vineri, 27 iulie 2012

Tsunami din pupa, capitane!!!

Valoarea unui șef de stat se poate demonstra foarte simplu. Măsurarea sa nemijlocită are în vedere doi parametri esențiali: starea țării în momentul în care respectiva persoană a luat conducerea și nivelul la care o lasă la încheierea mandatului. Încolo, toate sînt povești. Între hulubele temporale care îi jalonează stăpînirea, liderul respectiv poate sau nu să se manifeste astfel încît să-și edifice pentru posteritate statura de mare cîrmuitor, să fie un nimeni sau doar să întindă prin vremi o dîră de mizerie, singura urmă a efemerei sale treceri prin demnitatea de șef al unui popor.   

Din punctul meu de vedere, pentru sănătatea minții și sufletului românilor, epoca Băsescu va trebui temeinic blurată, acoperită sub lespedea grea a unei uitări cît mai depline și rapide. Cam ca la Roma/în Egipt, cînd succesorii distrugeau înscrisurile și alte urme ale înaintașilor de ocară, ori cu memoria nedorită. Deoarece, este un timp de adîncă rușine. Opt ani pierduți, de gîlceavă interminabilă, minciuni, masacru politic fratricid, vînzări, ratare, și război al Președintelui cu poporul său, ce au pus bazele sinistrului pentru alte cîteva generații. Ne-a prins trecutul din urmă într-o zvîcnire tîrzie de ev mediu sălbatic, o bulină roșie pusă cu intenție pe modernitatea democrației de secol XXI. Recunoști ușor dezmățul inchizitorial, despotismul nepotizat, fanariotismul tîrziu al relațiilor feudale amestecat cu peșcheșuiala comisionară și curvărăseala de harem sultănesc.

Se mai aud voci: „Lasă că la fel au făcut și cei dinainte și o să facă și ăia de după, că nu sînt mai breji... ce, nu-i știm?”. De acord, dar acum vorbim despre Băsescu. Dacă în realitate era chiar cine se pretinde nu se deda el personal la golăneli. A avut șansa să fie drept ca bradul! Așa că nu are nici o circumstanță atenuantă. Țara i-a stat la cherem și a subjugat-o deplin, a stăpînit cu mînă de fier toate instrumentele legale și instituțiile prin care putea să își impună voința, ba, mai mult, s-a bucurat de o temeinică susținere populară ce i-ar fi permis să fie glorios. Poate, cumva, să spună precum fostul președinte Constantinescu: „M-au învins serviciile!” Haida de! Să fim serioși! Le-a învins el! Ca și pe noi, de altfel.

Ce înseamnă și ce să înțelegem, așadar, din comportamentul pe care și l-a cultivat, jaful pe care l-a patronat, criza în care ne-a vîrît pănă-n gît prin încăpățînarea de a persista în greșeli, cu ambiția bolnavă de a-și demonstra dreptatea sa iluzorie? Marchează voință clară, intenție evidentă și premeditare certă. Adică, a condus România spre un deznodămînt cunoscut, așteptat și acceptat de el și camarila pedelistă in integrum. Cu anume ce scop? Nu cred că vom afla exact vreodată, dar intuim cu toții. Ne-a pilotat ferm spre reciful dezastrului – carena Țării spartă, popor la apă, bărci de salvare insuficiente, colaci nexam. Ăsta este Titanicul real al președintelui Băsescu, al cărui naufragiu nu numai că nu l-a evitat, dar l-a și provocat. Nu i-aș da nici măcar vîslele de la o barcă de două persoane, dacă m-aș afla în ea – s-ar putea să le vîndă la rechini.    

Încercați, cu deschidere, obiectivitate, atîta cîtă se poate, și multă bună credință, un exercițiu simplu. Găsiți o acțiune, un moment, ceva, acolo, care să însemne din partea lui Băsescu umăr pus, pe bune, nu din vorbe meșteșugite și escamotare de adevăr, la creșterea Țării. Și fără raportare la alții – că și ăilalții au făcut, au dres etc. Nu, numai Băsescu pur și simplu, gol-goluț, singur cu treaba lui, cu prezidențiatul lui, după 8 ani de mandat. Ce a făcut el însuși. Ce rămîne nemijlocit după el, care va fi epitetul definitoriu atașat numelui său: cel Mare, cel Voinic, cel J.O.? De unde a luat Țara și unde se află acum. Cum am progresat, cît ne-am înălțat, cît de departe am ajuns, căci 8 ani nu este puțin? Puteți lua în calcul, spre exemplu, și faptul că undele crizei, oricum ne-ar fi atins și pe noi, dar aderarea în UE s-a produs în timpul mandatului său și nu exclusiv datorită lui. Eșecul intrării în Schengen îi aparține, însă, 100 %.    

În urma acestei teme de casă pe care mi-am administrat-o, a rezultat că, în acest punct al mandatului lui Băsescu, situația este, din perspective mea, următoarea:

- democrația s-a diluat, politizarea a pătruns pînă la nivel de femei de serviciu și cîini comunitari, instituțiile țării au fost privatizate în interes politic, respectarea legii și a Constituției au ajuns la bunul plac al Președintelui și regimului său personal;

- criza a învins în ciuda asigurărilor repetate ale Președintelui ba că nu ne va atinge, ba că, de fapt, nu există, situația fiind sub controlul valorii naționale Boc; apoi că a venit, pe ici, pe colo, dar nu e chiar gravă; că, uite recesiunea, nu e recesiunea; prostii, bîiguieli, minciună politică și electorală la marea artă;

- industria a scăzut constant și este la pămînt - eu, cel puțin, nu văd ce mai funcționează și mă gîndesc la producție (cu excepția loganului și a altor cîteva capacități singulare);

- agricultura românească aproape că nu mai există – este suficient să ieși pe cîmp și să vezi loturile țăranilor, înguste precum curelele, și tarlale nelucrate cît cuprinzi cu privirea, ca să intuiești că este încă un pariu pierdut, mai mult chiar decît pe vremea lui Roman care a început jalea;

- calitatea serviciilor, turismului și rezonanța deosebită a brandului eco de țară românesc au favorizat dezvoltarea și supraviețuirea sectorului similar din Bulgaria;

- rețelele de autostrăzi brăzdează România numai pe schițele proiectelor de la ministerele de resort și, probabil, pe harta criminalității comisioanelor; 

- șomajul a crescut și e în floare, dar pe Băse nu îl doare;

- moneda națională este în vrie, parte și în contextul demiterii prezidentului;

- învățămîntul își dă ultima suflare de pe urma experimentelor de tip Mengele practicate în sistemul de educație;

- sănătatea poate fi bună numai dacă ne căutăm de boli în Austria, ca Președintele;

- despre pensii și salarii ce să mai vorbim;

- ordinea și siguranța publică, la fel;

- lupta împotriva corupției, a fost prilej de tranșare a răfuielilor interne de partid și de stat;

- privatizările realizate și plănuite, înstrăinarea unor resurse naționale esențiale, Roșia Montană, tot atîtea nenorociri;

- relațiile internaționale compromise - de jenă, mut canalul pe desene animate imediat ce îl văd pe Băsescu printre niște oamenii de stat europeni; ne-a pus bine cu vecinii și a compromis intrarea Țării pe piețe economice importante și, de aceea, alături de prestația profesionistă a „băieților deștepți”, a asigurat actualele prețuri la carburați;

- justiția? nu este evidentă funcționarea la comandă?

- nu poți să faci vreo afacere, că te izbești de rețele diverse de protejați ai regimului.


Ce mai vreți, asta este România condusă timp de 8 ani de către Băsescu. În suma „realizărilor” enumerate rezidă valoarea sa umană și ca șef de stat. Prezența pe mai departe la Cotroceni va continua scandalul, circul cotidian ce persistă de 8 ani, va pune noi frîne în așezarea pe principii de normalitate a planului politic. În nici un caz Băsescu nu va echilibra scena politică, ținîndu-i, vezi Doamne, în frîu pe cei care dețin guvernarea, fiindcă el chiar nu poate și nu vrea așa ceva. Nu este un om al balanțelor, al rațiunii, al medierii, al compromisului aceptat pentru interesele României. Nu a dovedit în nici un moment asemenea calități – unica regulă după care s-a condus a fost de a le da peste bot adversarilor, de a-i compromite ori distruge. Aveți dubii? Poate n-ați trăit ultimii ani în România sau nu vreți să vedeți.  

Așa încît, povestea se poate tranșa acum prin trimiterea definitivă la treabă a lui Băsescu, la alte îndeletniciri decît conducerea României pentru care s-a dovedit nu numai necalificat, dar și periculos.

Deci, apăsați cu forță ștampila pentru „DA” pe buletinele de vot. 

Băsescu, ai onoare și demnitate? Știi doar că în sacul cu efecte al fiecărui comandant de navă se află și un fular.

Colonel (r) Daniel Barbu

marți, 24 iulie 2012

Detalii privind manifestatiile publice din 26.07.2012


Catre,

PRIMARIA GENERALA A MUNICIPIULUI BUCURESTI


Subiect : Completare la solicitarea noastra nr. 2007/10.07.2012                                   

In legatura cu adunarea publica organizata de noi  in ziua de 26.07.2012, intre orele 17.00-19.00, in Piata Victoriei, va rugam sa fiti de acord cu urmatoarele modificari, necesar a fi luate ca urmare a solicitarii exprese a participantilor la mitingul USL, din aceeasi zi, organizat la ROMEXPO, si care urmeaza sa vina in mars pe itinerarul ROMEXPO- Piata Victoriei: 

1.      Prelungirea pichetarii pana la orele 22.30 .

2.      Extinderea zonei de pichetare pentru Piata Victoriei (Pastila), similar cu dispozitivul realizat la manifestatia publica din 14.07.2012.

3.      Montarea unei scene (tribune) si a unei instalatii de sonorizare fixe de mare putere. 

Celelalte masuri organizatorice si raspunderi asumate prin  Protocolul nr. 1092927/2411/6/16.07.2012 raman neschimbate. 

Cu stima si multumiri,

PRESEDINTE,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU





vineri, 20 iulie 2012

Pasul următor: Demiterea lui Basescu!


      Prin condamnarea și încarcerarea lui Adrian Năstase s-a făcut primul pas și a început astfel sfârșitul haitei de criminali și hoți instalați la guvernarea României pe 22 decembrie 1989. Pasul următor este demiterea lui Băsescu, la referendumul din 29 iulie. Votul nostru trebuie să împingă lucrurile spre acest deznodămînt firesc și absolut necesar. Ne-am săturat de ei. Din păcate, nu-i putem demite pe toți printr-un singur referendum, printr-un singur gest public! Va trebui să-i luăm pe rând. Știe toată lumea cine va urma după Băsescu! Dar e musai ca Băsescu, capul răutăților din România, să dispară acum de pe scena politică pentru ca prăbușirea sistemului politic mafiot să continue, să meargă până la capăt, dacă ne ajută bunul Dumnezeu!

      Presa mercenară, inclusiv televiziunile, încearcă o diversiune parșivă și ticăloasă în sprijinul lui Băsescu, prezentând situația ca o luptă între Traian Băsescu și Crin Antonescu, inducând în mintea românilor ideea că la referendum vor avea de ales între Băsescu și cuplul Ponta-Antonescu! Nimic mai fals și mai periculos decât această interpretare a situației în care ne aflăm! Noi acum avem posibilitatea de a elimina din jocul politic pe unul dintre cei mai mari răufăcători din politica românească! Faptul că adversarii săi s-ar putea să fie mai mincinoși și mai hoți și mai incompetenți decât Băsescu nu trebuie să ne inducă în eroarea de a-i mai acorda lui Băsescu creditul nostru!

      Din fericire, nu aceasta este situația. Adversarii politici ai lui Băsescu au păcatele lor, incomparabil mai mici însă. Au făcut multe greșeli, dar răul făcut de ei Țării și cetățenilor acestei Țări este, dacă pot spune așa, în limitele normalității. Aceste limite Băsescu le-a depășit chiar înainte de a deveni președinte!

      Avem acum ocazia acestui referendum și trebuie folosită fără niciun regret, pentru a scăpa astfel de un individ care ne-a făcut mult rău și ne va mai face, dacă nu-i luăm din mână pârghiile puterii de a face mai departe rău în jurul său!

      Pentru ceilalți politicieni, tovarăși sau adversari, unii cu nimic mai de soi decât Băsescu, nu avem încotro și trebuie să așteptăm până la următorul soroc electoral, în toamnă. Imediat după demiterea lui Băsescu, societatea civilă va trebui să se aplece asupra candidaturii lui Crin Antonescu. Ar fi o mare rușine ca românii să aleagă încă un președinte, al patrulea, care nu are ce căuta în fruntea Țării. Să sperăm că scurtul răgaz de câteva săptămâni nu ne va împiedica să ne edificăm corect asupra lui Crin Antonescu și a celorlalți candidați, în speranța că măcar unul dintre ei să prezinte un palmares demn de a fi luat în seamă.

      Să ne fie clar așadar: votul nostru pentru demiterea lui Băsescu nu înseamnă un vot pentru Crin Antonescu! Nu înseamnă preferința pentru acesta!

      Votăm împotriva lui Traian Băsescu numai și numai prin raportare la isprăvile bine cunoscute ale lui Băsescu, unul dintre principalii vinovați pentru starea precară a națiunii române, a României de azi!



*

      De ce trebuie demis Băsescu?

      Nu au nicio valoare acuzațiile pe care i le aduce Parlamentul. Motivele pentru care Băsescu trebuie să cadă sunt cu totul altele, mult mai serioase, mai numeroase, și de ele trebuie să ținem seama în ziua referendumului.

      Mai întâi, amintim câteva dintre motivele pentru care Băsescu nici nu trebuia să ajungă în cea mai înaltă funcție! În mod normal, Băsescu nu trebuia să ajungă nici parlamentar, nici ministru!



      1. În decembrie 1989 Traian Băsescu ocupa o funcție de director în Ministerul Transporturilor, la Constanța, în Port. Erau ani buni de când nu mai naviga. Era cunoscut printre colegi și subordonați ca un impostor în funcția respectivă. O funcție pe care nu o onora, nici prin comportamentul său, nici prin pregătirea sa profesională destul de îndoielnică. Se știa că la câteva examene importante din cariera unui comandant Băsescu nici nu se prezentase, dar le promovase prin intervenția „organelor de partid”, a protectorilor săi din Securitate.

       Apartenența lui Băsescu la Securitate este certă, a fost demonstrată public. Personal, am discutat acest subiect cu Ion(?) Cătuneanu, fost director în Portul Constanța, care după 1990 și-a recunoscut apartenența la Securitate în fața unui grup de prieteni constănțeni. Cătuneanu ne-a spus că a fost coleg cu Băsescu în structurile Securității. După părerea mea, acest detaliu biografic nu îl încriminează în mod automat pe Traian Băsescu. Nu este grav dacă Băsescu a colaborat cu Securitatea sau dacă a lucrat efectiv în Securitate, ca ofițer! Problema este despre ce Securitate vorbim! După decembrie 1989 a devenit clar că Securitatea nu a fost un monolit, cu oameni de aceeași factură, toți o apă și un pământ. A devenit clar că unii dintre securiști, nu puțini, au făcut parte din Securitatea trădătoare, din Securitatea aservită unor servicii secrete străine, care n-au rămas străine de ce a urmat după 1990 în România. Avem toate motivele să credem că toată cariera politică a lui Traian Băsescu, atât de neașteptată, este datorată sprijinului ocult primit de acesta din partea unor astfel de instituții și structuri. Evident, nici pe departe Băsescu nu este singurul om politic aflat în această situație. Îi țin companie ceilalți doi președinți de după 1990, precum și importanți lideri politici sau din mass media etc. Partea proastă este că au primit acest sprijin ca să facă mult rău României și românilor.



      2. În ianuarie 1990, Băsescu a fost printre primii directori demiși la cererea colegilor și a subordonaților. S-a aflat pe lista de directori demiși semnată de ministrul Burada. După câteva zile, acesta a fost „sfătuit” și, practic, obligat să revină asupra demiterii lui Traian Băsescu, revocând ordinul. Subalternii au protestat vehement, contestându-l în continuare, inclusiv în justiție. Băsescu a fost obligat să cedeze și să plece din Constanța, alungat propriu zis de foștii colegi și subordonați. În mod semnificativ, la alegerile parlamentare nu a candidat niciodată în Constanța, unde multă lume îl cunoaște foarte bine câte parale face. Era vestit printre marinari ca un comandant de vas extrem de priceput în relațiile cu vama din port...  A venit la București unde aceiași protectori discreți și eficienți l-au plasat sub pulpana lui Petre Roman și Ion Iliescu. Așa a început o carieră politică de care n-ar fi avut parte dacă nu ar fi primit constant ajutorul unor entități secrete, imposibil de identificat de publicul larg, de alegători.



      3. Ca ministru la Transporturi (din mai 1990 până în octombrie 1992 și după 1996), se face vinovat de multe abuzuri și nereguli. Iată câteva:



- a permis și a coordonat deplasarea minerilor la București, la mineriadele din iunie 1990 și septembrie 1991. Un simplu ordin al ministrului putea să împiedice venirea minerilor. Dimpotrivă: Băsescu i-a pedepsit pe subalternii care, din proprie inițiativă, au încercat să oprească năvala minerilor.



- a demarat acțiunile complexe de sabotare a CFR-ului. Din ordinul său a fost suspendat primul tren de călători, pe ruta Craiova-Cluj. La concurență cu CFR au apărut firme particulare de transport auto. Aceste firme sunt, cele mai multe, controlate prin interpuși de Traian Băsescu și alți foști miniștri la Transporturi. Ca să le meargă bine acestor firme, au fost suspendate o mulțime de trenuri, au intrat în reparații nesfârșite liniile cele mai circulate, pentru ca viteza trenurilor să fie exasperant de mică și lumea să prefere transportul auto. Linia Constanța-București este cel mai bun exemplu pentru ce s-a întâmplat și se întâmplă în toată țara. Se urmărește distrugerea CFR și privatizarea a ceea ce nu poate fi distrus!



- a descurajat și amânat orice proiect de construcție a unor auto-străzi noi. A decis că „România nu are nevoie de auostrăzi”! A supravegheat personal reparațiilor la auto-strada Pitești, lipsa sa de pricepere vădindu-se imediat prin calitatea proastă a lucrărilor.



- a introdus sistemul de dijmuire în transportul internațional auto, sistem perpetuat până azi.



- s-a implicat direct sau prin interpuși în falimentarea flotei comerciale și înstrăinarea acesteia. Dosarul Flota, ajuns în justiție, n-a fost finalizat deoarece Băsescu a știut să-și facă complici persoane din conducerea celorlalte partide parlamentare, precum Micky Șpagă și alții, de aceeași teapă!



- demascat de dl Gabriel Ștefănescu, șeful corpului de control din minister, Băsescu a trecut la represalii, concediindu-l pe funcționarul corect și curajos.



- altă persoană care l-a demascat pe Băsescu a fost Mihai Erbașu. Mihai Erbașu a murit asasinat în propria sa casă, a doua zi după ce l-a criticat pe Băsescu la OTV și a promis că va aduce la următoarea emisiune a lui Dan Diaconscu dovezile certe ale fărădelegilor și abuzurilor săvârșite de Traian Băsescu de-a lungul ultimilor ani, ca ministru și ca primar general al Capitalei. Îi sugerez lui Dan Diaconescu să scoată din arhiva OTV și să prezinte emisiunile făcute cu Mihai Erbașu și Gabriel Ștefănescu pe tema abuzurilor lui Traian Băsescu. Mă îndoiesc însă că Dan Diaconescu va urma sugestia mea. Face în momentul de față o propagandă fățișă în favoarea lui Băsescu. Păcat...



- alegerea sa ca primar și președinte s-a făcut prin fraudă electorală. Vorba lui Ponta: „Au furat mai mult decât noi!” (Ghilimelele îmi aparțin...) Băsescu și oamenii săi au inventat procedee inedite de furt electoral, au inovat în domeniu. La asemenea prostii le merge bine mintea! Căci prost nu este Băsescu, dimpotrivă, este inteligent și mai ales viclean! Predispus genetic spre infracțiune, spre eludarea legii, a normelor și regulilor bunei creșteri, ale corectitudinii! Lasă să se înțeleagă că această „dimensiune” golănească și interlopă a personalității sale a dobândit-o la gura portului! Ca băiat de port!... Eu nu recunosc în acest comportament stilul constănțean, mentalitatea celor născuți pe malul mării! Traian Băsescu nu este constănțean! Nu este născut la Constanța, cei șapte ani de acasă nu i-a petrecut la Constanța, iar constănțenii, când au avut prilejul, l-au alungat dintre ei! Prin felul său de a răzbi în viață, mințind și păcălind, având mereu ceva de ascuns, Băsescu nu este de-al nostru!



Ca președinte, și-a arătat arama în nenumărate ocazii.



- răpirea ziariștilor din Irak a fost o manevră tembelă și criminală deopotrivă. Chiar și azi, dacă s-ar face o anchetă serioasă, s-ar putea dovedi că Băsescu a fost de acord cu această diversiune prin care a sperat să pozeze în salvator al Patriei! Se pare că au gândit-o alții, dar el a fost în permanență în cunoștință de ce se întâmplă. La data aceea țara era guvernată de coaliția PSD-PNL, de Călin Tăriceanu prim ministru, iar Băsescu șoma la Cotroceni, nu-l băga nimeni în seamă!



- la referendumul din 2007 a evitat un scrutin corect introducând în mod abuziv și a doua întrebare pentru alegătorii naivi: dacă sunt de acord cu reducerea Parlamentului, la o singură Cameră, cu numai 300 de parlamentari? Întrebare capcană, care atrăgea simpatia naivilor și a deturnat atenția electoratului de la miza reală. Băsescu încearcă acum o manevră similară prin răspândirea ideii că lumea are de ales între el și Crin Antonescu... Repet: manevră abilă, dar perfect ticăloasă, care denotă lașitate și fuga de răspundere pentru faptele sale.



- după alegerile din 2008 a refuzat să ofere funcția de prim ministru majorității parlamentare, care îl propusese pe Klaus Johannis. L-a numit în mod perfect ne-constituțional pe Emil Boc,  care își dovedise deja incompetența, și a demarat acțiunea de racolare, prin șantaj și șpagă, a parlamentarilor traseiști dispuși să se alăture PDL-ului, pentru a inversa raportul politic din Parlament stabilit democratic prin votul nostru. Așa a ajuns să inventeze un nou partid, UNPR, într-un dispreț total pentru voința electoratului și litera Constituției!



- lui Băsescu îi aparține ideea de a interzice oamenilor săi din Parlament să participe la votul secret, neavând încredere că aceștia vor vota la ordinul primit. Moment extrem de rușinos, fără pereche în viața parlamentară din toată lumea!



- a luat o serie de măsuri care au discreditat și dezonorat armata. A dispus trecerea în rezervă a unor ofițeri superiori de valoare, veritabili profesioniști, caractere autentice, și a ridicat la gradul de generali o seamă de impostori, în frunte cu fostul ministru al Armatei.



- în disprețul opiniei publice, a adevăratei intelectualități, i-a numit pe Vladimir Tismăneanu și Horia Patapievici în funcții pentru care aceștia nu aveau nicio competență, dimpotrivă, erau contra-indicați în modul cel mai categoric cu putință.



- în schimb, a eliminat-o din viața politică pe dna Mona Muscă atunci când, din sondaje, a reieșit că lumea prețuia tot mult mai mult eleganța și competența unei adevărate doamne în comparație cu mârlănia și bădărănia prezidentului nimerit în funcția supremă prin tertipuri și minciună. Mona Muscă nu a făcut poliție politică. Eu însumi și toți colegii mei de la Universitatea București, care aveam ore cu studenții străini, am acceptat să informăm ierarhic – în cazul nostru la prodecan, dacă ni se pare ceva suspect la vreun student străin! Era știut că sub eticheta de student intrau în țară mulți veritabili teroriști! Nu am semnat niciun angajament în acest sens, dar dacă ni s-ar fi cerut să semnăm, nu am fi avut nimic împotrivă! Presa noastră a avut atunci un comportament dezgustător, făcându-se complice la mârșăvia lui Băsescu. Ca și colegii de partid ai bietei femei!... Căci acesta este pericolul cel mai mare pe care îl reprezintă Băsescu: proliferează în societate, în rândurile tineretului mai ales, modelul său de succes: prin fraudă, bădărănie, viclenie, diversiune, nerușinare!



- în anii de guvernare a lui Emil Boc, când Traian Băsescu a controlat tot ce se făcea în Țară, guvernul a contractat cele mai mari împrumuturi din istoria României. În aceeași perioadă guvernul a procedat și la cea mai severă scădere de salarii și pensii din istoria României! Unde s-au dus aceste fonduri uriașe?

Cât timp va mai sta la Cotroceni, lui Băsescu nu i se va cere socoteală pentru acest jaf!



- nu putem uita și ierta recomandarea prezidențială făcută tinerilor români aflați în dificultate, nemulțumiți de ce le oferă societatea: să emigreze, să plece în străinătate!...



- cel mai vinovat și inacceptabil gest politic al lui Băsescu îl constituie declarațiile repetate făcute de acest saltimbac politic potrivit cărora România trebuie să cedeze din suveranitatea națională în favoarea „guvernului” de la Bruxelles sau din alte capitale, exponente ale Noii Ordini Mondiale. Niciun alt președinte european nu s-a arătat atât de dispus să accepte acest raport politic de subordonare și aservire națională. Cui a cerut nevrednicul de Băsescu mandat pentru asemenea declarații iresponsabile? Nu este acesta un gest de trădare națională? Sau de iresponsabilitate majoră?! Ce trebuie să mai facă acest individ că să fie îndepărtat de la orice funcție publică și tras la răspundere pentru faptele sale, incompatibile cu legea penală și cu exigențele funcției prezidențiale?! (Voi reveni asupra chestiunii.)



- și-a permis să iasă în public cu declarații ne-constituționale de susținere a unor proiecte economice precum Roșia Montană! Interpelat de activiști voluntari ai interesului național, când aceștia i-au pomenit de obligațiile pe care fiecare generație le are față de urmași, față de nepoți, neisprăvitul le-a rîs în nas: care nepoți?! Exact cu aceeași mentalitate a țiganului nomad, pe care nimic nu-l leagă de vatra satului, de Țară:

        - Măi, țigane, sări că-ți arde satul!

        - Nu-i nimic! Mă mut în altul!

       Chiar are patrie acest Băsescu? Iar acea patrie este România? Mă îndoiesc!
  

                                                                                                            Ion  Coja


Post scriptum. Oameni buni, să nu ne facem griji prea mari și prea devreme pentru cel care va urma să-i ia locul Băsescului în toamnă la Cotroceni. Să rezolvăm la referendum problema Băsescu. Și vom vedea ce va fi mai departe! Sunt convins că vor apărea candidaturi noi, valabile, demne de funcția respectivă, din partea societății civile. Știu bine că vreo doi-trei dintre generalii pe care i-a îndepărtat Băsescu din Armată ar fi foarte potriviți cu funcția supremă. Academia Română și mediul academic ne oferă de asemenea câteva candidaturi valabile, mai valabile decât cele cu care ne amenință clasa politică. Personal, mă gândesc cu plăcere și speranță la Dumitru Prunariu... Și la încă vreo trei-patru posibili candidați, oameni tineri, români de care să fim mândri și mulțumiți.

Dar mă văd obligat să fac următoarea constatare: deși nu mi-a plăcut niciodată de Crin Antonescu, impresie pe care am făcut-o public în mai mult rânduri, trebuie să recunosc că prestația sa din ultimele zile, prestața sa la Cotroceni, mă satisface. Declarațiile sale limpezi în apărarea demnității și suveranității funcției de președinte al României în raport cu funcționărimea de la Bruxelles m-au surprins în modul cel mai plăcut. Sper că le va confirma în continuare.

Doamne, ajută!

sâmbătă, 7 iulie 2012

Caracatita Institutului Cultural Roman - Institutul Porno finantat de bugetul national


Motto : Privit la raze „X", trupul poporului român abia dacă este o umbră; el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării:"
(Horia Roman Patapievici - Preşedintele Institutului Cultural Român)


(Partea Intai )

Cartarescu si Patapievici au infestat Europa cu literatura pornografica platita din pensiile si alocatiile taiate de la gura batrânilor, mamelor si copiilor: 18 limbi si 60 de editii

Colegul meu de proces cu Liiceanu, dl Ion Spânu, care ne-a mai oferit în trecut câteva portii „orbitoare” si scabroase de pornografie cacartareasca publicata de ICR în toate limbile pamântului (respectiv 18 limbi straine, inclusiv basca!, si 60 de editii; venit personal în 2010 – peste jumatate de milion de dolari) gratie turnatoarei DIE Catrinel Plesu, directoarea Centrului National al Cartii ICR, si a porno-scato-fizicianului ICR, „dr” Patapievici, ne prezinta astazi ce e în capul (si în gusa) sotiei lui Cartarescu, mult tradusa, si ea, în câteva limbi, de catre ICR, din banii pensiilor si alocatiilor taiate: niscai 15 milioane de euro.

În numele sotului, si nevasta lui Cartarescu este abonata la banii ICR

Ioana Nicolaie scrie: „coastele zdranganeau ca sticlele de bere/ sub tâtele ei nehranite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sarat/ îi înghitea miliardele de seminte”.

Mircea Cartarescu îi raspunde: „Numai când mi-am bagat botul în sexul ei blond, un tip mustacios, cu ochi negri si cu nasul drept s-a itit dintre cârlionti si mi-a bagat limba drept în gura” (din vol. „40238 TESCANI”).

Mircea Cartarescu, autorul romanului „Orbitor” (în care scria „îmi bag p… în regina Angliei”), nu s-a multumit sa fie singurul rasfatat al familiei pe banii Institutului Cultural Roman (ICR), ci si-a introdus si sotia, poetesa-porno Ioana Nicolaie, în nenumarate programe care i-au asigurat deplasarile în strainatate, rezidente prelungite pentru a-si scrie „opera”, precum si traduceri în Franta, Anglia, Canada, Austria, Suedia, SUA sau Bulgaria!

Ioana Nicolaie – poeta porno

O simpla privire aruncata în lista de stipendii acordate de ICR arata ca Ioana Nicolaie este promovata mai mult decât Eminescu, desi „opera” ei nu depaseste genunchiul broastei, cum spunea cineva. Ea a debutat în poezie printr-un experiment ciudat, în care un grup de tineri, dupa câteva zile de orgii, au publicat volumul „40238 TESCANI”, despre care criticul literar Alex ?tefanescu scria ca este „O partida de text în grup” (România literara, nr. 5, 2000)!

În timpul acelei orgii de la Tescani, Ioana Nicolaie era maritata cu poetul Gelu Vlasin. Participantii erau Marius Ianus, nevasta lui de atunci Domnica Drumea, Ioan Godeanu, Angelo Mitchievici, Mircea Cartarescu, pe vremea aceea însurat cu altcineva, Doina Ioanid, Cecilia Stefanescu si viitorul ei sot Florin Iaru (Râpa).

Chiar eroii orgiei poetice povestesc ce au facut în acele câteva noapti: „Am fost plecati câtiva scriitori la Tescani, unde am realizat acest volum din trei bucati, ne-am scris texte pe piele, ne-am povestit întâmplari într-o seara foarte ciudata si aproape gotica as spune, întâmplari din viata noastra, pe care le-am tras pe banda si le-am pus apoi în pagini” (Cecilia ?tefanescu, România culturala, 2005).

Iata ce versuri au rezultat: „îndreptându-si limba înspre tine, îti intra-ntre picioare pe sub rochita scrobita”… „i-ai digerat organele, te-ai lins pe bot”… „printr-un straniu efect clitorisul se lungise în penis”… „am umplut closete întregi cu vata însângerata”… „fut si la revedere”. ?i o alta mostra a telentului în grup: „blugii-i atârnau pe ea, bluzele fluturau pe ea/ coastele zdranganeau ca sticlele de bere/ sub tâtele ei nehranite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sarat/ îi înghitea miliardele de seminte”. Sau: „ea-si zdrelea gingiile în luna/ ea-si spargea dintii în ficatul lui/ ea rontaia garful lui, sorbea maduva lui/ folosea ca vibrator o eprubeta plina cu sângele lui/ folosea ca suzeta un deget al lui”.

Bomboana pe coliva a volumului este însa aceasta „Totul era ca lumea. Numai când mi-am bagat botul în sexul ei blond, un tip mustacios, cu ochi negri si cu nasul drept s-a itit dintre cârlionti si mi-a bagat limba drept în gura”. De remarcat ca în acel grup singura blonda era Ioana Nicolaie, iar singurul mustacios era Mircea Cartarescu!

Criticii n-au fost sensibili la erotismul grupului

Frumusetea acestor poeme erotice n-a fost gustata de critica literara, desi acest volum avea sa fie trambulina care i-a propulsat pe autori spre fondurile ICR, din care de atunci si pâna azi s-au tot înfruptat.

Citam tot din cronica lui Alex Stefanescu: „Acolo – dupa cum marturisesc ei însisi – si-au risipit cu placere timpul, „hahaind, pilind si ratacind prin curtea domeniului”. În plus, s-au apucat sa compuna „un poem colectiv, o pantomima textuala”. într-o ordine stabilita prin tragere la sorti, fiecare dintre ei a conceput câte o parte a poemului. Apoi, alte versuri si le-au scris unii altora pe pielea din diferite zone ale corpului, cu pixul, si au fotografiat aceste „manuscrise”.

Criticul comenteaza si tehnica poetica a autorilor: „Procedeele de epatare a eventualului burghez sunt ieftine, miza spirituala ramâne aproape mereu minora, iar obsesiile sexuale care razbat din texte par ale unor studenti eternizati în conditia de studenti. Daca o femeie de serviciu de la Facultatea de Litere ar avea ideea sa colectioneze hârtiile mototolite pe care le gaseste pe jos dupa cursuri, seminarii sau sedinte de cenaclu, ar putea publica la batrânete o suta de carti de acelasi fel. Autorii au avut grija sa nu precizeze cui anume apartine fiecare text. Numele lor apar doar pe ultima coperta, înscrise pe spatele unei fete neidentificabile, în regiunea dintre omoplati si fese. Acest colectivism explica probabil lipsa de zel cu care membrii grupului s-au angajat în actul creatiei.”

Alex Stefanescu spune în finalul cronicii sale: „Este însa ridicol – si meschin – sa-ti notezi constiincios aceasta fantezie si sa o incluzi într-o carte. Mircea Cartarescu si prietenii sai procedeaza asemenea acelor pasageri dintr-un avion care, dupa ce iau masa, îsi baga în buzunare tacâmurile de plastic, cu gândul sa le pastreze toata viata”.

Bordelul literar de la ICR

Cu toate ca un critic de talia lui Alex Stefanescu, de altfel un bun prieten al grupului din care fac parte aceste pornostaruri poetice, le-a devoalat în acest fel fanteziile erotice desertate în volumul „40238 TESCANI”, Institutul Cultural Roman (ICR) i-a prins aproape pe toti în programe finantate cu bani de la buget:

- Ioana Nicolaie (fosta Vlasin), desi a debutat cu un „text în grup”, este tradusa în Franta, Anglia, Canada, Austria, Suedia sau Bulgaria, beneficiind de nenumarate finantari de la ICR, între care cea mai ciudata este cea din SUA, din aprilie 2011, când si ea si sotul au fost platiti pentru a citi „câteva dintre cele mai frumoase poezii ale lor”! E greu sa-si imagineze cineva ca porno-poetei i s-a tradus în America volumul pentru copii „Aventurile lui Arik”!

- Doina Ioanid a fost invitata de ICR Bruxelles în martie 2012 sa faca un turneu în Belgia si Olanda si i-a tradus în neerlandeza volumul de prostioare intitulat „Duduca de martipan”. Este prezentata pe pagina ICR ca fiind „una dintre reprezentantele de prim ordin ale „generatiei 2000”!

- Lui Angelo Mitchievici, ICR i-a publicat în propria editura volumul „Mateiu I. Caragiale. Fizionomii decadente”, dupa ce a avut inspiratia sa scrie cartea „O lume disparuta”, care contine si un dialog cu Horia Roman Patapievici, presedintele ICR!

- Domnica Drumea a fost invitata de ICR Stockholm sa-si citeasca versurile la Ordsprak Uppsala Internationella Poetry Festival 2011, dupa ce participase tot pe banii statului la atelierul de traducere româno-suedez organizat de ICR Stockholm începând din 2008!

- Cecilia Stefanescu a fost invitata de ICR în decembrie 2007 la o lectura publica la Varsovia si, asa cum scrie pe pagina ICR, a fost pusa în legatura cu directorii unor edituri!

- Florin Iaru a citit si el câteva poezii în cadrul „campaniei de promovare a poeziei europene „Metropoezia”/„Wiersze w Metrze”/ „Poems în the Underground” derulata de ICR la Varsovia”, dupa cum citim pe pagina ICR.

Campionii fondurilor ICR – sotii Cartarescu

Evident, cei mai mari beneficiari ai burselor si reziden?elor acordate de ICR din bani publici sunt Mircea Cartarescu si Ioana Nicolaie, sotia sa. ICR-ul a avut grija de acest cuplu chiar înainte de a forma o familie, asa cum povesteste chiar porno-poeta într-un interviu din revista „AS”, nr. 872 din 2009: „Pe noi ne-a ajutat plecarea la Berlin. Mircea detinuse o bursa importanta a statului german si l-am însotit. Timp de aproape doi ani am stat departe de tara, de prieteni, de familie, dar nedespartita de Mircea nici o secunda. Nici pâna la pâine nu mergeam separat. Asta ne-a legat extraordinar, dar mi-a dat si o senzatie de inadecvare, în momentul în care ne-am reîntors în tara si a trebuit sa îmi gasesc un loc de munca. Mircea m-a cerut în casatorie într-un autobuz berlinez”.

Mai ramânea ca ICR sa le faca si nunta, sa le organizeze luna de miere si, de ce nu, sa le plateasca si cheltuielile de botez daca tot s-au apucat! În timpul acestei (sic!) burse de familie, Mircea scria la romanul „Orbitor”, în care, dupa cum se stie, se adreseaza atât de elegant catre Casa regala a Marii Britanii: „îmi bag p… în regina Angliei”.

Cu o naivitate dezarmanta, Ioana Nicolaie povesteste cum îsi scriu sotii Cartarescu cartile si cine le plateste mofturile vietii: „Eu si Mircea ne-am scris cartile în strainatate. Am mers în diverse locuri unde el a primit burse sau reziden?a. Ni se asigurau casa si bani suficienti cât sa traim decent si sa ne permitem sa ducem si copilul la gradinita. Am avut un noroc extraordinar. ?i acum, abia astept sa plecam la Berlin. Îl vom lua si pe Gabriel cu noi si-l vom înscrie la scoala acolo”.

Câte pensii a înghitit ICR?

În timp ce guvernele României taie salariile profesorilor si doctorilor, precum si pensiile amarâtilor, ICR plateste anual vreo 15 milioane de euro pentru actiuni ce tin mai degraba de interese oculte. Dupa astfel de finantari, nu era normal ca si Cartarescu sa întoarca serviciile?

Nu era normal ca el sa devina Fuhrerul de frunte al lui Traian Basescu, din moment ce, cu întreaga familie, se lafaie prin capitalele lumii pe banii ICR, institutie aflata sub patronajul Presedintiei?

În numerele viitoare vom prezenta întreaga structura a ICR, cu toate filialele sale, astfel încât autoritatile statului sa aiba curajul sa faca un audit corect, iar noul Guvern sa desfiinteze aceasta agentura intitulata ICR, în jurul careia s-au aciuat tot felul de ciudati care cred ca reprezinta cultura româna, ba cu poezii pornografice, ba cu pantere încornorate cu zvastici!


PS1: Este posibil ca HR Patapievici sa-si fi dat demisia si eu sa nu fiu informat ? Dar Corina Suteu , dregatoarea aflata deja la al doilea mandat , la ICR New York si spera la al treilea?

PS2: Despre cultura si spiritualitatea romanilor -Patapievici scria : “Puturosenia abisala a stãtutului suflet romanesc…, spirocheta romaneasca isi urmeaza cursul pina la eruptia tertiara, tropaind vesela intr-un trup inconstient, pina ce mintea va fi in sfirsit scopita, inima devine piftie, iar creierul un amestec apos”.

@ "Dosarul lui Horia Roman Patapievici , fiul unui agent dublu al Gestapo si NKVD, crescut in pepiniera nomenklaturistilor

joi, 5 iulie 2012

Informare privind lucrarile Comisiei de elaborare a proiectului Legii pensiilor militare de stat

Astazi, 05.07.2012, la Cercul Militar National, s-a intrunit Comisia instituita de ministrul Apararii Nationale pentru elaborarea unui nou proiect al Legii pensiilor militare de stat.

Dupa ce, principial, lucrurile fusesera lamurite in privinta proiectului, acceptandu-se denumirile propuse de SCMD de “Legea pensiilor militare de stat” si “Case Militare de Pensii” in loc de “Case Sectoriale de Pensii”, astazi trebuiau sa se discute punctual propunerile venite de la dvs.
Sedinta a fost boicotata de sefii ANCMRR si presedintele Federatiei Militarilor care au adus toate obiectiile posibile pentru a nu se elabora un proiect unitar pentru toate categoriile de militari, ci trei legi, pe ministere. In fapt, domniile lor nu accepta ideea de recalculare a pensiilor dobandite prin revizuire, deoarece unele dintre ele s-ar putea dovedi pensii penale. Au devenit, brusc, sustinatori ai neretroactivitatii legii, uitand ca-si datoreaza rasplatile primite de la Oprea si Igas tocmai incalcarii acestui principiu.
In aceasta situatie, presedintele SCMD a propus ca toata lumea sa plece acasa, intrucat ar fi absurd ca rezervistii sa faca o lege pentru activi, adica pentru viitorii pensionari.
Doamna consilier Sirbu Simona Luminita a restabilit situatia, cu argumente juridice, putandu-se trece la discutia pe articole.
Suplimentar, SCMD a atras atentia ca reprezinta si interesele FLP, adica a militarilor angajati pe baza de contract, si acestia trebuind sa fie prinsi in Lege. De asemenea s-a atras atentia ca trebuie definite  ca notiuni nu numai “pensia militara” ci si categoria “militari” si ca nu trebuie acceptat pragul de varsta stipulat de Legea 263, pentru ca in aceasta situatie toti rezervistii iesiti la pensie pana la varsta de 59 de ani si 11 luni ar avea pensii anticipate.
SCMD a propus ca la discutiile punctuale,  de acum inainte, sa participle numai juristii si finantistii, adica specialistii.

PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) Mircea DOGARU