice frauduloase a fost realizată în cadrul unei strategii integrate pe care "asasinii economici" - în cazul României, Jeffrey Franks și predecesorii săi - au aplicat-o la nivel global”, preciza Stan. Cum FMI avea însă nevoie și de datele reale, insituția le-a solicitat, neoficial, de la unele instituții care n-au putut însă răspunde la respectivele solicitări “pentru simplul fapt că, în condițiile instituționalizării prelucrărilor statistice false, practic, nu au avut acces la datele adevărate”. În aceste condiții, a acuzat Stan, Jeffrey Franks a luat legătura, cu acceptul lui Traian Băsescu, cu șeful ANAF, Sorin Blejnar, pentru a preleva datele reale direct din bilanțuri.
“Sursele noastre ne-au comunicat faptul că existența unei interceptări ‘accidentale’ a posturilor telefonice cu numerele 0728.666.063 și 0741.239.082 ori accesarea bazelor de date ale operatorilor rețelelor respective de telefonie ar putea furniza dovezi irefutabile privind funcționarea sistemului descris. Mai mult, am avea și surpriza de a constata că și ‘blonda lui Emil Boc’ este integrată comandoului asasinilor economici ai României”, a dezvăluit Ion Stan.
10. Un nou semnal de alarmă privind subordonarea politică a serviciilor de informații
La 28 februarie 2012, vicepreședintele Comisiei de control a SRI trăgea un semnal de alarma în privința proiectului de Lege privind statutul personalului serviciilor de informații, el atenționând că acesta “consacră în plan legislativ practicile anticonstituționale de subordonare politică a serviciilor de informații". În cadrul intervenției sale. Ion Stan acuza, între altele, că unii șefi de servicii au preferat să-și lase subordonații fără statut atunci când au realizat că riscă să nu mai poata folosi serviciile “în alte scopuri”. “Este vorba în principal de șefii structurilor departamentale de informatii, care excelau în obediența lor politică, dar și de o tendință influentă din Serviciul de Informații Externe. Aceștia s-au opus în mod constant întregului pachet legislativ al securității naționale, indiferent de inițiator. Poate părea paradoxal, dar și serviciile din afara domeniului informatiilor - SPP și STS - au temporizat și blocat legiferarea domeniului securității, revendicându-și competențe și atribuții prin care să-și modifice natura și caracterul conferit în momentul constituirii lor. Înversunarea acestor structuri era și este motivată de teama că noile legi le-ar repoziționa acolo unde le e locul, fiindcă dezvoltarea structurală și abuzul de compețente le-a transformat în niște mamuți organizaționali în permanentă cucerire de ‘teritoriu’. Cine credea în 1991 că STS-ul va deveni cheia succeselor electorale și un devalizator al comunicațiilor persoanelor incomode din instituțiile ale căror rețele le securizase? Cine credea ca SPP-ul își va dezvolta o structură de informații de câteva ori mai puternică decât serviciul fostei Direcții a V-a, care niciodată nu a avut atribuții să urmarească opozanții regimului, ci să vegheze asupra personalului de casă al înaltei nomenclaturi. Dacă oamenii din aceste structuri ar avea un statut legal bine definit, ei nu ar putea fi determinați să îndeplinească atribuții nereglementate de lege. Miza statutului personalului serviciilor este, pentru unii ,‘a fi sau a nu fi’”, explica Ion Stan.
11. Traian Băsescu, acuzat de dezinformare și influențe oculte în legătură cu exploatările aurifere și cuprifere
Într-o interventie din 18 aprilie, intitulata “Dezinformări și răspunderi penale prezidențiale", Ion Stan îl acuza pe Traian Băsescu că a mințit când a spus că exploatările aurifere și cuprifere de la Roșia Montană și Roșia Poieni, a celor gazeifere la Bârlad, cele din sudul Dobrogei și în celelalte perimetre vizate din Transilvania vor conduce la crearea de noi locuri de munca prin care să se asigure contribuțiile necesare plății pensiilor.
Întrebându-se ce s-a urmărit prin această dezinformare, Stan a declarat următoarele: “Ce altceva se încearcă a se trece sub tăcere, scontându-se că suntem prea osteniți de grijile cotidiene, pentru a mai avea memoria activă? Ca un fost membru al Guvernului României, care și-a asumat coordonarea și implementarea programelor PSAL I și PSAL II, în numele dezideratului unei "economii de piață eficiente", este în bună parte responsabil de deciziile privind abandonarea prelucrării minereului de cupru la Zlatna și Baia Mare, respectiv producerea cuprului pur, în concentrație de peste 99%. În urma acestei decizii catastrofale, minereul de cupru a fost extras în stare brută, cu subvenție de patru dolari la un dolar valoare minereu furnizat unor SRL-uri pentru a-l exporta. Prejudiciile cauzate în acest fel sunt la dimensiuni de subminare economică a statului, în înțelegere cu centre de decizie externe, ceea ce întrunește conținutul material și intențional al infracțiunii de trădare, pentru care cetățeanul Traian Băsescu va fi, cât de curând, chemat să răspundă. Peste 40 de ani, când vor fi accesibile arhivele Serviciului Român de Informații create până în anul 2000 inclusiv, posteritatea o să afle cum agenția de evaluare și implementare a PSAL I și II a fost ocupată cu personal incompetent, retribuit cu 72.000 dolari/an, din care o jună brunetă, succesoare în funcție ministrului în cauză, colecta 60% pentru cel care afirma că "nu poate îndeplini obiectivele PSAL II din cauza opoziției sistemului mafiot" sau că "(...) A ne agăța de un fals patriotism că pierdem băncile este complet greșit".
12. Compania ROMARM, căpușată de PDL
În data de 22 mai 2012, Ion Stan lansa o altă acuzație grevă: numirea patronului firmei de paza CONDOR, Marius-Vasile Crișan, la șefia ROMARM, ce a avut ca unic scop să producă bani pentru PDL, căpusând compania națională. Stan afirma ca ROMARM este împinsă deliberat în faliment și se întreba dacă nu cumva într-o filială a PDL și UNPR pentru operațiuni speciale ilegale. După ce a prezentat mai multe dintre mașinațiunile din industria apărarii, deputatul concluziona că aceasta numai poate fi salvată decât dacă este “eliberată de căpușele politice și de combinațiile infracționale cu mafia transnațională a traficanților de arme”.
13. Ion Stan acuza că a fost filat în mod agresiv și ostentativ în campania electorală din vară
Într-o intervenție din 13 iunie 2012, vicepreședintele Comisiei de control a SRI a povestit în Camera Deputaților cum a recunoscut “între flori” un ofițer SRI care îl urmarea în ultima săptămână de campanie electorală din cadrul alegerilor locale din vara. “Așadar, în calitatea mea de deputat, de vicepreședinte al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și a Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații, am devenit ‘obiectiv’ al unei operațiuni de supraveghere tipice poliției politice”, a relatat el. “Cum era firesc, pentru a mă lămuri de ce sunt urmărit atât eu, cât și candidatii USL la președinția consiliului judetean și, respectiv, pentru Primăria municipiului Targoviste, am făcut apel la profesioniști neobedienți politic, care mi-au devoalat o parte din schema PDL-istă de fraudare a alegerilor locale”, a mai spus deputatul. El a precizat că, “În concret, în judetul Dâmbovița este în desfășurare mituirea a circa 40.000 de alegători dintr-o comunitate etnică reprezentativă” și a prezentat apoi pe larg modul în care a fost gândită întreaga operațiune. La pregătirea fraudei ar fi participat mai multi dintre apropiații presedintelui PDL Dâmbovița, Florin Popescu (candidat la sefia CJ) din fruntea structurilor poliției județene.
14. Industria de apărare este falimentată pentru satisfacerea unor interese private
Tot în data de 13 iunie, Ion Stan reclama în Camera Deputaților și faptul că modernizarea dotărilor Armatei Române este sabotată sistematic și industria de apărare este falimentată pentru satisfacerea unor interese private. În acest context, el a vorbit despre “scandaloasa și murdară afacere a rachetelor Volkhov si Hawk”, pe care a pus-o în legătură cu celebrul holding UTI GRUP, care “se afla în topul acaparării contractelor cu statul, al sponsorizărilor și cumpărării influentelor și protecției politice”. “Cu bună știință li reaua-credință a unor generali - directorul de program din Departamentul pentru Armamente, șeful Departamentului Armamente și superiori ai acestora, legați de Cotroceni și de mafia PDL-isto-UNPR-ista din industria de apărare și afacerile internaționale cu armament, au lansat o licitație cu caiet de sarcini dedicat, astfel ca UTI să fie singurul ofertant pentru upgradare la nivel C3 a rachetelor Hawk (care ar trebui upgradate C4!). În plus, în aranjamentul contractual este prevăzută și upgradarea C3 a rachetelor Volkhov, care sunt din fabricație la nivelul C3! Din acest fals, inclus în licitația deschisă de U.M. 02550 București pentru sistem C3 rachete sol-aer Hawk PIP III și SA-2 Volkov (Anunt SEAP nr.135411/10.05.2012/Termen depunere oferte 26 iunie 2012) ofertantul îndoielnic și ilegal UTI ar urma să încaseze milioanele aferente lotului de rachete Volkhov, fără să miște un deget.
Această licitație cu aparente de legalitate stravezii trebuie imediat stopata și restabilită legalitatea operațiunii”, cereadeputatul PSD.
14. Industria de apărare este falimentată pentru satisfacerea unor interese private
Tot în data de 13 iunie, Ion Stan reclama în Camera Deputaţilor şi faptul că modernizarea dotărilor Armatei Române este sabotată sistematic şi industria de apărare este falimentată pentru satisfacerea unor interese private. În acest context, el a vorbit despre “scandaloasa şi murdară afacere a rachetelor Volkhov şi Hawk”, pe care a pus-o în legătură cu celebrul holding UTI GRUP, care “se află în topul acaparării contractelor cu statul, al sponsorizărilor şi cumpărării influentelor şi protecţiei politice”. “Cu bună ştiinţă şi reaua-credinţă a unor generali - directorul de program din Departamentul pentru Armamente, şeful Departamentului Armamente şi superiori ai acestora, legaţi de Cotroceni şi de mafia PDL-isto-UNPR-istă din industria de apărare şi afacerile internaţionale cu armament, au lansat o licitaţie cu caiet de sarcini dedicat, astfel ca UTI să fie singurul ofertant pentru upgradare la nivel C3 a rachetelor Hawk (care ar trebui upgradate C4!). În plus, în aranjamentul contractual este prevăzută şi upgradarea C3 a rachetelor Volkhov, care sunt din fabricaţie la nivelul C3! Din acest fals, inclus în licitaţia deschisă de U.M. 02550 Bucureşti pentru sistem C3 rachete sol-aer Hawk PIP III şi SA-2 Volkov (Anunţ SEAP nr.135411/10.05.2012/Termen depunere oferte 26 iunie 2012), ofertantul îndoielnic şi ilegal UTI ar urma să încaseze milioanele aferente lotului de rachete Volkhov, fără să mişte un deget.
Această licitaţie cu aparenţe de legalitate străvezii trebuie imediat stopată şi restabilită legalitatea operaţiunii”, cerea deputatul  PSD.
Compania UTI a fost acuzată de Ion Stan şi într-o altă intervenţie din 13 iunie, dedicată de această dată devalizării ROMARM. În acest context, social-democratul amintea între altele “blocarea, de către guvernarile PDL-iste, a preparativelor de încheiere a contractului de producţie şi furnizare a o sută de tancuri T.R.-85 MI, pentru care există interes din partea armatei columbiene” şi “deturnarea Acordului de colaborare pentru realizarea transportorului blindat 8x8 SAUR 3 de către Automecanica Moreni în favoarea UTI D&SE, care nu are capacităţile şi specializările necesare, în afara angajării unor subcontractori dezmembraţi din sistemul ROMARM”.
Ion Stan a amintit multe alte nereguli constate la ROMARM, precizând la finalul înşiruirii că “vădit sensibil la dificultăţile industriei de apărare, UTI Deferise & Security Engineering, prin documentul nr. 8769 din 12 august 2011, adresat Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, din care cităm, oferă soluţia salvatoare: "Grupul de firme UTI este interesat în preluarea CN ROMARM (...) Grupul de firme UTI poate prelua întreaga companie (...) Statul îsi poate pastra un procent de actiuni (25-40 %) (...) rezolvându-se pastrarea interesului statului în finantarea sectorului (...)".
15. MRU, acuzat de implicare “controversată” în cazurile Teo Peter şi Omar Hayssam
Ultima intervenţie a lui Ion Stan în faţa colegilor din Camera Deputaţilor a fost consemnată pe site-ul instituţiei tot în 13 iunie 2012, când vicepreşedintele Comisiei de control a adus acuzaţii extrem de grave la adresa fostului premier Mihai Răzvan Ungureanu, care a ocupat în trecut şi funcţiile de ministru de Externe şi de şef al SIE. Potrivit deputatului, atenţia de care s-a bucurat Ungureanu din partea presei “a generat şi numeroase comentarii ale cititorilor, şi nu numai ale acestora, deoarece unele comentarii rezultă a fi, indubitabil, informaţii dirijate din interiorul unor servicii secrete. De aici sau de pe meridiane îndepărtate”.
“Un astfel de comentariu readuce în atenţie circumstanţele accidentului în care a decedat Teo Peter şi ne dezvăluie că autorul uciderii din culpă nu a fost soldatul american, ci fiul, minor şi beat, la volanul bolidului, al primului demnitar al Ambasadei SUA la Bucureşti. Soldatul, protagonistul unei relaţii sexuale cu o minoră, fiica unui membru al Consulatului SUA, a fost determinat să preia fapta asupra sa. Dar, pentru asta, martorul-cheie trebuia "să nu mai fie găsit". Mihai-Răzvan Ungureanu, de la cârma MAE şi a SIE, a făcut tot ce trebuia ca martorul să nu fie identificat şi prezent la proces, iar urmarea a fost nedovedirea nu atât a acuzaţiilor, cât mai ales a persoanei care s-a aflat la volan în momentul producerii accidentului”, a declarat Ion Stan.
“Complicitatea la o astfel de operaţiune nu i-a creat, oare, niciun fel de dependenţă sau a fost tocmai consecinţa firească a unei dependenţe anterioare?!”, s-a întrebat social-democratul.
Potrivit acestuia, desemnarea lui Ungureanu ca prim-ministru “a fost o «mutare în plic» primită de Traian Băsescu de la lobbiystul Lockheed Martin, Chevron, Gold Corporation, Roman Cooper etc., acreditat pe lângă chiriaşul Palatului Cotroceni. Acesta, la rândul său, înglodat în angajamente de trădare în favoarea protectorilor externi”.
“Pe seama speranţelor învestite în această sugativă politică, avidă de putere, onoruri şi avere, Chevron i-a impus să contracteze creditele pentru acoperirea riscurilor de mediu, iar Roman Cooper i-a cerut o perioadă de graţie, în care să fie scutită de taxe şi impozite, plus o serie de garanţii şi alte facilităţi. În weekendul de 1 mai, prim-ministrul cenzurat a fost convocat la Neptun. Oficial de Traian Băsescu, neoficial, de lobbiystul anterior menţionat, prilej cu care Băsescu şi Ungureanu au fost sever reevaluaţi, ca elemente de sprijin al intereselor companiilor străine amintite, reamintindu-li-se că sunt pasibili de executare politică silită, fiecare după cât li s-a transferat în conturile ce pot fi imediat descărcate la zero”, a mai afirmat vicepreşedintele Comisiei de control a SRI.
În continuarea intervenţiilor sale, el a făcut referire şi la cazul Hayssam. “Un alt comentariu readuce în actualitate, cu un consistent supliment de informaţii, relatările publicate ale fostului procuror Ciprian Nastasiu în legătură cu faptul că Mihai-Răzvan Ungureanu a facilitat vizitarea în detenţie a lui Omar Hayssam de către avocatul Mordechai Tzivin. ‘Comentatorul’ ne precizează că vizita fără martori a avocatului Mordechai Tzivin a fost anterior pregătită, prin defectarea instalaţiilor de interceptare pe care SRI le montase în celula-rezervă de spital a teroristului Omar Hayssam, defecţiune care a constituit subiectul unor reproşuri foarte dure pe care răposatul Radu Alexandru Timofte, directorul SRI, le-a adresat, fără perdea, atât adjunctului sau, generalul ing. Dumitru Zamfir, cât şi ministrului de Interne, Vasile Blaga, şi chestorului-şef Virgil Ardeleanu, şeful lui ‘doi şi un sfert’, autorul comanditar al defectării instalaţiei, dar şi al mutării teroristului într-o altă celulă, în eventualitatea că SRI ar interveni pentru remedierea defecţiunii, ceea ce s-a şi întâmplat. Prin recenta scurgere de informaţii, generată de comentator, ni se confirmă zvonul, care devine astfel o ştire, că Mihai-Răzvan Ungureanu, parte a operaţiunii de exfiltrare a agentului Omar Hayssam din România, avea cunoştinţă de faptul că în timpul vizitei securizate a avocatului s-a perfectat aranjamentul falsificării rezultatelor analizelor medicale, în vederea eliberării teroristului sub pretextul fazei terminale a bolii de care nu suferea. Niciun astfel de serviciu nu poate rămâne nerăsplătit. Chiar cu cetăţenia unui stat care întotdeauna îşi recuperează agenţii şi nu-şi extrădează supuşii”, a afirmat Ion Stan.
“Posibilitatea ca MRU să aibă dublă cetăţenie ne reaminteşte de o altă scurgere de informaţii, dirijată pe calea «comentariilor», şi anume similitudinile sale de CV cu Horia Roman Patapievici. Şi unul, şi altul au fost impuşi atenţiei opiniei publice internaţionale pe seama unor scandaluri regizate de un notoriu agent al KGB-ului, constând în provocări diversioniste de compromitere a Serviciului Român de Informaţii. La fel ca şi în cazul ascendenţilor lui Patapievici, şi ascendenţii lui Ungureanu sunt suspectaţi a fi "fantome" cu biografii de împrumut, adică oameni ai aparenţelor create de serviciile secrete, pentru înşelarea adversarilor în ale căror elite sunt infiltraţi şi naturalizaţi”, a adăugat deputatul.

Vlad Dumitraş