vineri, 27 iulie 2012

Tsunami din pupa, capitane!!!

Valoarea unui șef de stat se poate demonstra foarte simplu. Măsurarea sa nemijlocită are în vedere doi parametri esențiali: starea țării în momentul în care respectiva persoană a luat conducerea și nivelul la care o lasă la încheierea mandatului. Încolo, toate sînt povești. Între hulubele temporale care îi jalonează stăpînirea, liderul respectiv poate sau nu să se manifeste astfel încît să-și edifice pentru posteritate statura de mare cîrmuitor, să fie un nimeni sau doar să întindă prin vremi o dîră de mizerie, singura urmă a efemerei sale treceri prin demnitatea de șef al unui popor.   

Din punctul meu de vedere, pentru sănătatea minții și sufletului românilor, epoca Băsescu va trebui temeinic blurată, acoperită sub lespedea grea a unei uitări cît mai depline și rapide. Cam ca la Roma/în Egipt, cînd succesorii distrugeau înscrisurile și alte urme ale înaintașilor de ocară, ori cu memoria nedorită. Deoarece, este un timp de adîncă rușine. Opt ani pierduți, de gîlceavă interminabilă, minciuni, masacru politic fratricid, vînzări, ratare, și război al Președintelui cu poporul său, ce au pus bazele sinistrului pentru alte cîteva generații. Ne-a prins trecutul din urmă într-o zvîcnire tîrzie de ev mediu sălbatic, o bulină roșie pusă cu intenție pe modernitatea democrației de secol XXI. Recunoști ușor dezmățul inchizitorial, despotismul nepotizat, fanariotismul tîrziu al relațiilor feudale amestecat cu peșcheșuiala comisionară și curvărăseala de harem sultănesc.

Se mai aud voci: „Lasă că la fel au făcut și cei dinainte și o să facă și ăia de după, că nu sînt mai breji... ce, nu-i știm?”. De acord, dar acum vorbim despre Băsescu. Dacă în realitate era chiar cine se pretinde nu se deda el personal la golăneli. A avut șansa să fie drept ca bradul! Așa că nu are nici o circumstanță atenuantă. Țara i-a stat la cherem și a subjugat-o deplin, a stăpînit cu mînă de fier toate instrumentele legale și instituțiile prin care putea să își impună voința, ba, mai mult, s-a bucurat de o temeinică susținere populară ce i-ar fi permis să fie glorios. Poate, cumva, să spună precum fostul președinte Constantinescu: „M-au învins serviciile!” Haida de! Să fim serioși! Le-a învins el! Ca și pe noi, de altfel.

Ce înseamnă și ce să înțelegem, așadar, din comportamentul pe care și l-a cultivat, jaful pe care l-a patronat, criza în care ne-a vîrît pănă-n gît prin încăpățînarea de a persista în greșeli, cu ambiția bolnavă de a-și demonstra dreptatea sa iluzorie? Marchează voință clară, intenție evidentă și premeditare certă. Adică, a condus România spre un deznodămînt cunoscut, așteptat și acceptat de el și camarila pedelistă in integrum. Cu anume ce scop? Nu cred că vom afla exact vreodată, dar intuim cu toții. Ne-a pilotat ferm spre reciful dezastrului – carena Țării spartă, popor la apă, bărci de salvare insuficiente, colaci nexam. Ăsta este Titanicul real al președintelui Băsescu, al cărui naufragiu nu numai că nu l-a evitat, dar l-a și provocat. Nu i-aș da nici măcar vîslele de la o barcă de două persoane, dacă m-aș afla în ea – s-ar putea să le vîndă la rechini.    

Încercați, cu deschidere, obiectivitate, atîta cîtă se poate, și multă bună credință, un exercițiu simplu. Găsiți o acțiune, un moment, ceva, acolo, care să însemne din partea lui Băsescu umăr pus, pe bune, nu din vorbe meșteșugite și escamotare de adevăr, la creșterea Țării. Și fără raportare la alții – că și ăilalții au făcut, au dres etc. Nu, numai Băsescu pur și simplu, gol-goluț, singur cu treaba lui, cu prezidențiatul lui, după 8 ani de mandat. Ce a făcut el însuși. Ce rămîne nemijlocit după el, care va fi epitetul definitoriu atașat numelui său: cel Mare, cel Voinic, cel J.O.? De unde a luat Țara și unde se află acum. Cum am progresat, cît ne-am înălțat, cît de departe am ajuns, căci 8 ani nu este puțin? Puteți lua în calcul, spre exemplu, și faptul că undele crizei, oricum ne-ar fi atins și pe noi, dar aderarea în UE s-a produs în timpul mandatului său și nu exclusiv datorită lui. Eșecul intrării în Schengen îi aparține, însă, 100 %.    

În urma acestei teme de casă pe care mi-am administrat-o, a rezultat că, în acest punct al mandatului lui Băsescu, situația este, din perspective mea, următoarea:

- democrația s-a diluat, politizarea a pătruns pînă la nivel de femei de serviciu și cîini comunitari, instituțiile țării au fost privatizate în interes politic, respectarea legii și a Constituției au ajuns la bunul plac al Președintelui și regimului său personal;

- criza a învins în ciuda asigurărilor repetate ale Președintelui ba că nu ne va atinge, ba că, de fapt, nu există, situația fiind sub controlul valorii naționale Boc; apoi că a venit, pe ici, pe colo, dar nu e chiar gravă; că, uite recesiunea, nu e recesiunea; prostii, bîiguieli, minciună politică și electorală la marea artă;

- industria a scăzut constant și este la pămînt - eu, cel puțin, nu văd ce mai funcționează și mă gîndesc la producție (cu excepția loganului și a altor cîteva capacități singulare);

- agricultura românească aproape că nu mai există – este suficient să ieși pe cîmp și să vezi loturile țăranilor, înguste precum curelele, și tarlale nelucrate cît cuprinzi cu privirea, ca să intuiești că este încă un pariu pierdut, mai mult chiar decît pe vremea lui Roman care a început jalea;

- calitatea serviciilor, turismului și rezonanța deosebită a brandului eco de țară românesc au favorizat dezvoltarea și supraviețuirea sectorului similar din Bulgaria;

- rețelele de autostrăzi brăzdează România numai pe schițele proiectelor de la ministerele de resort și, probabil, pe harta criminalității comisioanelor; 

- șomajul a crescut și e în floare, dar pe Băse nu îl doare;

- moneda națională este în vrie, parte și în contextul demiterii prezidentului;

- învățămîntul își dă ultima suflare de pe urma experimentelor de tip Mengele practicate în sistemul de educație;

- sănătatea poate fi bună numai dacă ne căutăm de boli în Austria, ca Președintele;

- despre pensii și salarii ce să mai vorbim;

- ordinea și siguranța publică, la fel;

- lupta împotriva corupției, a fost prilej de tranșare a răfuielilor interne de partid și de stat;

- privatizările realizate și plănuite, înstrăinarea unor resurse naționale esențiale, Roșia Montană, tot atîtea nenorociri;

- relațiile internaționale compromise - de jenă, mut canalul pe desene animate imediat ce îl văd pe Băsescu printre niște oamenii de stat europeni; ne-a pus bine cu vecinii și a compromis intrarea Țării pe piețe economice importante și, de aceea, alături de prestația profesionistă a „băieților deștepți”, a asigurat actualele prețuri la carburați;

- justiția? nu este evidentă funcționarea la comandă?

- nu poți să faci vreo afacere, că te izbești de rețele diverse de protejați ai regimului.


Ce mai vreți, asta este România condusă timp de 8 ani de către Băsescu. În suma „realizărilor” enumerate rezidă valoarea sa umană și ca șef de stat. Prezența pe mai departe la Cotroceni va continua scandalul, circul cotidian ce persistă de 8 ani, va pune noi frîne în așezarea pe principii de normalitate a planului politic. În nici un caz Băsescu nu va echilibra scena politică, ținîndu-i, vezi Doamne, în frîu pe cei care dețin guvernarea, fiindcă el chiar nu poate și nu vrea așa ceva. Nu este un om al balanțelor, al rațiunii, al medierii, al compromisului aceptat pentru interesele României. Nu a dovedit în nici un moment asemenea calități – unica regulă după care s-a condus a fost de a le da peste bot adversarilor, de a-i compromite ori distruge. Aveți dubii? Poate n-ați trăit ultimii ani în România sau nu vreți să vedeți.  

Așa încît, povestea se poate tranșa acum prin trimiterea definitivă la treabă a lui Băsescu, la alte îndeletniciri decît conducerea României pentru care s-a dovedit nu numai necalificat, dar și periculos.

Deci, apăsați cu forță ștampila pentru „DA” pe buletinele de vot. 

Băsescu, ai onoare și demnitate? Știi doar că în sacul cu efecte al fiecărui comandant de navă se află și un fular.

Colonel (r) Daniel Barbu