Un telefon numit „Speranță”

14 februarie, 1013

Oricine s-ar putea întreba ce legătură există între un „telefon” și SCMD, precum și între menirea structurii și atacul furibund al „răspândacilor postaci” infiltrați în unele filiale și care împrăștie cuvinte otrăvite, dându-se vajnici apărători ai drepturilor și moralității de la care, vezi Doamne, se abat unii și alții.

Cu câteva zile în urmă supuneam atenției d-voastră un punct de vedere cu privire la acțiunile unor filiale care acționează sârguincios la demolarea SCMD - din care pretind că fac parte și de a căror grijă nu mai au liniște.

După trei zile, febra comentariilor s-a domolit. Am inventariat pozițiile exprimate cu privire la subiectul adus în discuție. Era un subiect la ordinea zilei și nu avea ca scop să-mi aducă favoruri sau un câștig de imagine. Doar câteva fapte şi considerații, cu tărie de argument. Unele reacţii însă parcă se străduiesc să confirme enunţul „Scrie o frază și îți spun câtă minte ai!”

Intenționam să răspund fiecărui comentariu, dar în cazul unora ar fi fost o pierdere de timp. Îi am în vedere pe cei vulgari și, cu vocabular sărac, marcaţi de lipsa de viziune şi responsabilitate socială. Mă oripilează gândul că indivizi cu o astfel de gândire au respirat în apropierea mea. Dimpotrivă, este reconfortant și mobilizator faptul că sunt și persoane care au rezonat cu ideile adevărate expuse în articol. Acum și altădată. Le mulțumesc și sunt convins că, atâta timp cât există și astfel de oameni, cauzele mari nu sunt pierdute definitiv. Sper ca în confruntarea dintre mesajul adevărat, clar şi echilibrat- care construieşte şi izbucnirea în scris care trădează gândiri grobiene şi atitudini gregare - care dărâmă, să câştige factorul constructiv.

Respect toate opiniile, dar nu iau în considerare atacurile murdare la persoană, mai ales când subiectul este cu totul altul.

Mulți se cred buricul pământului. Din păcate , calităţile mai trebuie şi dovedite, confirmate, indiferent de cine am fost în viața noastră. Unii au ocupat funcții în zona „ozonată” a ierarhiei militare și- se presupune - au parcurs toate treptele profesionale, cunoscând toate răspunderile specifice. Din păcate, trebuie să constat că sunt printre noi unii care au uitat reguli de bază ale muncii în echipă, mai ales ce presupune postura cea mai onorantă a celui care se aruncă primul cu adevărat  în luptă – soldatul. Dacă faci parte dintr-o structură pentru a-i asigura eficiența, toți membrii ei trebuie să accepte și să îndeplinească rolul de soldat. Un soldat care își pune la bătaie inteligența și forța fizică pentru a asigura îndeplinirea unui obiectiv stabilit- în cazul nostru pe cale democratică.

Acum doar unii dintre noi sunt „comandanți”. Până la schimbarea lor în mod democratic trebuie sprijiniți, chiar să se formeze şi mai ales să atingă performanţa.

De ce merită ajutaţi? Întâi, pentru că i-am ales să ne reprezinte, să rişte mai mult şi să „dea de la ei” mult mai mult decât oricare dintre noi, fără să primească vreodată răsplata cuvenită, pe care nici nu o putem estima. În acelaşi timp, să nu uităm, domeniul sindical nu este tocmai domeniul nostru de formare şi perfecţionare; de altfel, chiar reprezentanţii naţionali ai structurilor civile au nevoie permanentă de înţelegere şi sprijin. În acelaşi timp, să nu uităm, peste tot, orice „ieșire din front” pe altă cale decât cea democratică, afectează pe toți cei din organizaţie!

Am primit lovituri, dar nu mă voi declara nicidată „un om învins” așa cum se caracterizau unii. Și asta cu atât mai mult cu cât simt sprijinul puternic al multor prieteni şi colegi de breaslă-membri sau nemembri de sindicat

Mai mult decât atât, am primit un telefon de la un necunoscut. Acesta, jenat oarecum, își cerea scuze pentru modul de comportare și exprimare al unor colegi față de materialul anterior și la adresa mea. Nu avea obligația să facă acest gest. Nu mă cunoștea. Dar acest telefon, ca și opiniile argumentate și corecte ale celor care au comentat pe blog, îmi demonstrează că avem oameni de caracter și responsabili printre noi. Atâta timp cât aceştia există, putem spera și în victoria noastră. Și ceea ce este și mai surprinzător m-a asigurat că unele puncte de vedere ale unor „președinți”, chiar și învinși, nu sunt împărtășite de toți membrii filialelor pe care le conduc.

Este timpul confruntărilor inteligente nu al acțiunilor „heirupiste” care ne-ar compromite definitiv. Vremea lor a trecut. Din păcate, mulți dintre noi nu au fost prezenți atunci, dar au devenit vocali acum. Condițiile s-au schimbat. Oamenii inteligenți trebuie să preia controlul. Decizia înțeleaptă a CD din data 5 feb. ac. de a continua dialogul cu Guvernul și modalitățile de acțiune ulterioare ne arată că s-a înțeles acest lucru.

Să sperăm că și guvernanţii vor înțelege că totul are o limită, iar- dacă a recunoscut că există o greșeală în ce ne privește- să le transmitem în deplină unitate că a venit și timpul să fie reparată. Cum spuneam: „Este prea mare veacul, prea importantă cauza!...

Col. (r.) dr. Codiță Dumitru

Filiala SCMD col. Irimiea Mihai – Ploiești