Victorie !?

            USL şi-a zdrobit oponenţii la ultimele alegeri parlamentare, inclusiv în Timişoara. Este un lucru de netăgăduit, cum tot atât de netăgăduit este şi sentimentul de satisfacţie pe care l-am trăit noi, militarii în rezervă membri ai SCMD (şi nu numai), la aflarea rezultatelor scrutinului.

            Firesc, putem spune, deoarece acţiunile organizate de sindicatul militarilor în rezervă pe parcursul ultimilor ani au vizat tocmai decredibilizarea guvernărilor şi a regimului politic ce ne-au făcut atâta rău şi care, în sfârşit, şi-au primit „răsplata”. Mai mult decât atât, cel puţin în Timişoara, şi în judeţ în general, participarea la vot şi aşa redusă datorită atât condiţiilor meteo cât şi tradiţiei în ale pasivităţii politice, ar fi fost şi mai scăzută fără implicarea rezerviştilor , obişnuiţi să înfrunte capriciile naturii dar şi motivaţi de miza referitoare la statutul lor (candidaţii USL s-au angajat, prin acordurile încheiate, să sprijine îndeplinirea obiectivelor SCMD, dintre care Legea pensiilor militare este de departe cel mai important).

            Dar acestea au trecut. Ceea ce urmează face deja parte din jocurile politice, în care SCMD ca organizaţie apartinică nu prea are de ce să se implice, deşi negocierile cu unele formaţiuni politice sau vehicularea unor nume indezirabile pentru noi sunt greu de acceptat. Problema care ne interesează este ca viitorul parlament precum şi guvernul care va rezulta în urma acestor negocieri să respecte angajamentele asumate de USL:

1. Revenirea pensiilor abuziv diminuate la cuantumul din decembrie 2010;
2. Abrogarea prevederii legale care interzice cumulul pensiei cu salariul;
3. Adoptarea Legii pensiilor militare de stat.

      Dacă în primele două cazuri rezolvarea ţine de elaborarea şi aprobarea bugetului pentru anul 2013, cu aplicarea cea mai probabilă din luna martie a anului viitor, Legea pensiilor militare va necesita o perioadă mai îndelungată de elaborare şi, mai ales, voinţă politică.

      Dacă lucrurile se vor desfăşura aşa cum s-a stabilit, e bine. Problema se pune pentru situaţia în care, în „buna tradiţie”a clasei politice româneşti (pe care, oricât ne-am strădui, se pare că nu avem şanse să o primenim), de a ignora angajamentele asumate în perioada electorală. Menţionăm cu această ocazie că acordul încheiat cu USL a fost respectat întocmai de către noi, iar acum e rândul dumnealor să se achite de angajamentele pe care şi le-au asumat; din momentul câştigării alegerilor, noi nu mai avem nicio obligaţie faţă de nimeni !

      Şi atunci, ce vom face ?

      Sperăm că ceea ce s-a întâmplat cu reprezentanţii vechii guvernări, asemănător cu ceea ce au păţit ţărăniştii după guvernarea CDR, să le fie pildă celor aflaţi acum la Putere, şi aşa cum s-a exprimat public şi unul din liderii lor, să fie atenţi să nu repete greşelile predecesorilor, pentru a nu le împărtăşi soarta. SCMD are exerciţiul acţiunilor antiguvernamentale şi coalizării forţelor nemulţumite ale unei părţi a societăţii româneşti. Problema este dacă va reuşi să-i mobilizeze pe proprii săi membri, şi aici există un mare semn de ...îngrijorare.

      Argumentez:

      Filiala 1 Timişoara a SCMD a fost înfiinţată la data de 01.03.2010, în urma vizitei preşedintelui fondator, Col(r) Mircea Dogaru. Domnia Sa a explicat celor prezenţi (mulţi) în sala de festivităţi a Cercului Militar Timişoara, urgia ce urma să se abată asupra militarilor în rezervă din toate structurile Sistemului Naţional de Apărare , Siguranţă şi Ordine Publică. Ca urmare, s-au înscris pe loc în sindicat un număr de 43 rezervişti, iar până la finele anului numărul membrilor a ajuns în jur de 100.

      Şi a venit luna ianuarie 2011, cu acea prăbuşire a pensiilor rezerviştilor. „ Ce mai freamăt, ce mai zbucium”! (că tot se apropie ziua lui Eminescu). Vă mai amintiţi mitingul şi marşul de protest al impresionantei coloane care a străbătut oraşul în ciuda condiţiilor grele de vreme ? Era 24 Ianuarie, frumoasă coincidenţă, şi militarii în rezervă din Timişoara arătau urbei şi ţării cât sunt de uniţi şi hotărâţi !

      A urmat un val de înscrieri în SCMD, filiala noastră ajungând să numere căteva sute (şi nu puţine) de membri, toţi cu acţiuni în instanţă împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor.

      Urmarea o ştim cu toţii: atotputernica guvernare portocalie, care trecea tot felul de acte normative prin parlament „în pas de defilare”, fără să se sinchisească de fragila opoziţie, a fost nevoită să dea înapoi şi astfel în luna februarie pensiile noastre au revenit la cuantumul iniţial. Plus diferenţa din ianuarie. Victorie SCMD !?

      Da, dar... Pentru că în anul următor, prin „revizuire”, ofensiva împotriva rezerviştilor a fost reluată, dar cu o abordare mult mai persuasivă. Astfel, după criterii doar de iniţiatori cunoscute, unele pensii (şi nu puţine) au fost puternic crescute, în timp ce altele au fost din nou diminuate sau culmea, în condiţiile aplicării unei cu totul altei metode de calcul, au rămas la aceeaşi valoare sau pe aproape.

      Răul făcut a constat din următoarele aspecte:

1. Pensii diminuate, prin introducerea în calcul a unor valori aberante (micşorate) ale veniturilor:
2. Răsturnarea ierarhiei militare , a valorilor care au stat dintotdeauna la baza relaţiilor din cadrul Armatei, prin afectare în special a multor ofiţeri;
3. Cel mai grav, desfiinţarea statutului nostru de militari, înglobarea în categoria generală a pensionarilor prin raportarea pensiilor noastre la punctul de pensie, stabilit anual, şi nu la demnităţile dobândite în timpul serviciului activ, fără a ne degreva de obligaţiile militare .

      Ce a urmat ?

      O parte (atenţie, numai o parte) din cei cărora li s-au diminuat pensiile au deschis din nou acţiuni în instanţă împotriva Caselor de Pensii Sectoriale, arătând argumentat că datele care au stat la baza diminuării cuantumurilor sunt eronate, stabilite abuziv şi arbitrar, încălcând chiar prevederile legii şi aşa nedrepte .Dar ceilalţi rezervişti, cei mulţi care s-au înscris „câtă frunză, câtă iarbă” în sindicat în ianuarie 2011, ei ce au făcut ? Mister...!

      De aici încolo, merg numai pe supoziţii (şi e posibil să şi greşesc, dar  „mă sparie gândul...”).

      Cei cărora li s-au mărit pensiile, cred eu (şi mă refer la cei care s-au dezis de SCMD), se împart în două categorii:

1. Unii au primit pensii atât de mari, încât nu vor să se mai complice cu apartenenţa la o organizaţie care nu mai prezintă niciun interes pentru ei ( „maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să moară”, asta ca să nu-i citez doar pe ai noştri...).
2. Alţii, deşi au pensiile diminuate, deoarece mai au şi un job civil, consideră că nu mai au nimic în comun cu o organizaţie a militarilor, care dacă vor câştiga ceva oricum de asta vor beneficia şi dumnealor, dacă nu, paguba nu este prea mare deoarece ei oricum îşi completează veniturile.

La aceasta se poate adăuga ostilitatea pe care unii o invocă faţă de unele acţiuni ale SCMD, faţă de unele luări de poziţie ale unor lideri de la Centru etc. Argumentul că este afectat statutul de militar, că am devenit dependenţi de un sistem de pensie care nu ţine cont de obligaţiile noastre militare, trecute şi viitoare, nu prea contează, de unde şi gândul (ăla care mă sperie), că unii dintre noi au fost militari doar cu haina . În clipa când au dezbrăcat-o...

      Ar mai fi o categorie: camarazi de-ai noştri care au rămas sau au intrat în sindicat în prima parte a anului în curs, au achitat cotizaţia pentru primul semestru, au deschis sau nu acţiuni în instanţă împotriva pensiilor revizuite, dar pe parcurs s-au răzgândit şi au „uitat” să mai achite cotizaţia pentru semestrul 2. Sincer, îi apreciez mult mai mult pe aceia care bărbăteşte, au prezentat în scris cereri de renunţare la calitatea de membru !

      Prin urmare, în condiţiile în care cei care au accesat acum la putere şi cu sprijinul nostru, nu-şi vor onora obligaţiile asumate faţă de rezervişti, SCMD îi va supune unui tir puternic de contestaţii, sub diferite forme de protest. Îi vom „ajuta” astfel să aibă soarta predecesorilor (din fericire, exemple există din plin, unele chiar recente). Pentru aceasta însă SCMD în general, şi filiala noastră, în particular, au nevoie de forţa pe care o dau membrii, ataşamentul  acestora faţă de organizaţie, hotărârea acestora de a acţiona.

      Vom vedea câţi dintre rezerviştii timişoreni îşi vor mai manifesta adeziunea la SCMD prin achitarea cotizaţiei pentru anul 2013.

      Pentru ce această cotizaţie ?

În primul rând , deşi valoarea este mică (10 lei/lună), ea semnifică legătura fiecărui membru cu organizaţia în care s-a înscris.Acesta ar fi aspectul moral. Aspectul practic constă în fapul că 40% din valoare revine filialei pentru plata chiriei spaţiului în care suntem acceptaţi să ne desfăşurăm activităţile, pentru achitarea abonamentului telefonului de pe care eu vă „deranjez” –pe unii, cu mesaje, pentru procurarea de hârtie şi alte elemente de birotică, pentru deplasări la şedinţe în afara localităţii, pentru alte materiale necesare desfăşurării acţiunilor. Puteţi fi siguri că evidenţa cheltuielilor este strictă iar până acum, datorită conştiinciozităţii membrilor noştri, situaţia financiară a filialei este bună.

      Consider că cei care vor rămâne alături de noi sunt militari devotaţi instituţiei în care s-au format, care se vor bate pentru a fi recunoscuţi în continuare ca o categorie socio-profesională aparte, cu drepturi şi obligaţii distincte, militari cu sufletul pănă la sfârşitul sfârşitului.

      Ceilalţi, pentru că tot ne tragem de la Traian (Ulpius, nu...), să mediteze la următorul dicton latin:

„ Una Salus Victis, Nullam Sperare Salutem”

(mai pe româneşte, singura scăpare a celor învinşi este să n-o mai aştepte !)

14.12.2012                                                                            
 Preşedintele Filialei 1 Timişoara a SCMD

Col(r) Radu AROMÂNESEI