Scrisoare foarte
larg deschisă
adresată
Plăvanului de la Cotroceni[1]
(III)
Bă, Plăvane,
Antiromânul nostru cel
perfect,
Ca
să fim cât mai eficienți în ceea ce privește încrâncenarea cu care lupți
împotriva oricărui dram de bine de care s-ar putea bucura românii din țara lor,
adică a noastră, ghiolbane, nu a poftelor tale ajunse la limita ultimă a
demenței, ne mai schimbăm oleacă stilul. Adică, ne vom raporta la Jurnalul
luptei tale împotriva României. Așadar...
18 ianuarie a.c....
Plăvane, ai fost magistral, magistral de idiot, cretin adică. De pe scaunul
trufiei executive, referindu-te la Guvern, firește, ai găsit de cuviință să spui: „Sunt foarte mulțumit de felul în care vă
faceți, cu toții, datoria.” Asta
după ce, cu numai o seară înainte, de sub cupola cotrocenistă, în declarația de presă ziceai: „Ce fel de majoritate vom avea încă nu ştim.
Deocamdată, noua majoritate nu a făcut nimic. Și-au impus câţiva şefi de
comisii, şi-au votat câteva promisiuni populiste din campanie.” Haidamacule, pe bune, ești disperat. Arăți
ca o găină aflată la terapie intensivă, în urma unui viol aplicat de către un
elefant. Vrei să îți asociezi imaginea ta de Antiromân Perfect cu un Guvern pe
care îl urăști din rărunchi, precum, de altfel, ne urăști Neamul și Țara. Știi
cum se numește asta, așa, într-un limbaj elegant? Lichelism, Plăvane,
lichelism! Asta, implicit, înseamnă că ești o lichea. Știam că stai rău de tot cu IQ-ul, că nu
se află mai sus de nivelul mării, dar să
n-am albastru de metil, Plăvănilă, nu
îmi imaginam cât ești într-atât de P R O S T ... Mă, smintilă, să nu se
sfârșească războiul din Siria, na, te comporți de parcă ai fi specialist în
orchestrarea ciclului menstrual la țânțarii anofeli...
*
18
ianuarie 2017, 9.58: Plăvanul: „Avem o premiera astazi. E prima data cand
particip la o sedinta de Guvern. Am decis în această dimineață să fac o vizita domnului prim-ministru. Am
avut o discutie foarte aplicată, foarte serioasă și cu concluzii consensuale,
dupa care domnul prim-ministru m-a invitat să particip și să prezidez
această ședință de Guvern. Dati-mi voie sa va spun ca sunt foarte multumit
de felul în care va faceti cu totii datoria si pentru mine este nu doar o placere, ci si o onoare sa
fiu aici impreuna cu dumneavoastra. In ceea ce priveste concluziile
discutiei pe care am avut-o cu domnul prim-ministru mai devreme, as prefera sa
il las pe dansul sa detalieze aceste lucruri.” ... ... ... Păi ce vroiai
măi, prăpădilă, să te dea
afară, în brânci, ca pe un câine, precum meritai? Să te gâdile cu limba în
urechi sau să îți dea să bei licoarea menstruală de la muște conservate prin
criogenizare, cu carafa? Măi, marmeladă,
păi, noi, românii, știm cum să ne comportăm cu
dușmanii noștri, păcatul e că, de la Dromihete-ncoace, ei nu înțeleg
nimic din asta, dar asta e altă problemă. Știi cu ce a semănat descinderea ta, haidamacule?
Hai, să îți spun. A semănat cu atacul unei bănci spermă intelectuală, ai descins
ca un derbedeu ordinar sau, mă rog, în stil de holdup prezidențial, ca ultimul borfaș, ca un violator extrem de
periculos. Dar, nicio problemă, se rezolvă...
*
Aoleuuu,
Plăvanule, atenție cum îți poziționezi mâna dreaptă când saluți, nu de altceva
dar prea o trage ața către Deutscher
Gruß, salut despre care știu că,
în Germania, este considerat infracțiune. Atenție, Plăvane, atenție!
*
Azi, 22
ianuarie, Plăvane, deși nu mai era cazul, ți-ai devoalat virtuțile de prost
al neamului, al neamului tău, firește, prost în sensul profund al etimologiei
sale globale, să ne înțelegem. Asta, parol, nu înseamnă că nu avem și noi,
românii, și proștii noștri, și neamurile noastre proaste, le avem ghiolbane, le
avem... Știam că ai legături solide cu Dobitocilă
Împărat, dar, sincer, nici pe departe nu îmi imaginam măcar a fi atât de
prost, prostălău adică, așa ca să te flatez. I-auzi, mă, zici tu pe 22
ianuarie, de la tribuna infatuării tale de prost care ești: „Ne-am adunat pentru a comemora mica unire”.
Las la o parte faptul că discursul tău părea rostit de un drogat imposibil de
adus în stare de revenire. I-auzi, „a
comemora”! Bă, prostovane, confunzi
Unirea din care s-a născut România Modernă cu zilele de 30 aprilie 1945, când mentorul tău s-a sinucis în buncărul unde se
gândeau cele mai odioase crime împotriva umanității; de 1 mai 1945, când cel mai
virulent antisemit și cel mai înfierbântat orator al ideologiei naziste s-a
sinucis, mai înainte ucigându-și cei șase copii; de 23 mai 1945, când unul din cei mai mari criminali din țara unde
curge sângele din care cu onoare provii, și-a pus capăt vieții, strivind o
fiolă de „ciocolată” între dinți; sau, uite, dacă vrei, pe cei care, prin
sentința Tribunalului Militar Internațional de la Nürnberg, au sfârșit, în anul
1946, în ștreangul spânzurătorilor care au înnobilat trupul prăbușit a ceea ce mai rămăsese din spațiul vital... Pe ăștia comemorează-i haidamacule, pe știa care au luat
viețile a peste 20 de milioane de oameni, dintre care peste 6 milioane au fost
evrei. De fapt, îi și comemorezi în ritualurile tale oculte, la miez de noapte,
în fum de gheare de șoareci striviți cu șurubelnița.
Ce să mai
zic, ești redus intelectual cu capu`. De
aici, poate, confuzia.
*
22
ianuarie – Plăvane, încălcând
grav Constituția și, cam pe toată
cuprinderea ei, Legea 51/1991 cu privire
la siguranța națională a României, te-ai afiliat unei demonstrații
ilegale, neautorizate, încadrându-te perfect în cunatumul unui pachet de
infracțiuni pentru care trebuie să plătești. Și vei plăti! Mai mult, cu acel
prilej ai reiterat obsesia ta cu privire la „o
gaşcă de oameni politici cu probleme penale...”, din care tu, infractor
dovedit, cu nonșalanța criminalului de cursă lungă, te-ai exclus suveran. Nu
comentez, dar uite cam ce circulă pe piața liberă a dezbinării naționale:
Decât la
Nürnberg, în ștreang de criminali,
Mai bine în
gașca de politicieni penali...
Sincer, hai, fii sincer, Plăvane,
în ce categorie preferi să te afli?
*
Pentagonul decizional al Plăvanului cel Psihopat
18 ianuarie –
Asaltul interlop al Plăvanului asupra Guvernului s-a concretizat cu concluzia primului
potrivit căreia „am avut o discuţie foarte aplicată, foarte
serioasă, cu concluzii consensuale, cu privire la ordonanţa de graţiere şi
ordonanţa de modificare a Codurilor penale, să fie puse în transparenţă, să fie
date spre consultare tuturor entităţilor prevăzute de lege.” În aceeași
zi, purtătorii de cuvinte ai marelui PNL
iau cu asalt instituțiile media și, la indigo, repetă viziunea groparului din
Cotroceni al propriului partid.
20 ianuarie – P e Facebook, pentru că acolo a avut loc de
întors, după ce se sucește 180 de grade, Plăvanul dixit: "Proiectele de ordonanţe de urgenţă privind graţierea şi modificarea
Codurilor penale sunt neavenite, inacceptabile şi par a fi făcute cu dedicaţie.
(...) Sunt suficiente argumente care să determine Guvernul să retragă aceste
ordonanţe de urgenţă." În aceeași zi, purtătorii de bâlbâieli ai marelui PNL iau cu asalt instituțiile media
și, tot la indigo, repetă viziunea groparului din Cotroceni al propriului său.
23 ianuarie –
Plăvanul intră cu răsuceala în pământ și într-o accentuată stare de ebrietate
populară (făcuse vizita în Piața Universității, nu?) ia o hotărâre istorică: „Este evident că există un
larg interes pentru această temă a schimbării
Codurilor Penale şi a graţierii, şi dacă aşa este, atunci voi supune această
temă dezbaterii publice şi votului popular.
Voi începe demersurile pentru un referendum, referendum prin care
românii vor putea să se exprime, vor putea să spună dacă sunt de acord cu
aceste demersuri sau nu.” În aceeași zi,
purtătorii de vorbe ai marelui PNL iau cu asalt instituțiile media și,
după procedeul copy
paste, repetă viziunea Gurului de la Cotroceni.
24 ianuarie, dimineața – Plăvanul, după un control de profil și sub sedative de gradul IV, nu renunță la referendum, o lasă
mai moale, dar îi precizează tema, una de poem într-un singur vers, ceva
retoric, cam de genul: „Apa va fi în continuare udă?” Marele PNL
își însușește cu celeritate noua viziune a Plăvanului și, mândru de ce nu credea
că va ajunge vreodată, o varsă Țării pe toate canalele media.
24 ianuarie, seara – De la Strasbourg, după o amicală cu președintele CEDO, Plăvanul mai bagă
o suceală: „Graţierea este
doar o posibilă soluţie, o mică parte din întregul pachet care trebuie să fie
elaborat la noi.” Marele PNL urmează pașii buimaci, în ritm de
tango dansat, parcă, de către un turmentat aflat în comă alcoolică.
CONCLUZIE: Plăvanul
cel Psihopat se pișe pe marele PNL, iar marelui PNL îi place. Sincer, și mie. Bravo, PDL!
*
Mai nou,
Plăvane, ai introdus în practica relațiilor tale cu mediu, asta ca să arăți
lumii interlope că exiști, dar și ca remediu terapeutic, zici tu, al
marginalizării tale naționale, tot mai severe cu fiecare zi, metoda „scrisoarea”. Dai sfaturi, nebunule
care ești, ne înveți mersul pe jos, diferența între mâna stângă și cea dreaptă,
despre rolul maimuței în evoluția cutiei de chibrituri, diferența moleculară
dintre apa rece și apa și mai rece ... șamd. De fapt, să o spunem p`a dreaptă, emoțional te
bagi în seamă, știind că, pe fondul suveran al sufletului românesc, efectul
spuselor tale este zero, iar tehnico-științifico-erotic este o formă de
masturbare epistolară. Își cam place, Plăvănosule!
*
27 ianuarie –
Retrăim copleșiți de durere Ziua internațională de comemorare a victimelor
Holocaustului. Peste 6 milioane de evrei au fost purtați spre Cer de fumul și
cenușa care, parcă, nu se mai sfârșeau, din gura coșurilor cuptoarelor de
incinerare. Alte sute și sute de mii au dispărut în execuții în masă la ordinul
instigator al naziștilor dintâi ai Lumii. Plăvane, trezește-te, indiferent ce
s-ar întâmpla, nu acceptăm să ne supui
„soluției finale”. Retrage-te, pentru tot restul zilelor, în trecutul crunt din
care provii. Acolo este locul tău.
*
27 ianuarie – Prin strădania Guvernului pe care nu mai știi cum să
îl oprești din „lucrul bine făcut”, asta ca să te citez plagiatorule[2],
Bugetul României, al Țării, al tuturor românilor care își văd de trebă în țara
lor, a fost finalizat. Dar tu, Plăvane, în calitatea ta primordială de
Antiromânperfect, ai amânat cu patru zile, până pe 31 ianuarie, trecerea lui
prin CSAT, deși știai bine că nu te poți opune, cu toate că nu este exclus ca
în mintea ta redusă să crezi că tu ești consensul,
nebunosule. Dacă îți păsa de nevoile Țării, puteai convoca singura structură
căreia îi ești șef, în aceeași zi, o oră mai târziu de la anunțarea
finalizării. Te-ai întrebat, cumva, golanule, ce pot însemna patru zile în
viața țării sau, hai să zicem, în viața multora dintre românii care abia
așteptau ca rânduielile bugetare ale țării lor să intre în cele firești?
Nu, firește, pentru că pentru tine,
samsar apatrid, viața noastră, a românilor, nu contează. 4(patru) zile... Ce mai contează patru zile... când fabricile
naziste ale morții au produs vreme de peste
patru ani mai mult de zece mii de morți pe zi. Trecem și peste asta, Plăvane!
Adică, doar trecem, nu o uităm!
*
„Situația din România este
destul de complicată și am sute de mii de români de-ai mei în stradă. (...) Am
încredere în oamenii mei.” Hai, că ești obraznic, nerușinare maximă,
Plăvane. Guvernul tău, Parlamentul tău, Ziua Națională a ta, partidul tău ... ,
iar acum „români de-ai mei”. Ai înnebunit, Smintilă, rău de tot, să moară
didirezu, na. Ești un laș ordinar, un escroc ordinar, un mediocru absolut, o
nulitate profundă... „Oamenii mei”?, zici. Aici sunt de acord,
Plăvane, instituțiile de forță ale României sunt conduse de către „oamenii
tăi” care, în cele din urmă, de fapt, sunt ai celor care conduc Românie
prin tine.
ANTI-Antiromânulperfect