sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Nu ii iertati!

Nu îi iertaţi!

o haită de borfaşi, mecanic colorată,  
supusă ritualic aceluiaşi consemn,
îndepărtată crud de mamă şi de tată,                                                                 
ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn...

în fruntea ei, dementul, o javră ordinară
care ne-a sechestrat şi dreptul de-a vorbi,
descreieratul care a semănat în Ţară
doar vrajba dintre noi, în dreptul de-a muri...

nu ne-aţi iertat niciunul, ne-aţi pângărit pe toţi,
pe medici şi pe dascăli  i-aţi răstignit borând,
adunătură oarbă de venetici şi hoţi
fugiţi spre-a nu vă prinde răbdarea explodând...

aţi umilit Ostaşul, tăcut, dar suveran,
artistului i-aţi pus bir până şi pe scenă,
justiţia aţi frânt-o  în   râvne   de maidan,
pe nimeni n-aţi cruţat de  jeg şi anatemă...

ne mor copiii arşi, în leagăne de îngeri,
bătrânii tac şi plâng,  în rezumate seci,
guvernul ne dictează fatalele constrângeri,
e semn că este vremea cu haita ta să pleci...

pe poliţişti i-aţi dus mai jos de disperare,
pe mame le-aţi distrus în fondul lor suprem,
ai pus guvernul  ţării elenei la picioare
şi  balele  oranj  în  cale i se-aştern...

din lege aţi făcut cheremul poftei chioare,
iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă,
simţind  pe  os cuţitul, nimic nu ne mai doare
borfaşi înveşmântaţi în straie de paradă...

ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora
spre a vă aduna voi, haita,  tot mai strâns,
azi au sosit, istoric, secundele şi ora
să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plâns...                

nu bogăţia haitei, nici  luxul sau huzurul,
nu desfătarea oarbă-a lichelelor ne doare,
ci aroganţa lor, cinismul şi sperjurul
jucat naţional făr` nicio remuşcare...

nu contrarelativa (!)  noastră sărăcie
ne judecă speranţa şi viaţa ne-o apasă,
ci starea ei impusă,                             de  gravă umilire,
pe care-au strecurat-o în fiecare casă...

pe-această-adunătură de hoţi şi de lichele
doar disperarea noastră o va putea opri,
să le-aruncăm cinismul în lanţuri şi zăbrele,
stârpiţi-i fără milă, oriunde-i veţi găsi...

nu îi iertaţi  nicicum, revolta socială,
 e tot ce ne-a rămas ca şansă de a fi,
lăsaţi  blândeţii voastre dreptul la răscoală
şi răsplătiţi   borfaşii cu dreptul de-a pieri...

                        Colonel (r.)  Costinel Petrache