Prin condamnarea și încarcerarea lui
Adrian Năstase s-a făcut primul pas și a început astfel sfârșitul haitei de
criminali și hoți instalați la guvernarea României pe 22 decembrie 1989. Pasul
următor este demiterea lui Băsescu, la referendumul din 29 iulie. Votul nostru
trebuie să împingă lucrurile spre acest deznodămînt firesc și absolut necesar.
Ne-am săturat de ei. Din păcate, nu-i putem demite pe toți printr-un singur
referendum, printr-un singur gest public! Va trebui să-i luăm pe rând. Știe
toată lumea cine va urma după Băsescu! Dar e musai ca Băsescu, capul răutăților
din România, să dispară acum de pe scena politică pentru ca prăbușirea
sistemului politic mafiot să continue, să meargă până la capăt, dacă ne ajută
bunul Dumnezeu!
Presa mercenară, inclusiv televiziunile,
încearcă o diversiune parșivă și ticăloasă în sprijinul lui Băsescu, prezentând
situația ca o luptă între Traian Băsescu și Crin Antonescu, inducând în mintea
românilor ideea că la referendum vor avea de ales între Băsescu și cuplul
Ponta-Antonescu! Nimic mai fals și mai periculos decât această interpretare a
situației în care ne aflăm! Noi acum avem posibilitatea de a elimina din jocul
politic pe unul dintre cei mai mari răufăcători din politica românească! Faptul
că adversarii săi s-ar putea să fie mai mincinoși și mai hoți și mai
incompetenți decât Băsescu nu trebuie să ne inducă în eroarea de a-i mai acorda
lui Băsescu creditul nostru!
Din fericire, nu aceasta este situația.
Adversarii politici ai lui Băsescu au păcatele lor, incomparabil mai mici însă.
Au făcut multe greșeli, dar răul făcut de ei Țării și cetățenilor acestei Țări
este, dacă pot spune așa, în limitele normalității. Aceste limite Băsescu le-a
depășit chiar înainte de a deveni președinte!
Avem acum ocazia acestui referendum și
trebuie folosită fără niciun regret, pentru a scăpa astfel de un individ care
ne-a făcut mult rău și ne va mai face, dacă nu-i luăm din mână pârghiile
puterii de a face mai departe rău în jurul său!
Pentru ceilalți politicieni, tovarăși sau
adversari, unii cu nimic mai de soi decât Băsescu, nu avem încotro și trebuie
să așteptăm până la următorul soroc electoral, în toamnă. Imediat după
demiterea lui Băsescu, societatea civilă va trebui să se aplece asupra
candidaturii lui Crin Antonescu. Ar fi o mare rușine ca românii să aleagă încă
un președinte, al patrulea, care nu are ce căuta în fruntea Țării. Să sperăm că
scurtul răgaz de câteva săptămâni nu ne va împiedica să ne edificăm corect
asupra lui Crin Antonescu și a celorlalți candidați, în speranța că măcar unul
dintre ei să prezinte un palmares demn de a fi luat în seamă.
Să ne fie clar așadar: votul
nostru pentru demiterea lui Băsescu nu înseamnă un vot pentru Crin Antonescu!
Nu înseamnă preferința pentru acesta!
Votăm împotriva lui Traian Băsescu numai
și numai prin raportare la isprăvile bine cunoscute ale lui Băsescu, unul
dintre principalii vinovați pentru starea precară a națiunii române, a României
de azi!
*
De ce trebuie demis Băsescu?
Nu au nicio valoare acuzațiile pe care i
le aduce Parlamentul. Motivele pentru care Băsescu trebuie să cadă sunt cu
totul altele, mult mai serioase, mai numeroase, și de ele trebuie să ținem
seama în ziua referendumului.
Mai întâi, amintim câteva dintre motivele
pentru care Băsescu nici nu trebuia să ajungă în cea mai înaltă
funcție! În mod normal, Băsescu nu trebuia să ajungă nici parlamentar, nici
ministru!
1. În decembrie 1989 Traian Băsescu ocupa
o funcție de director în Ministerul Transporturilor, la Constanța, în Port.
Erau ani buni de când nu mai naviga. Era cunoscut printre colegi și subordonați
ca un impostor în funcția respectivă. O funcție pe care nu o onora, nici prin
comportamentul său, nici prin pregătirea sa profesională destul de îndoielnică.
Se știa că la câteva examene importante din cariera unui comandant Băsescu nici
nu se prezentase, dar le promovase prin intervenția „organelor de partid”, a
protectorilor săi din Securitate.
Apartenența lui Băsescu la Securitate
este certă, a fost demonstrată public. Personal, am discutat acest subiect cu
Ion(?) Cătuneanu, fost director în Portul Constanța, care după 1990 și-a
recunoscut apartenența la Securitate în fața unui grup de prieteni constănțeni.
Cătuneanu ne-a spus că a fost coleg cu Băsescu în structurile Securității. După
părerea mea, acest detaliu biografic nu îl încriminează în mod automat pe
Traian Băsescu. Nu este grav dacă Băsescu a colaborat cu Securitatea sau dacă a
lucrat efectiv în Securitate, ca ofițer! Problema
este despre ce Securitate vorbim! După decembrie 1989 a devenit clar că
Securitatea nu a fost un monolit, cu oameni de aceeași factură, toți o apă și
un pământ. A devenit clar că unii dintre securiști, nu puțini, au făcut parte
din Securitatea trădătoare, din
Securitatea aservită unor servicii secrete străine, care n-au rămas străine de
ce a urmat după 1990 în România. Avem toate motivele să credem că toată cariera
politică a lui Traian Băsescu, atât de neașteptată, este datorată sprijinului
ocult primit de acesta din partea unor astfel de instituții și structuri. Evident,
nici pe departe Băsescu nu este singurul om politic aflat în această situație.
Îi țin companie ceilalți doi președinți de după 1990, precum și importanți
lideri politici sau din mass media etc. Partea proastă este că au primit acest
sprijin ca să facă mult rău României și românilor.
2. În ianuarie 1990, Băsescu a fost
printre primii directori demiși la cererea colegilor și a subordonaților. S-a
aflat pe lista de directori demiși semnată de ministrul Burada. După câteva
zile, acesta a fost „sfătuit” și, practic, obligat să revină asupra demiterii
lui Traian Băsescu, revocând ordinul. Subalternii au protestat vehement,
contestându-l în continuare, inclusiv în justiție. Băsescu a fost obligat să
cedeze și să plece din Constanța, alungat propriu zis de foștii colegi și
subordonați. În mod semnificativ, la alegerile parlamentare nu a candidat
niciodată în Constanța, unde multă lume îl cunoaște foarte bine câte parale
face. Era vestit printre marinari ca un comandant de vas extrem de priceput în
relațiile cu vama din port... A venit la
București unde aceiași protectori discreți și eficienți l-au plasat sub pulpana
lui Petre Roman și Ion Iliescu. Așa a început o carieră politică de care n-ar
fi avut parte dacă nu ar fi primit constant ajutorul unor entități secrete, imposibil
de identificat de publicul larg, de alegători.
3. Ca ministru la Transporturi (din mai
1990 până în octombrie 1992 și după 1996), se face vinovat de multe abuzuri și
nereguli. Iată câteva:
- a permis și a
coordonat deplasarea minerilor la București, la mineriadele din iunie 1990 și
septembrie 1991. Un simplu ordin al ministrului putea să împiedice venirea
minerilor. Dimpotrivă: Băsescu i-a pedepsit pe subalternii care, din proprie
inițiativă, au încercat să oprească năvala minerilor.
- a demarat
acțiunile complexe de sabotare a CFR-ului. Din ordinul său a fost suspendat
primul tren de călători, pe ruta Craiova-Cluj. La concurență cu CFR au apărut firme
particulare de transport auto. Aceste firme sunt, cele mai multe, controlate
prin interpuși de Traian Băsescu și alți foști miniștri la Transporturi. Ca să
le meargă bine acestor firme, au fost suspendate o mulțime de trenuri, au intrat
în reparații nesfârșite liniile cele mai circulate, pentru ca viteza trenurilor
să fie exasperant de mică și lumea să prefere transportul auto. Linia Constanța-București
este cel mai bun exemplu pentru ce s-a întâmplat și se întâmplă în toată țara.
Se urmărește distrugerea CFR și privatizarea a ceea ce nu poate fi distrus!
- a descurajat și
amânat orice proiect de construcție a unor auto-străzi noi. A decis că „România
nu are nevoie de auostrăzi”! A supravegheat personal reparațiilor la auto-strada
Pitești, lipsa sa de pricepere vădindu-se imediat prin calitatea proastă a
lucrărilor.
- a introdus
sistemul de dijmuire în transportul internațional auto, sistem perpetuat până
azi.
- s-a implicat direct
sau prin interpuși în falimentarea flotei comerciale și înstrăinarea acesteia.
Dosarul Flota, ajuns în justiție, n-a fost finalizat deoarece Băsescu a știut
să-și facă complici persoane din conducerea celorlalte partide parlamentare,
precum Micky Șpagă și alții, de aceeași teapă!
- demascat de dl Gabriel
Ștefănescu, șeful corpului de control din minister, Băsescu a trecut la
represalii, concediindu-l pe funcționarul corect și curajos.
- altă persoană
care l-a demascat pe Băsescu a fost Mihai Erbașu. Mihai Erbașu a murit asasinat
în propria sa casă, a doua zi după ce l-a criticat pe Băsescu la OTV și a
promis că va aduce la următoarea emisiune a lui Dan Diaconscu dovezile certe
ale fărădelegilor și abuzurilor săvârșite de Traian Băsescu de-a lungul ultimilor
ani, ca ministru și ca primar general al Capitalei. Îi sugerez lui Dan
Diaconescu să scoată din arhiva OTV și să prezinte emisiunile făcute cu Mihai Erbașu
și Gabriel Ștefănescu pe tema abuzurilor lui Traian Băsescu. Mă îndoiesc însă
că Dan Diaconescu va urma sugestia mea. Face în momentul de față o propagandă
fățișă în favoarea lui Băsescu. Păcat...
- alegerea sa ca
primar și președinte s-a făcut prin fraudă electorală. Vorba lui Ponta: „Au
furat mai mult decât noi!” (Ghilimelele îmi aparțin...) Băsescu și oamenii săi
au inventat procedee inedite de furt electoral, au inovat în domeniu. La
asemenea prostii le merge bine mintea! Căci prost nu este Băsescu, dimpotrivă,
este inteligent și mai ales viclean! Predispus genetic spre infracțiune, spre
eludarea legii, a normelor și regulilor bunei creșteri, ale corectitudinii! Lasă
să se înțeleagă că această „dimensiune” golănească și interlopă a
personalității sale a dobândit-o la gura portului! Ca băiat de port!... Eu nu
recunosc în acest comportament stilul constănțean, mentalitatea celor născuți
pe malul mării! Traian Băsescu nu este constănțean! Nu este născut la
Constanța, cei șapte ani de acasă nu i-a petrecut la Constanța, iar constănțenii,
când au avut prilejul, l-au alungat dintre ei! Prin felul său de a răzbi în
viață, mințind și păcălind, având mereu ceva de ascuns, Băsescu
nu este de-al nostru!
Ca președinte, și-a
arătat arama în nenumărate ocazii.
- răpirea
ziariștilor din Irak a fost o manevră tembelă și criminală deopotrivă. Chiar și
azi, dacă s-ar face o anchetă serioasă, s-ar putea dovedi că Băsescu a fost de
acord cu această diversiune prin care a sperat să pozeze în salvator al
Patriei! Se pare că au gândit-o alții, dar el a fost în permanență în
cunoștință de ce se întâmplă. La data aceea țara era guvernată de coaliția
PSD-PNL, de Călin Tăriceanu prim ministru, iar Băsescu șoma la Cotroceni, nu-l
băga nimeni în seamă!
- la referendumul
din 2007 a evitat un scrutin corect introducând în mod abuziv și a doua
întrebare pentru alegătorii naivi: dacă sunt de acord cu reducerea Parlamentului,
la o singură Cameră, cu numai 300 de parlamentari? Întrebare capcană, care atrăgea
simpatia naivilor și a deturnat atenția electoratului de la miza reală. Băsescu
încearcă acum o manevră similară prin răspândirea ideii că lumea are de ales
între el și Crin Antonescu... Repet: manevră abilă, dar perfect ticăloasă, care
denotă lașitate și fuga de răspundere pentru faptele sale.
- după alegerile
din 2008 a refuzat să ofere funcția de prim ministru majorității parlamentare,
care îl propusese pe Klaus Johannis. L-a numit în mod perfect ne-constituțional
pe Emil Boc, care își dovedise deja
incompetența, și a demarat acțiunea de racolare, prin șantaj și șpagă, a parlamentarilor
traseiști dispuși să se alăture PDL-ului, pentru a inversa raportul politic din
Parlament stabilit democratic prin votul nostru. Așa a ajuns să inventeze un
nou partid, UNPR, într-un dispreț total pentru voința electoratului și litera
Constituției!
- lui Băsescu îi
aparține ideea de a interzice oamenilor săi din Parlament să participe la votul
secret, neavând încredere că aceștia vor vota la ordinul primit. Moment extrem
de rușinos, fără pereche în viața parlamentară din toată lumea!
- a luat o serie de
măsuri care au discreditat și dezonorat armata. A dispus trecerea în rezervă a
unor ofițeri superiori de valoare, veritabili profesioniști, caractere
autentice, și a ridicat la gradul de generali o seamă de impostori, în frunte
cu fostul ministru al Armatei.
- în disprețul
opiniei publice, a adevăratei intelectualități, i-a numit pe Vladimir
Tismăneanu și Horia Patapievici în funcții pentru care aceștia nu aveau nicio
competență, dimpotrivă, erau contra-indicați în modul cel mai categoric cu
putință.
- în schimb, a eliminat-o
din viața politică pe dna Mona Muscă atunci când, din sondaje, a reieșit că
lumea prețuia tot mult mai mult eleganța și competența unei adevărate doamne în
comparație cu mârlănia și bădărănia prezidentului nimerit în funcția supremă
prin tertipuri și minciună. Mona Muscă nu a făcut poliție politică. Eu însumi
și toți colegii mei de la Universitatea București, care aveam ore cu studenții
străini, am acceptat să informăm ierarhic – în cazul nostru la prodecan, dacă
ni se pare ceva suspect la vreun student străin! Era știut că sub eticheta de
student intrau în țară mulți veritabili teroriști! Nu am semnat niciun
angajament în acest sens, dar dacă ni s-ar fi cerut să semnăm, nu am fi avut
nimic împotrivă! Presa noastră a avut atunci un comportament dezgustător, făcându-se
complice la mârșăvia lui Băsescu. Ca și colegii de partid ai bietei femei!...
Căci acesta este pericolul cel mai mare pe care îl reprezintă Băsescu:
proliferează în societate, în rândurile tineretului mai ales, modelul său de
succes: prin fraudă, bădărănie, viclenie, diversiune, nerușinare!
- în anii de
guvernare a lui Emil Boc, când Traian Băsescu a controlat tot ce se făcea în
Țară, guvernul a contractat cele mai mari împrumuturi din istoria României. În
aceeași perioadă guvernul a procedat și la cea mai severă scădere de salarii și
pensii din istoria României! Unde s-au dus aceste fonduri uriașe?
Cât timp va mai sta
la Cotroceni, lui Băsescu nu i se va cere socoteală pentru acest jaf!
- nu putem uita și
ierta recomandarea prezidențială făcută tinerilor români aflați în dificultate,
nemulțumiți de ce le oferă societatea: să emigreze, să plece în străinătate!...
- cel mai vinovat
și inacceptabil gest politic al lui Băsescu îl constituie declarațiile repetate
făcute de acest saltimbac politic potrivit cărora România trebuie să cedeze din
suveranitatea națională în favoarea „guvernului” de la Bruxelles sau din alte
capitale, exponente ale Noii Ordini Mondiale. Niciun alt președinte european nu
s-a arătat atât de dispus să accepte acest raport politic de subordonare și
aservire națională. Cui a cerut nevrednicul de Băsescu mandat pentru asemenea
declarații iresponsabile? Nu este acesta un gest de trădare națională? Sau de
iresponsabilitate majoră?! Ce trebuie să mai facă acest individ că să fie
îndepărtat de la orice funcție publică și tras la răspundere pentru faptele
sale, incompatibile cu legea penală și cu exigențele funcției prezidențiale?! (Voi
reveni asupra chestiunii.)
- și-a permis să
iasă în public cu declarații ne-constituționale de susținere a unor proiecte
economice precum Roșia Montană! Interpelat de activiști voluntari ai
interesului național, când aceștia i-au pomenit de obligațiile pe care fiecare
generație le are față de urmași, față de nepoți, neisprăvitul le-a rîs în nas:
care nepoți?! Exact cu aceeași mentalitate a țiganului nomad, pe care nimic
nu-l leagă de vatra satului, de Țară:
- Măi, țigane, sări că-ți arde satul!
- Nu-i nimic! Mă mut în altul!
Chiar are patrie acest Băsescu? Iar acea
patrie este România? Mă îndoiesc!
Ion Coja
Post scriptum. Oameni buni, să
nu ne facem griji prea mari și prea devreme pentru cel care va urma să-i ia
locul Băsescului în toamnă la Cotroceni. Să rezolvăm la referendum problema
Băsescu. Și vom vedea ce va fi mai departe! Sunt convins că vor apărea
candidaturi noi, valabile, demne de funcția respectivă, din partea societății
civile. Știu bine că vreo doi-trei dintre generalii pe care i-a îndepărtat
Băsescu din Armată ar fi foarte potriviți cu funcția supremă. Academia Română
și mediul academic ne oferă de asemenea câteva candidaturi valabile, mai
valabile decât cele cu care ne amenință clasa politică. Personal, mă gândesc cu
plăcere și speranță la Dumitru Prunariu... Și la încă vreo trei-patru posibili
candidați, oameni tineri, români de care să fim mândri și mulțumiți.
Dar mă văd obligat
să fac următoarea constatare: deși nu mi-a plăcut niciodată de Crin Antonescu,
impresie pe care am făcut-o public în mai mult rânduri, trebuie să recunosc că
prestația sa din ultimele zile, prestața sa la Cotroceni, mă satisface.
Declarațiile sale limpezi în apărarea demnității și suveranității funcției de
președinte al României în raport cu funcționărimea de la Bruxelles m-au
surprins în modul cel mai plăcut. Sper că le va confirma în continuare.
Doamne, ajută!
