Adunare solemna prilejuita de implinirea a 99 de ani de la unirea Basarabiei cu Romania

Adunare solemna prilejuita de implinirea a 99 de ani de la unirea Basarabiei cu Romania

vineri, 13 martie 2015

Diplomația europeană va fi însărcinată cu elaborarea unui plan de contracarare a propagandei rusești

Șefii de stat și de guvern din țările UE o vor mandata la Consiliul European de la 19-20 martie pe șefa diplomației europene Federica Mogherini să întocmească un plan de contracarare a 'campaniilor de dezinformare' conduse de Rusia și evidențiate în timpul conflictului din Ucraina, transmite miercuri agenția Reuters, care a consultat un document preliminar cu concluziile summitului european.
Foto: (c) Ye Pingfan / XINHUA
Astfel, diplomația europeană va avea la dispoziție trei luni — până la următorul Consiliu European — pentru a elabora propuneri de sprijinire a libertății mass-media și a valorilor europene în Rusia. Conform documentului, primul pas în acest demers va fi crearea unei echipe de comunicare.
Agenția Reuters amintește că după terminarea Războiului Rece multe dintre televiziunile occidentale au restrâns activitatea secțiilor în limba rusă, în timp ce televiziunile rusești finanțate de guvernul de la Moscova și-au extins operațiunile și unele emit în mai multe limbi, cum ar fi postul RT (Russia Today), ale cărui programe sunt difuzate și în engleză, franceză, germană, spaniolă și arabă.
Diplomații europeni avertizează că UE trebuie să găsească soluții pentru a contracara acțiunile de dezinformare ce pornesc chiar din interiorul Rusiei, dar și cele desfășurate de Moscova în țări precum Germana sau în statele membre UE aflate la granița cu Rusia și care au pe teritoriul lor o numeroasă minoritate rusă, cum este cazul țărilor baltice.
În luna noiembrie, Rusia a lansat grupul media Sputnik, care are sute de corespondenți în întreaga lume, ei având misiunea de a convinge pe plan local că versiunile prezentate de Moscova sunt cele corecte. 

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Popescu, editor: Ionuț Mareș)

sâmbătă, 7 martie 2015

Generalul Iulian Topliceanu va fi inmormantat maine, 08.03.2015, la Cimitirul Ghencea I. Cei care doresc sa-l conduca pe ultimul drum, sunt asteptati la ora 12.00

Generalul Iulian TOPLICEANU este, fara nici un dubiu, o personalitate a Armatei Romaniei. Acest general, ca si ceilalti militari implicati in evenimentele de la Cluj, au fost victimele manipularii si dezinformarii in legatura cu evenimentele din decembrie 1989.
Pentru rememorarea acelor timpuri, va redam mai jos un capitol din raportul Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie  1989.

EVENIMENTELE DESFĂŞURATE IN PERIOADA 16 – 31 DECEMBRIE 1989 ÎN MUNICIPIUL ŞI JUDEŢUL CLUJ

Prezentul material porneşte de la raportul Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din Decembrie 1989, din prima legislatura, preşedinte Sergiu Nicolaescu. completat şi adăugit cu acele fapte şi păreri care au apărut din cercetările comisiei din a doua legislatură, preşedinte Valentin Gabrielescu.
Municipiul Cluj-Napoca, unul dintre cele mai vechi aşezări urbane din spaţiu românesc, dispus în zona de contact a trei mari unităţi geografico-naturale, Câmpia Transilvaniei, Podişul Someşului şi Munţii Apuseni, are un trecut milenar, ce se pierde în zorile istoriei noastre naţionale.
Dominat de culmile deluroase ale Feleacului, situat în inima Transilvaniei, municipiul Cluj-Napoca, are o populaţie de 497.856 locuitori (judeţul Cluj – 744.049 locuitori), din care 222.800 muncitori în cele 16 ramuri industriale existente şi materializate prin cele 7l întreprinderi industriale, unele din acestea de importanţă naţională şi care conferă oraşului titlul de mare centru industrial al ţării.
Structura populaţiei în municipiul Cluj-Napoca se caracterizează prin existenţa unui număr de 328.008 – 75,70 % români, 74.483 – 22,71% maghiari, 3.251 – 0,99% romi, 1.13 – 0,35% germani, 0,25% alte naţionalităţi, care trăiesc în bună înţelegere, realizând împreună prezentul şi viitorul acestui mare oraş.
Dar, municipiul Cluj-Napoca este şi un important centru universitar, exprimat prin cele 26 facultăţi, grupate în 6 instituţii de învăţământ superior.
Obiectivele sale culturale, îl impun ca un important centru cultural şi turistic.
În anii dictaturii comuniste, municipiul şi judeţul Cluj, nu a fost lipsit de greutăţi şi dificultăţi economice şi sociale, care au împins răbdarea populaţiei până la limita maximului suportabil.
Ca de altfel şi în alte mari centre industriale ale ţării, se crease şi aici o stare prerevoluţionară, care avea să se exteriorizeze în decembrie 1989.
Prezentul material îşi propune să prezinte o reconstituire a principalelor evenimente consumate în municipiul Cluj-Napoca şi în judeţul Cluj, analizate din toate punctele de vedere în scopul evidenţierii contribuţiei acestui mare oraş, a rolului jucat de populaţia sa, în răsturnarea dictaturii comuniste şi obţinerea victoriei în Revoluţia din România.
Evenimentele pe care le vom descrie în continuare au la bază argumente verificabile, date în planul faptic, de care Comisia Senatorială a dispus, în urma rapoartelor primite de la organele locale ale puterii de stat, cât şi pe baza cercetărilor proprii efectuate în teren de grupul de lucru al comisiilor din cele două legislaturi.
În efectuarea cercetărilor, au apărut dificultăţi datorate reţinerii manifestate de unele persoane şi instituţii cu care am colaborat, în descrierea cu claritate şi completă a evenimentelor.
Apelăm la personalităţile şi instituţiile care deţin date, informaţii şi documente, cu referire la unele aspecte revelatoare din perioada sus-amintită, să ni le pună la dispoziţie, considerând aceasta ca un aport concret şi preţios, în munca ce o desfăşurăm, pentru elucidarea evenimentelor desfăşurate în municipiul şi judeţul Cluj.

5.1. Descrierea cronologică a evenimentelor
În perioada cuprinsă între 16 şi -20 decembrie 1989, în municipiul Cluj-Napoca şi judeţul Cluj, nu au fost înregistrate evenimente deosebite, care să evidenţieze acţiuni revendicative, protestatare la adresa conducerii superioare de partid şi de stat. Exista o linişte relativă care însă exprima o stare de spirit apăsătoare, generată de gravele lipsuri materiale şi morale la care era supusă populaţia.
Lipsurile existente, atât în alimentaţie cât şi în alte domenii ca încălzirea locuinţelor, plata incompletă a salariilor, etc., au imprimat în municipiul Cluj-Napoca, ca de altfel în întrega ţară, o stare de tensiune prerevoluţionară accentuată. Situaţia de la Timişoara mediatizată de presa internaţională a venit să completeze ultima picătură a unui pahar care era deja plin.
Încercăm în continuare să relatam principalele evenimente revoluţionare din municipiul Cluj-Napoca, în desfăşurarea lor cronologică şi pe zonele fierbinţi ale oraşului.

5.1.1. Piaţa Libertăţii: intersecţia str. Napoca şi Universităţii
În ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 1200, în timp ce posturile naţionale de radio si tv transmiteau mitingul din Piaţa Palatului din Bucureşti, momentul în care Nicolae Ceauşescu a fost agresat de către participanţii la miting şi emisiunile radio şi tv s-au întrerupt din clădirea aflată în Piaţa Libertăţii şi care avea la parter librăria Universităţii, s-a strigat de 3-4 ori „Victorie!”.
Persoanele aflate în piaţă au fost dezorientate, neştiind ce se întâmplă. Ulterior, s-a aflat că populaţia Bucureştiului, chemată la „mitingul de adeziune şi înfierare a acţiunilor de la Timişoara”, l-a huiduit pe Ceauşescu.
Unele persoane aflate în piaţa Libertăţii, printre care şi Nemeş Călin, au încercat să oprească trecătorii pentru a organiza un miting de solidaritate cu acţiunile revoluţionare antidictatoriale, desfăşurate în oraşul Timişoara şi Bucureşti. Nereuşind acest lucru, acest protestatar a hotărât să se deplaseze la rude prieteni şi cunoştinţe, pentru ca la orele 15 să organizeze o formă organizată de protest, împotriva dictaturii şi de solidaritate cu Timişoara. Întâlnirea urma a se desfăşura în piaţa Libertăţii.
Nemeş Călin şi Radu Negru s-au deplasat în apropiere, la restaurantul Pescarul (potrivit declaraţiei lui Nemeş Călin, au consumat câte 100 ml. coniac). Aici au discutat de Piaţa Libertăţii. Tot aici, s-a aflat că în jurul orelor 1400, muncitorii de la C.U.G. se pregăteau să se deplaseze spre centrul oraşului pentru a-şi manifesta solidaritatea faţă de muncitorimea din Timişoara.
În jurul orelor 1500, un grup de aproximativ 15 persoane, între care Nemeş Călin Matiş Lucian, Negru Radu, Lodin Gavril, s-a deplasat în Piaţa Libertăţii, iar către oră 1520, Nemeş Călin s-a adresat celor din jur, solicitându-le să-şi manifeste dezaprobarea faţă de pierderile de vieţi omeneşti săvârşite la Timişoara, încercând totodată, să oprească circulaţia publică din zonă.
Mai multe persoane au început să scandeze „Jos dictatura!”, „Libertate!”, „Timişoara!” şi să cânte „Deşteaptă-te Române !”
Aceste manifestări pro-Timişoara şi antidictatoriale, receptate de persoanele aflate în Piaţa Libertăţii, coroborate cu ştirile propagate de posturile străine de radio despre evenimentele de la Timişoara, a acţiunilor deschise anticeauşiste ce se aflau în derulare în Bucureşti precum şi pe fondul stării precare economice şi sociale a populaţiei, au permis obţinerea adeziunii unui număr tot mai mare de cetăţeni.
Către orele 1530-1540, mulţimea aflată în piaţă era într-o stare puternic tensionată opţiunile antidictatoriale se clarificaseră şi se exteriorizau fără teamă. Grupul avea si un lider care îşi striga ideile, fiind ascultat şi urmat de cei cu care venise în jurul orelor 1500 în Piaţa Libertăţii.
În jurul orelor 1540, în Piaţa Libertăţii, în dreptul magazinului Comturist, a oprit un camion militar, din care au debarcat militari aparţinând M.Ap.N. O parte din aceştia s-au deplasat încolonaţi, spre intersecţia str. Napoca şi Universităţii, o grupă a rămas în apropierea maşinii, iar alta s-a deplasat spre zona Anticariatului şi a Catedralei, spre str. 30 Decembrie.
În zona str. Napoca şi Universităţii, s-a format un dispozitiv de blocare a scuarului de către o grupă de 16 militari. Grupul protestatar condus de Nemeş Călin se afla la aproximativ 25-30 m. de dispozitivul realizat de militari.
La debarcare din autocamioane şi în timpul deplasării spre intersecţie, militarii au fost întâmpinaţi de persoanele din piaţă, cu reacţii diverse: unele persoane au privit pur şi simplu, altele i-au huiduit şi jignit; au fost înjuraţi, fluieraţi, le-au fost adresate cuvinte triviale. Din unele mărturii a rezultat că spre militari s-au aruncat bile, pietre, sticle goale şi alte obiecte.
Având în vedere că la plecarea din cazărmi, militarilor li s-a spus că în stradă vor întâlni grupuri violente, înarmate şi care urmăreau destabilizarea ţării, reacţiile violente ale unor cetăţeni, le-au întărit militarilor aceste-convingeri, deşi, printre manifestanţi se observau persoane liniştite, paşnice, părinţi cu copii în braţe, tineri etc., care manifestau împotriva regimului.
În urma acestor acţiuni şi datorită faptului că încă din 17 decembrie 1989 forţele aparţinând M.Ap.N. erau în „Stare de alarmă”, militarii în termen erau într-o stare de intensă surescitare.
După realizarea dispozitivului, în jurul orelor 1550, grupul cel mai radical din mulţimea aflată în piaţă condus de Nemeş Călin aflat la o distanţă de aproximativ 25 m. pe carosabil şi trotuar faţă de dispozitivul creat de militari, a început să se manifeste incitator la adresa acestora.
Iată de exemplu, ce declară Nemeş Călin: „…un grup de soldaţi, i-am văzut chiar în momentul debarcării…s-au deplasat într-un dispozitiv…am văzut că aveau armele îndreptate spre noi, mai precis către direcţia Lupoaica. O parte din cei aflaţi în piaţă, la apariţia soldaţilor… nu au avut nici o reacţie… o altă parte i-au primit cu huiduieli. M-am apropiat şi le-am strigat: ”Trageţi! Ce mai aşteptaţi? Că doar de aceea aveţi arme să trageţi în popor”….Când am ajuns la circa 2 m în faţa dispozitivului militarilor mi s-au alăturat şi alte persoane… Am realizat că militarii erau foarte înspăimântaţi. Erau crispaţi, unii erau încremeniţi; mi-am dat seama că şi ei se află într-o situaţie neaşteptată, era ceva neplăcut şi pentru ei ceea ce se întâmplă… nu ştiu dacă la ordinul ofiţerului, dar bănuiesc acest lucru soldaţii şi-au încărcat pistoalele mitralieră…. Lumea de pe margine striga: „Nu trageţi! Asasinilor!” L-am auzit pe ofiţer strigând: „Trageţi!”… Cred că intrase în panică şi şi-a îndreptat pistolul către mine. În momentul acela am sărit către ofiţer… Am fost împuşcat, după părerea mea din faţă, uşor oblic şi nu-mi explic menţiunea din Raportul de constatare medico-legală – direcţia de tragere a fost de la dreapta la stângă victimei şi uşor dinapoi înainte -...” (Dosar Direcţia Procuraturilor Militare nr. 61/P/1991).
Iată ce declara cpt. Carp Dando, comandantul subunităţii din acea zonă, referitor la acţiunile din Piaţa Libertăţii: „…când am ajuns în Piaţa Libertăţii se circula normal, iar strada mi s-a părut puţin mai aglomerată decât de obicei… la debarcare precum şi pe timpul parcurgerii distanţelor, oamenii de pe trotuare s-au comportat divers: unii…priveau către noi, alţii au început să ne înjure, să ne adreseze cuvinte triviale sau insultătoare, alţii fluierau şi huiduiau…se simţea deja o stare de tensiune…Militarii din subordinea mea erau vizibil speriaţi şi derutaţi şi se uitau permanent către mine neştiind ce să facă. Şi eu personal eram într-o stare de derută datorită faptului că mă aşteptam să găsesc într-adevăr grupuri care să se manifeste violent, distrug, sparg etc., însă când am ajuns am văzut că pe trotuare erau şi femei şi copii şi bătrâni. Constatând că situaţia este cu totul alta decât cea pe care mă aşteptam să o găsesc…am strigat de două ori: „Oameni buni, vedeţi-vă de treaba dumneavoastră, că nu are nimeni treabă cu dumneavoastră”…reacţia mulţimii faţă de noi nu s-a modificat. M-am gândit în acele momente să nu facem gesturi sau să desfăşuram acţiuni de natură a incita mulţimea din piaţă….la un moment dat, m-am întors cu faţa spre statuia Lupoaicei… şi am văzut o persoană care discuta cu soldaţii… practic vorbea singur, vocifera…ulterior am aflat ca acesta era Călin Nemeş…cred că se afla la o distanţă de aproximativ 10 m….la un moment dat i s-au mai alăturat 4-5 persoane…reţin un cetăţean uscăţiv, cu barbă care făcea nişte mişcări haotice… Mă aflam cam în flancul soldaţilor când grupul acestora s-a apropiat foarte mult de militari şi reţin că am împins o persoană care se apropia până la atingere de mine şi de soldaţi…m-am întors…să privesc către soldaţi, moment în care m-am trezit împins şi am căzut…cu o persoană peste mine, precizez că persoana respectivă m-a apucai de reverul mantalei şi am căzut amândoi, el fiind peste mine. .fiind deci foarte aproape am simţit ca respiraţia persoanei respective emană un miros puternic de alcool… nu ştiu de câte ori ne-am rostogolit… cât ne-am luptat…am văzut că oamenii din piaţă, adică din grupul despre care am vorbit anterior era foarte aproape de soldaţi, la un pas doi….în  timp ce mă luptam…am văzut apropierea acelui grup de civili care putea deveni periculos, m-am gândit ca nu cumva soldaţii să fie dezarmaţi şi să se întâmple o nenorocire. Declar că fiind jos am strigat soldaţilor: „Trageţi foc de avertisment!” iar soldaţii au tras.” (Dosar Direcţia Procuraturilor Militare nr.61/P/I99I).
Legat de acţiunile din piaţa Libertăţii, un martor prezent în acele clipe, declară: „…În data de 21 decembrie, orele 1340, am fost în Piaţa Libertăţii, în momentul în care mai mulţi manifestanţi ne-am adunat acolo. A apărut armata a venit şi Călin Nemeş. Actualmente, eu nu l-aş socoti erou, pentru că din cauza lui s-a tras în Cluj. Dacă nu era Călin Nemeş şi Matiş, în Cluj nu se trăgea. Părerea mea. Stând înăuntru la restaurantul Pescaru, la masă împreună au stat cu scriitorul Tohami, au băut … au ieşit în stradă…Călin Nemeş s-a dezbrăcat de cămaşă…a mers în faţa căpitanului care era cu cordonul de militari şi i-a spus trageţi în noi… i-a provocat… s-a dus în faţa căpitanului…i-a sărit prin faţă şi căpitanul deja a scos pistolul. Prin spate i-a sărit Matiaş, un alt erou. Din învălmăşeala respectivă s-a descărcat pistolul, poate fără intenţie,.. în acel moment s-a făcut panică şi (cordonul de militari, n.n.) au tras în sus, dar din ricoşeuri, zona fiind plină, mulţi au căzut, singurul care-a picat Matiş care era la o distanţă mai mică de cordon…restul au murit din ricoşeuri…(unii răniţi, n.n.) nu au vrut să se urce în salvări pentru că ziceau că acolo sunt securişti, îi aşteaptă şi-i termină.,. erau nişte containere cu care se aducea marfa şi lumea le-a luat si se ducea înspre militari, aruncau şi cu pietre…” (Declaraţie, Caseta nr. 6, transcris pag. 17-19).
Starea de extremă surescitare în care se aflau manifestanţii şi starea de oboseală şi încordare în care se aflau militarii au imprimat evenimentelor o desfăşurare deosebit de rapidă, astfel că, în ziua de 21 decembrie 1989, orele 1600, în zona intersecţiei str. Napoca şi Universităţii, s-au înregistrat 11 morţi şi 23 răniţi dintre manifestanţi, al 23-lea fiind însuşi comandatul subunităţii, cpt. Carp Dan.
Din cercetările făcute la faţa locului, din analiza fotografiilor şi a mărturiilor depuse la procuratură, se pot emite două variante posibile: atacat de Nemeş, căpitanul s-a prăbuşit la pământ şi a declanşat un foc din revolverul pe care-l ţinea în mână autorănindu-se. Panicat şi rănit a câştigat către soldaţi „Trageţi!”. Soldaţii foarte tineri şi fără experienţă, înspăimântaţi, văzându-şi comandantul trântit pe jos, agresat de un civil, la care se mai adaugă focul de pistol şi ordinul de tragere, au deschis foc de avertisment sau în pământ, în mod sigur unul sau doi, direct.            Varianta că ofiţerul ar fi fost împuşcat de un civil aflat în mulţime, este probabilă. După consumarea acestui eveniment, la scurt timp, în zonă au aparul forţe aparţinând M.I., militari echipaţi cu scuturi şi bastoane care au împrăştiat demonstranţii.
Totuşi, legat de acţiunile din Piaţa Libertăţii, este necesar a prezenta în sumar, declaraţia tatălui eroului Horea Pedestru, în baza căreia rezultă că în zona respectivă, s-ar fi executat foc de către alte forţe din afara dispozitivului militar şi care a determinat lichidarea fizică a fiului său: „…Avem ferma convingere că fiul meu nu era scăpat din vedere…  (fiind un temperament mai libertin,  n.n. Dr. Moşoga mi-a declarat următoarele – D-le, fiul d-voastră a fost împuşcat aici în cap, cartuşul a ieşit prin ceafă…de undeva de sus, o tragere înfiptă… stătea pe trotuarul de la librărie, în dreptul vitrinei…cu faţa spre statuie…partea de trotuar de la librărie…este mai înaltă decât cea de dincoace. Deci, oricine ar fi tras de oriunde nu putea să-l împuşte aici… Numai de sus…de la biroul de voiaj…sus la etajul 2 de acolo s-a tras… Numai, de undeva de acolo de sus sau de pe undeva de alături…Vreo 2, 3, 5 case  din acestea conspirative, sunt cunoscute, sunt identificate” (Declaraţie nr. 5, transcris pag. 5 8).
Dl. Pedestru se declară nemulţumit de modul în care s-au efectuat cercetările de către organele de procuratură. La rândul nostru, considerăm necesară redeschiderea cercetărilor în cazul Horea Pedestru, extinderea lor şi elucidarea cu certitudine a condiţiilor în care s-a produs împuşcarea acestuia.
Este de reţinut că întreaga activitate din Piaţa Libertăţii, ca de altfel şi din alte zone unde au avut loc evenimente deosebite, cadre de securitate au avut misiunea de a filma. În acest sens, este edificatoare declaraţia unui martor: „…securitatea să vă pună la dispoziţie caseta video făcută de cei doi cameramani…unul filma masele de demonstranţi care veneau de pe platforma industrială, se afla într-un echipaj al securităţii, pe scaunul din faţă, era şi col. Tinca, prin geamul din spate filma cameramanul…Al doilea cameraman era situat în Piaţa Libertăţii, într-o încăpere deasupra librăriei din centru…” (Declaraţie, Caseta nr.5 transcris pag. 58).           În urma acţiunilor care au avut loc în această zonă s-au înregistrat 11 persoane decedate şi 21 rănite în afara celor doi menţionaţi. Moartea sau rănirea acestora poate fi rezultatul tragerilor executate din dispozitivul militar şi mai puţin probabil ca urmare a executării lui de persoane rămase deocamdată neidentificate şi care au acţionat în zonă, din diferite locuiri sau clădiri aşa cum rezultă din unele declaraţii ale martorilor oculari.
În această zonă, respectiv intersecţia străzilor Napoca şi Universităţii s-au înregistrat şi 2 cazuri de rănire care nu pot fi explicate prin tirul dispozitivului militar. Este vorba de rănirea lui Lăpuşan Dorel si Falup Alexandrina Laurenţia.
Iată ce declara Lăpuşan Dorel: „…eu nu am auzit nici o somaţie şi nici ordin de a se trage am auzit focuri de armă. În faţa mea erau 2 soldaţi la distanţă de circa 5-6 m şi am văzut când au tras având armele îndreptate în plan vertical…. Eram în poziţia lungit la pământ cu capul spre direcţia statuii lui Matei Corvin – restaurantul Melody şi picioarele către dispozitivul de militari …am auzii nişte împuşcături care nu erau atât de puternice ca cele auzite…când soldaţii au tras şi am simţit lovitura în abdomen; declar cu certitudine că am fost împuşcat când eram întins la pământ… în poziţia în care mă aflam este cert că nu puteam fi împuşcat de soldaţii din dispozitiv…” (Dosar Direcţia Procuraturilor Militare nr. 61/P/1991).
În legătură cu evenimentele derulate în Piaţa Libertăţii, iată ce declară Falup Alexandrina Laurenţia: „...L-am văzut pe Călin Nemeş îndreptându-se către căpitan şi am avut senzaţia că voia să-i ia arma sau să-l împingă…după care am auzit un foc izolat de armă. Aproape simultan am auzit o rafală şi ne-am retras în faţa Agenţiei de Voiaj… A fost o scurtă pauză, câteva secunde şi s-a auzit o nouă rafală, în urma căreia am simţit ca sunt lovită…când am fost lovită eram în poziţia întinsă pe burtă cu axul longitudinal al corpului perpendicular pe strada pe care veniseră soldaţii…am fost lovită în glezna piciorului stâng. Orificiul de intrare este dinspre direcţia str. 30 Decembrie, deci dinspre exterior către interior… Am certitudinea că militarii aflaţi în dispozitivul din faţa Continentalului nu aveau cum să mă rănească …în perioada când s-au petrecut evenimentele singurii militari pe care i-am văzut în zonă, erau cei din dispozitivul din faţă de la Continental şi care, după părerea mea, nu aveau cum să mă rănească…” (Dosar Direcţia Procuraturilor Militare nr. 61/P/1991).
Referitor la activitatea unor persoane care au acţionat în piaţa Libertăţii sau în alte zone ale oraşului, asistentul medical la Salvare, Severin Gheorghe, declară: „…În 21 decembrie ieşind de la serviciu…mi s-a dat un caz, care îl terminasem pe la 1515…şi sunt anunţat să merg în Piaţa Libertăţii…cu greu am ajuns, era blocat spre piaţă de civili care huiduiau… m-am apropiat de pasaj… acolo erau multe trupuri căzute pe jos, nu m-am apropiat mult pentru că un civil în „Alain Delon”, se repede la noi şi ne opreşte…pe str. Universităţii colţ cu Continental era un cordon ciudat, scurte bleumarin, căşti ca de motociclist, toţi erau în uniformă cu pistol mitralieră fără scuturi, erau civili dedesubt, era uniformă de camuflaj…câţiva erau descheiaţi…la nasturele de sus…cămăşi albe şi pantofi civili… majoritatea erau de 30-35 de ani, uniform, parcă erau gemeni,.. câteva trupuri căzute mai încolo 20-25 m în spatele lor…am vrut să-i văd şi pe ăştia..,nu m-au lăsat cordonul bleumarin…mă întorc spre str. Napoca, era blocată de soldaţi de armată… vine un tip albăstrui şi zice: domnule sunt răniţi… luaţi-i pe ăştia de aici pentru că din cauza morţilor face lumea scandal… în Piaţa Libertăţii… mi s-a părut că sunt 2 soldaţi care nu trebuie să fie soldaţi, că aveau tâmple argintii, mi s-a părut pentru că erau îmbrăcaţi soldaţi fără grade… în Cluj n-a fost nici o demonstraţie, a fost Călin Nemeş, băut sau nebăut, se vehiculează ideea că ar fi fost băuţi, ducea o viaţă de boier…” (Declaraţie, Caseta nr. 13, transcris pag. 3-4).
Faţă de aceste declaraţi considerăm ca fiind necesară reluarea cercetărilor penale a cazurilor menţionate şi stabilirea dacă este cazul a existenţei unor persoane care au executat foc în zona respectivă, precum şi a modului în care s-a produs împuşcarea unor cetăţeni. O cercetare profesională a procuraturii trebuia să stabilească la fiecare caz în parte direcţia şi felul cartuşului care a provocat moartea sau rana.
De remarcat, că din declaraţii mai rezultă existenţa unor trăgători aflaţi în etajele superioare sau în podurile clădirilor înalte ce încadrează Piaţa Libertăţii. Astfel de declaraţii au fost făcute de către martorii Orban Iulian, Boancă Alexandru, Basenyci Vilmas participanţi la acţiunile de protest pro-Timişoara. Considerăm oportun ca Procuratura Generală să dispună reaudierea martorilor şi realizarea unor cercetări suplimentare.

5.1.2. Piaţa Libertăţii: zona Anticariat – Catedrală – B-dul 30 Decembrie
În ziua de 21 decembrie 1989, între orele 1530-1630, în zonă a fost format un cordon de protecţie, constituit din militari aparţinând M.Ap.N. şi ai Brigăzii de Securitate Cluj,- M.I.
Cordonul, compus din două rânduri de militari era dispus transversal pe latura Pieţei Libertăţii ce se intersecta cu str. 30 Decembrie, orientat către aceasta.
În primul rând, se aflau 8 militari în termen aparţinând M.Ap.N. şi 16 militari în termen aparţinând Brigăzii de Securitate. În cel de al doilea rând, se aflau 22 militari în termen aparţinând M.Ap.N. Intrarea în dispozitiv s-a făcut în mod succesiv, încheindu-se între orele 1600-1630. S-a stabilit cu certitudine că încheierea constituirii dispozitivului s-a făcut după ce în intersecţia str. Napoca şi Universităţii se trăsese, deoarece parte din cadrele şi militarii în termen abia sosiţi au văzut pe caldarâm, cadavrele celor ucişi, în jurul orelor 1540-1550. La intrarea în dispozitiv a militarilor şi în timpul rămânerii în această poziţie, o parte din mulţimea aflată în Piaţa Libertăţii, a avut faţă de militari un comportament
justificat agresiv, ţinând cont de morţii şi răniţii aflaţi la locul incidentului.
Li s-a strigat militarilor în termen să-şi împuşte comandanţii şi să se alăture manifestanţilor. Au fost sparte vitrinele unor magazine, s-a răsturnat un container ce a fost transformat în tribună pentru cei care doreau să se adreseze mulţimii; s-au înregistrat încercări de lovire şi dezarmare a militarilor. Este de precizat, că numai o mică parte din rândul manifestanţilor a avut asemenea comportare. Marea masă a manifestanţilor rămasă la aproximativ 30-40 m. de dispozitivul militar, scanda lozinci antidictatoriale, pro-Timişoara, pentru libertate, s-a cântat „Deşteaptă-te Române!” şi s-a jucat „Hora Unirii!”.
Între orele 1600-1700, mai multe persoane din rândul manifestanţilor au discutat cu ofiţerii din dispozitivul militar, solicitându-le să nu tragă asupra lor. Aceştia au răspuns că atâta timp cât nu-va fi forţat dispozitivul nu va opri nimeni şi în nici o maniera, manifestaţia ce se desfăşura în perimetrul str. 30 Decembrie – Matei Corvin. Persoanele ce locuiau în acea zona au fost conduse de către ofiţeri spre domiciliul lor în scopul evitării apariţiei unor incidente.
În jurul orelor 1700, mai multe persoane din rândul manifestanţilor au rostogolit spre dispozitivul militar containerul gol, folosit până atunci ca tribună. Manifestanţii s-au prins de mână şi au început să avanseze spre dispozitivul militar.
Sub presiunea grupului ce avansa compact, dispozitivul militar a început să se retragă. La un moment dar retragerea a fost oprită prin ordin, s-a încărcat armamentul, s-a somat şi s-a executat foc.
Urmare a acţiunilor desfăşurate de forţele existente, în jurul orelor 1700, în zona Anticariat – Catedrala din Piaţa Libertăţii, a fost ucisă o persoana şi rănite alte 7 persoane.
Redăm câteva opinii ale unor persoane participante la evenimente:
Caltor Aurel, preşedintele Asociaţiei pentru adevărul Revoluţiei din judeţul Cluj: „…în jurul orelor 1700. am ajuns din nou în faţa magazinului Anticariat din piaţa Libertăţii unde se aflau mii de persoane. Lumea era foarte agitată şi se împingea spre cordonul de militari şi la un moment dat din cordonul de militari a început să se tragă…pe burtă pe trotuar am simţit că îmi curge sânge din coapsa stângă. Un cetăţean…m-a ajutat să mă deplasez până în faţa restaurantului „Intim”,  unde am fost urcat într-un autoturism şi transportat la Chirurgie II…” (Dosar Direcţia Procuraturilor Militare nr.61/17199, Vol.4 fila 174).  Iată ce declară grupului de lucru al Comisiei Senatoriale, preşedintele asociaţiei răniţilor: „… În 21 decembrie, în jurul orelor 1300 după cuvântarea lui Ceauşescu. s-a constituit un grup de 5. 6. 10 inşi, care i-au sfătuit pe cetăţeni să facă demonstraţie în piaţa Libertăţii …lucrurile s-au precipitat când a venit armata… şi la ora 1540.. fără somaţie s-a tras asupra grupului care se mărise ca număr… Lucrurile s-au precipitat s-au făcut nişte baricade,  în partea de N-V a Pieţei Libertăţii… Coloana care a venit de la C.U.G. 16 Februarie, fără somaţie, a fost mitraliată de către grupele de militari care erau acolo, murind atunci 3 inşi rănind chiar alţii 10… În jurul orei 1630 am desfăcut baricada şi am început să înaintăm şi să le spunem soldaţilor să plece acasă…am început să stăm de vorbă cu ei… În acel moment  o nouă rafală…a căzut unul Sabău Ion, l-a împuşcat în cap, pe mine în picior şi alţi  5 răniţi…la orele 1620-1630…”.
Vari Eva Melinda: „…m-am apropiat de unul dintre soldaţi…şi l-am întrebat ducă putea să tragă în mine, spunându-i că aş putea să-i fiu soră sau prietenă, iar el mi-a răspuns: „Te rog frumos să te duci”…am observat ca era speriat şi că-i venea să plângă. Mulţimea a răsturnat nişte containere de marfă aflate în faţa magazinului de lenjerie feminină, au început să-l rostogolească spre dispozitivul militarilor, în dorinţa de a se apropia de aceştia şi a se proteja cu ajutorul containerelor. Ofiţerul care era cu soldaţii se afla departe de locul unde mă aflam şi nu am auzit ce spunea, dar din gesturi mi-am dat seama că încerca să oprească mulţimea care se apropia de militari însă nu era luat în seamă… În acest moment, eram la circa 2-3 m. de dispozitiv pe trotuar şi am văzut soldaţi trăgând cu armele în sus…am fugit către str. 30 Decembrie, pe trotuar, în dreptul magazinului Coafor  am simţit că sunt împuşcată în piciorul stâng…” (Dosar nr. 6I/P/1991, vol. 4, fila 195).
Lt.maj. Suntamărean Dorin: „…după aprecierile mele am ajuns în piaţă către orele 1700. se lăsase înserarea şi am fost întâmpinaţi cu un vacarm de huiduieli şi fluierături … Mulţimea… scanda lozinci împotriva lui Ceauşescu şi cânta „Deşteaptă-te Române!” şi îndemnau militarii să-şi împuşte comandanţii şi să treacă în rândul lor. După oarecare timp au luat nişte containere aflate în dreptul unor magazine şi le-au rostogolii pe carosabil; se apropiau de dispozitivul militarilor rostogolind aceste containere înspre noi, au aprins şi un foc …Era o stare  de încordare şi tensiune…încercam să susţin moralul soldaţilor deoarece multora dintre ei le era efectiv frică. La un moment dat s-au apropiat manifestanţii până la o distanţă de 1-2 m, scandând lozinci şi solicitând militarilor să se întoarcă să-şi vadă adevăraţii  duşmani; am remarcat printre ei persoane în stare de ebrietate şi mi-a fost teamă că dacă unii dintre soldaţi vor fi dezarmaţi, armele vor ajunge în mâna unora dintre manifestanţi, existând posibilitatea ca persoane din rândul lor să tragă asupra militarilor…aceştia să răspundă cu foc în plin şi să iasă un măcel…exista pericol…de a intra în luptă corp la  corp cu manifestanţii şi aceştia să pună mâna pe arme… am ordonat ca toţi militarii să aibă arma îndreptată în sus, să dezasigure şi am comandat foc. Precizez că anterior acestui moment, am discutat cu mai mulţi civili din rândul manifestanţilor, unii fiind în măsură să înţeleagă ceea ce le spuneam…să nu forţeze  dispozitivul….Arăt  că, înainte de a da comanda de foc de avertisment în plan vertical, eu am strigat „Stai!”, iar soldaţii au strigat după mine acelaşi lucru şi apoi: „Stai că trag!”, în acelaşi mod după care am dat comanda foc de avertisment, după ce m-am asigurat că toţi militarii ţin armele în sus.” (Dosar nr 61/R/1991, vol. 4, fila 203).
Mr. Nut Corneliu: „…la un moment dat manifestanţii au format un grup compact…şi au început să avanseze…către dispozitivul militar…un mic grup de 5-6 care păreau iniţiatorii. ..Am încercat să discut cu ei dar nu se putea pentru că era vacarm, era un zgomot infernal.., am văzut că şi dispozitivul militar se retrăgea sub această presiune…am făcut şi eu câţiva paşi înapoi cu spatele şi unii dintre manifestanţi chiar m-au depăşit pe laturi…instantaneu a început să se tragă…am remarcat că militarii ţineau armele îndreptate în sus la 45 grade. Declar cu toată răspunderea că nu am văzut nici un militar cu arma îndreptată orizontal…După încetarea focului care a durat 15-20 secunde…am strigat comanda „Încetaţi!” însă era vacarm…am întrebat cine a ordonat foc. Domnul căpitan cu mustaţă…care mi-a răspuns că i-a fost teamă ca manifestanţii să nu se repeadă asupra militarilor, să le ia armele şi să se întâmple un măcel. În urma discuţiilor cu ofiţerul am conştientizat şi eu pericolul imens prin care trecusem şi noi şi manifestanţii şi i-am dat dreptate” (Dosar nr. 61/P/1991. vol. 4. fila 537).
După acest incident, în zona intersecţiei Pieţei Libertăţii cu str. 30 Decembrie cu Matei Corvin, manifestaţia a continuat până către orele 2400, dar, nu s-a mai tras nici un foc de armă. Totodată, trebuie menţionat că nu au mai fost înregistrate încercări de agresiune sau de luare cu asalt a dispozitivului.

5.1.3. Piaţa Mărăşti
În ziua de 21 decembrie 1989 în jurul orelor 1700, în zona Pieţei Mărăşti a fost deplasat un detaşament format din 27 militari în termen şi 5 ofiţeri.
Iniţial, militarii nu au debarcat, rămânând în camioane, dar datorită faptului că în zonă se adunaseră câteva sute de oameni, din care o parte aveau un comportament agresiv, efectivele au fost debarcate şi instalate în dispozitiv.
În jurul orelor 1800, în zona menţionată se adunaseră câteva sute de persoane care scandau lozinci anticeauşiste, cerând libertate şi democraţie. Din mulţime se aruncau asupra militarilor pietre, sticle, borcane, diverse obiecte, ca de altfel şi din blocurile aflate în apropierea dispozitivului.
Ca urmare, militarii au executat foc de avertisment.
Din mulţime, s-a desprins Rusu Ioan, care s-a repezit asupra dispozitivului militar. În momentul în care a ajuns lângă-dispozitivul militar, a fost împuşcat mortal.
În cursul serii, persoane din rândul manifestanţilor au oprit 2 autobuze şi le-au îndreptat spre dispozitivul militar, în intenţia de a sparge cordonul format din militari. Asupra acestor autobuze, şi manifestanţi, s-a executat foc. Ca urmare a tirului executat, au fost rănite 2 persoane, una dintre acestea în balconul locuinţei sale.

5.1.4. Str. Horea – zona Metropol – Astoria
În după-amiaza zilei de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 1500, pe podul de peste râul Someş, în zona din faţa restaurantului Metropol şi a hotelului Astoria, a fost realizat un dispozitiv format din 17 militari, 2 subofiţeri şi 1 ofiţer. La sosire, militarii au staţionat în cele 3 maşini de luptă parcate în zona podului, circulaţia autovehiculelor şi a pietonilor peste pod desfăşurându-se normal.
Apărarea acestui punct strategic, era deosebit de importantă pentru nevoile de manevră ale forţelor militare impuse de pericolul unui eventual atac extern, susţin specialişti militari.
În apropierea zonei în care staţionau maşinile de luptă, s-a format un grup de circa 28-30 de manifestanţi, cărora le-au cerut să părăsească imediat zona.
Ofiţerul ce comanda efectivele, a ordonat militarilor să debarce şi să ia poziţie în faţa maşinilor de luptă, blocând astfel trecerea peste pod.
În jurul orelor 1540, în zonă a sosit dinspre str. Horea, o coloană de manifestanţi, compusă în mare majoritate din salariaţi ai C.U.G. Cluj, care demonstrau împotriva dictaturii şi îşi manifestau solidaritatea cu populaţia oraşului Timişoara.
Iată câteva opinii rezultate din declaraţiile unor participanţi la aceste evenimente:
Cazan Virgina Sanda: „…în ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 1530…am ajuns în Piaţa Mihai Viteazu…în zona podului care traversa râul Someş unde era instalat un dispozitiv militar… în jurul acestui dispozitiv erau adunaţi mai mulţi cetăţeni care strigau la militari că sunt români…dar erau şi dintre cei care strigau „Criminalilor”, „Asasinilor”…Mi-am concentrat toată atenţia asupra căpitanului care conducea, cerându-i să nu tragă în oameni, folosind în acest scop toate metodele posibile, adresându-i jigniri, ameninţări. Căpitanul mi-a cerut să merg înaintea manifestanţilor şi să-i avertizez să nu încerce să treacă podul peste Someş, fiindcă el are ordin să tragă, repetându-mi de două ori: „Doamnă, mergeţi şi opriţi-i, că am ordin să trag!” Arăt că anterior în momentul în care căpitanul îşi instala militarii în dispozitiv, am aruncat la picioarele lui o sticla de 2 1 plină cu amoniac… La apropierea coloanei de manifestanţi dinspre str. Horea, am constatat atât pe faţa căpitanului cât şi pe  pe feţele militarilor, o stare de groază, de teamă deosebită…mă aflam în permanenţă la 1-2 m. de acel căpitan…fac menţiunea acum că faţă de manifestările pe care eu le-am avut vis-a-vis de ofiţerul armatei române, acesta m-ar fi putut împuşca în orice moment, dar nu a dorit acest lucru .prin faţa dispozitivului de militari a apărut o Dacie roşie care intenţiona să treacă podul, moment în care eu am strigat la conducătorul auto, arătându-1 pe căpitan: „Calcă-l! Calcă-l!”…eu mă aflam repet, împreuna cu alte circa 30-50 persoane în spatele cordonului de militari şi eram mai agitaţi şi mai agresivi decât coloana de manifestanţi ce venea dinspre str. Horea. După executarea focului de avertisment, precum şi a focurilor executate spre picioare, manifestanţii aflaţi la circa 10 m de dispozitivul militar se împrăştia care încotro, am văzut pe căpitan îndreptând pistolul cu ambele mâini spre autoturismul Dacia de culoare roşie, care în acel haos se îndrepta spre el, a tras…” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 4, fila 157, 158).
Gheran Avram (vatman): „…am urmat coloana de manifestanţi care striga: „Timişoara!”, „Veniţi cu noi!”, „Jos dictatura!”…am înaintat apoi cu tramvaiul până în dreptul  staţiei P.E.C.O. unde m-am oprit, întrucât manifestanţii rămăseseră pe loc…în dreptul intrării pe podul de peste Someş, se afla un dispozitiv alcătuit din militari ai M.Ap.N., care trăgeau focuri de avertisment în aer…în timp ce staţionam…un grup de  manifestanţi  i-a obligat pe restul călătorilor care se aflau în vagoane, să coboare spunându-le că tramvaiul urma să se îndrepte gol spre cordonul de militari…eu m-am opus să plec… la un moment dat am sesizat că un cetăţean a urcat în tramvai şi a venit la mine în cabină şi foarte ameninţător, cu un cuţit în mână, mi-a cerut să bag tramvaiul în viteza şi să-l îndrept spre dispozitivul militar… după care să sar jos odată cu el, în caz contrar mă taie în bucăţi. Neavând ce face… i-am spus că sunt de acord… La circa 10 m de cordonul de militari, în faţa tramvaiului a apărut un ofiţer sau subofiţer, nu pot preciza care a dus mâna la tocul pistolului, după care a îndreptat pistolul spre mine să opresc şi să mă dau jos. Am fost sigur că voi fi împuşcat şi dacă vreunul din militarii aflaţi în cordon sau chiar persoana cu pistolul aveau intenţia să mă împuşte, o puteau face foarte uşor. Fac precizarea că în zona restaurantului Metropol am observat pete de sânge, dar nu am văzut persoane căzute…arăt că manifestanţii strigau: „Asasinilor!”, „Criminalilor!”, iar militarii erau foarte agitaţi şi se loveau cu caschetele de autovehiculele militare aflate în dispozitiv.” (Dosar nr. 61/P/I991, -vol.6, fila 281 verso)
Cpt. Dicu Ilie: „…în zona în care ne-am dispus, am ordonat militarilor să rămână în incinta M.L.L.-urilor, permiţând desfăşurarea normală a circulaţiei, autovehiculelor şi pietonilor până în jurul orelor 1530, când, datorită agitaţiei create în jurul nostru de mai mulţi cetăţeni aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice, ce ieşiseră din restaurantul Metropl şi Astoria, aflate în imediata apropiere a noastră, datorită existentei muniţiei de război…şi a rachetelor…pe M. L. L. -uri, am ordonat desfăşurarea militarilor în lanţ de trăgători, în jurul maşinilor de luptă. Am început dialogul cu persoanele aflate în jurul nostru,…dialoguri în care eram făcuţi asasini şi criminali, iar la un moment dat, o persoană al cărui nume s-a aflat că este Cazan Sanda, a aruncat asupra mea o sticla de 2 l., fapt ce a agitat excesiv militarii din preajmă, care erau şi aşa extrem de stresaţi, aceştia, fără ca eu să dau vreun ordin deschizând din proprie iniţiativă foc de avertisment în aer. La foarte scurt timp, dinspre str. Horea s-au apropiat de dispozitivul nostru coloane de manifestanţi, venind dinspre zona industrială. Deşi am cerut cetăţenilor să nu încerce trecerea dispozitivului şi am comunicat că am ordin să trag, făcând somaţiile de rigoare, întrucât mulţi dintre aceştia strigau că nu avem muniţie de război, instigându-i pe ceilalţi cetăţeni să înainteze şi să se dezarmeze, am ordonat militarilor foc de avertisment în aer şi de asemenea, foc la picioare. Atât eu cât şi militarii am executat şi foc la picioarele manifestanţilor în momentele deosebit de tensionate, când grupuri de manifestanţi înaintau spre noi extrem de agresivi, mai exact nu la  picioare ci la pământ, cel mai adesea executând foc în aer. Afirm cu toată sinceritatea şi răspunderea, că personal nu am deschis foc asupra nici unei persoane… şi nu am văzut pe nici unul din militarii din subordine să facă acest lucru. După primele salve de avertisment am constatat, spre surprinderea mea, că în partea stângă a dispozitivului alcătuit din militarii pe care îi comandam…un cetăţean mai în vârstă…se ţinea de piciorul stâng şi se vaită că a fost împuşcat. Am fost surprins întrucât nu era posibil ca vreunul dintre militari, să fi tras înspre acea persoană, întrucât aceasta se afla…în rând cu dispozitivul nostru şi…între noi şi respectivul cetăţean se afla maşina de luptă…precizez că pe parcursul incidentelor cetăţenii au exercitat acte agresive asupra noastră…aruncând cu sticle, pietre,…  un autoturism …urma să treacă în viteză peste mine, fapt ce m-a determinat să deschid focul cu pistolul pe deasupra autoturismului, un tramvai intenţionând să treacă în viteză peste dispozitivul nostru, vatmanul oprindu-se numai ca urmare a ameninţării mele cu pistolul, un militar frt.Turău loan, raportându-mi că un cetăţean din apropiere i-a cerut arma, pentru  a mă împuşca…” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 6, fila 359,360).
Ca urmare a acţiunilor de foc executate de forţele din zonă, s-a produs moartea a 3 persoane  precum şi rănirea altor 8.
Cu referire la locul în care a fost ucis Ţiclete Mihai Călin, în zona Metropol – Astoria, urmărirea penală în urma administrării probelor reţine că, în ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor1630 (deci aproximativ în perioada în care în zona podului peste Someş începuse să se tragă), a fost văzut în apropierea locuinţei părinţilor din str. Pavlov nr. 18, de martora Ionuţ Carmen.
Pe de altă parte, în afara plăgii împuşcate a capului (letală), examenul extern al cadavrului efectuat de medicul legist, a declarat şi leziuni produse prin lovirea victimei de un corp dur.
Din probele administrate cu referire la evenimentele desfăşurate în zona Metropol –Astoria au rezultat că militarii din dispozitiv ar fi acţionat prin luptă corp la corp împotriva manifestanţilor folosind în acest scop armamentul din dotare.
Din probele directe sau indirecte din care să rezulte locul şi împrejurările în care Ţiclete Mihai Călin a fost ucis, urmărirea penală susţine că uciderea acestuia s-a făcut de persoane necunoscute în împrejurări ce necesită a fi elucidate. Ca urmare, consideram necesară extinderea cercetărilor de către organele cu responsabilităţi în acest sens, în vederea stabilirii condiţiilor în care s-a produs moartea tânărului Ţiclete Mihai Călin şi luarea măsurilor care se impun. Iată câteva aprecieri desprinse din declaraţiile persoanelor rănite:
Rus Marius Vasilă: „…în ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 1615, am plecat spre piaţa Mihai Viteazu, constatând că pe stradă treceau mulţi oameni agitaţi. Am întâlnit… tineri care strigau  la ceilalţi trecători: „Veniţi cu noi!”… am sesizat că în intersecţia de peste podul Someş, se aflau militari (soldaţi)… aceştia însă trăgând focuri de armă în sus şi strigând la cetăţeni: „Înapoi!”… am strigat: „Asasinilor!”, „Criminalilor!”, de ce trageţi în noi…împreună cu alţi tineri am traversat în mai multe rânduri strada între hotelul Astoria şi Melropol…strigând cele de mai sus. Am sesizat că sunt rănit în picior şi spre surprinderea mea, am constatat că nu s-a tras dinspre militarii care se aflau în faţa mea, ci de undeva din partea dreaptă….Revin şi arăt că mi s-a părut extrem de suspectă şi ciudată împrejurarea în care am fost împuşcat, respectiv din lateral, de cineva care a tras cu mare precizie întrucât militarii din dispozitiv se aflau cu arma îndreptată în sus şi executau focuri sporadice, cu scopul de a ne speria. Tocmai din acest motiv ne permiteam să traversam strada şi să strigăm cu atâta curaj… repet din nou că am siguranţa că nu am fost împuşcat de către vreunul din militarii din dispozitiv…” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 6, fila 85).
În legătură cu acţiunile desfăşurate în zona pieţei Mihai Viteazu, un martor ocular, Hot Ioan, muncilor la Sinterom, declară: „…Ieşind de la serviciu în jurul orelor 1430-1500, o mare de oameni venea dinspre C.U.G. şi de la fabricile din zonele industriale… în jurul orelor 16-1630, a venit valul de demonstranţi… înainte de a ajunge demonstranţii au apărut T.A.B.-urile, ofiţerii şi militarii care au luat poziţia de a bloca intersecţia înaintea podului şi după pod…”. Referitor la salva de avertisment, martorul declară: „…Demonstranţii s-au retras vreo 8-10 m înapoi, nu puteau să se retragă de cei din spate, nu a murit nimeni. Demonstranţii au făcut o pauză de 5-6 minute, după care valul a trebuit să înainteze. Înaintându-se şi apropiindu-se de tancuri (T.A.B.-uri, n.n.), a început focul deschis. Lumea s-a oprit momentan, am văzut căzuţi jos, dar s-au ridicat imediat. Am văzut un singur mort care era în spatele ofiţerilor şi al soldaţilor… nici acum nu văd cum a murit unul din spatele ofiţerilor, posibil ar fi fost tras de la balcoanele Metropolei sau casa de pe colţ, magazinul Farmec, deci din clădirile respective…” (Declaraţie, Caseta nr. 13, pag. 1).
Din declaraţiile lui Albu Olimpiu, a rezultat că proiectilul nu a fost extras şi cu acordul acestuia s-a efectuat o intervenţie chirurgicală în scopul recuperării glonţului. În urma efectuării unei expertize criminalistice a glonţului corp delict, în urma concluziilor rezultate efectuate de Laboratorul Central de Expertize Criminalistice din cadrul Ministerului Justiţiei rezultă că, cartuşele cal. 7.62. pot fi trase cu mai multe modele de armament. Proiectilul extras din coapsa dreapta a lui Albu Olimpiu nu a fost tras cu pistolul marca T.T., cal. 7.62, model 1933, seria C.1.700, aflat în dotarea cpt. Dicu Ilie. Lovirea victimei s-a produs prin tragere indirectă după ricoşarea proiectilului dintr-un corp dur, neputându-se stabili distanţa de tragere.
De reţinut faptul că, la data de 21 decembrie 1989, Albu Olimpiu a fost împuşcat de o persoană necunoscută, că această persoană nu a tras asupra lui, ci proiectilul a ricoşat dintr-un corp dur şi că, potrivit concluziilor certe a expertului criminalist proiectilul nu a provenit din pistolul cpt. Dicu Ilie.
În documentele Procuraturii pot fi găsite declaraţiile unor martori ca Barla Adrian, Lupu Diana, Tomşa Mircea (Dosar nr. 6I/P/I99I, vol. 6. fila 187. 196. 259) martori civili, care au observat că în zonă s-a executat foc asupra manifestanţilor şi din alte locuri. Potrivit acestei constatări, consideram necesară redeschiderea cercetării penale a cazului şi extinderea cercetărilor  pentru stabilirea cu certitudine a locurilor de unde şi, de către cine, pe fondul vacarmului general s-a executat foc asupra manifestanţilor.

5.1.5. Str. Moţilor – zona Fabrica de Bere
În ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 1530, în zona formată de intersecţia Căii Moţilor cu străzile Clinicilor, Coşbuc, Piezişa, Ilie Măcelaru şi Moldovei, intersecţie ce constituie principala cale de acces dinspre cartierul Mănăştur către centrul oraşului, a fost dispusă o subunitate formată din 58 militari, aparţinând M.Ap.N., comandată de mr. Burtea Valeriu. Amplasarea efectivelor în dispozitiv s-a făcut fără blocarea circulaţiei. Ca şi în alte zone, apariţia trupelor a provocat în rândul populaţiei din zonă reacţii diverse, de la ignorare până la reproşuri şi jigniri. Această stare de spirit s-a acumulat treptat, fiind remarcate trei momente de înfruntare, soldate cu morţi şi răniţi.
Între orele 1800-1900, o coloană compusă din aproximativ 500 manifestanţi, precedată de 3 autovehicule de transport greu de mărfuri, a încercat dispersarea dispozitivului militar prin forţă. Această coloană se deplasa dinspre cartierul Mănăştur înspre centrul oraşului. Militarii au făcut somaţiile impuse de regulament pentru a-i opri şi au cerut să nu se încerce forţarea dispozitivului fiindcă au consemn de apărare; manifestanţii, protejaţi de cele trei autovehicule care se deplasau cu luminile de drum, faza lungă, aprinse, au continuat înaintarea către dispozitivul militar.
Militarii au deschis foc de avertisment, la comandă. Coloana a continuat să înainteze când autovehiculele s-au apropiat la distanţă de 20-30 m, s-a deschis foc determinând astfel oprirea maşinilor pe carosabil şi retragerea manifestanţilor pe sub porţile imobilelor aflate în zonă
După circa o oră, în jurul orelor 2000, o coloană de demonstranţi venind de aceasta dată dinspre centru în direcţia cartierului Mănăştur, a întâlnit dispozitivul militar, încercând a-l forţa. În urma focului de avertisment, coloana s-a oprit. Între cadrele militare aflate în dispozitiv şi parte din manifestanţi, au avut loc dialoguri rezultate cu continuarea deplasării manifestanţilor, aceştia ocolind dispozitivul militar prin str. Coşbuc.
În jurul orelor 2200, dinspre cartierul Mănăştur, s-a apropiat de intersecţie, o coloana de manifestanţi, de aproximativ 200-300 persoane, care a dezmembrat un troleibuz din imediata apropiere a dispozitivului militar, aruncând spre acesta cu diferite obiecte contondente. În aceste condiţii, s-a executat foc.
În urma acţiunilor ce au avut loc în această zonă, la orele 1900 şi 2200 s-au înregistrat 9 persoane decedate şi 15 rănite. Moartea şi rănirea acestora a fost produsă ca rezultat al tragerilor executate din dispozitivul militar.
Iată câteva din declaraţiile participanţilor la evenimentele expuse mai sus:
Bartig Liviu: „...în jurul orelor 1630 m-am deplasat cu un autoturism în cartierul Mănăştur, am observat câteva autovehicule militare, respectiv 2 şi un grup de circa 8 militari…Dispozitivul de militari nu blocase circulaţia, cetăţenii şi autovehiculele circulau în mod normal…Ajuns în cartierul Mănăştur împreună cu alţi cetăţeni, am încercat să mobilizăm cât mai multe persoane, în vederea constituirii unei mase mai mari de  manifestanţi, pentru a ne deplasa în centrul Clujului şi a manifesta…S-au adunai câteva mii de persoane…ajunsă pe Calea Moţilor, coloana de manifestanţi alcătuită din circa 1000 de persoane, a început să se deplaseze spre centrul oraşului, având în faţă 3 autobasculante cu farurile aprinse pe direcţia dispozitivului militar, …manifestanţii cântau „Deşteaptă-te Române!” şi scandând „Timişoara nu uita, Clujul e de partea ta!”. Ajunşi la circa 40 m de dispozitivul militar datorită agitaţiei mulţimii şi a motoarelor autovehiculelor, nu pot afirma dacă cineva dintre militari a strigat sau nu vreun fel de somaţie, cert este că la un moment dat am auzit rafale de avertisment care în mod cert au fost executate în aer…cineva din mulţime din faţa mulţimii, a strigat să ne continuăm înaintarea întrucât militarii au gloanţe oarbe, moment în care după circa alţii 2-3 paşi, s-a auzit o împuşcătură singulară prilej cu care Mathe Grigore, sau o altă persoană a fost împuşcată în pulpa piciorului drept, la scurt timp deschizându-se focul împotriva camioanelor care-şi continuau înaintarea cu farurile aprinse, deoarece se întunecase. În aceste împrejurări am simţit că şi eu sunt împuşcat în călcâiul piciorului stâng…” (Dosar nr. 6I/P/1991, vol. 6, fila 178).
Popa Cristina Daliana: „...în scara zilei de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 1900, mă aflam pe str Moţilor din municipiul Cluj-Napoca, fiind…luată de masa de manifestanţi ce se deplasa spre centrul Clujului. În faţa manifestanţilor se aflau 3 autocamioane grele. Autocamioanele fuseseră sechestrate de către mulţimea de manifestanţi de la conducătorii auto aflaţi pe acestea, fiind deturnate de la drumul lor şi amplasate cu farurile aprinse în faţa mulţimii pe direcţia dispozitivului militar, aflat pe str. Moţilor. M-am aflat în primele rânduri de cetăţeni aflaţi în spatele camioanelor, am sesizat că militarii au tras în special în farurile autocamioanelor, cu intenţia evidentă de a le opri… şi nu pot afirma că s-a intenţionat împuşcarea oamenilor. Cu toate acestea am văzut oameni care au fost împuşcaţi.” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. .7 fila 178)
Barf Macarie: „… sunt conducător auto… îmi desfăşuram activitatea pe basculanta de 16 t .. în ziua de 21 decembrie 1989… în jurul orelor 1800, la rugămintea unor colegi care veniseră din cursă cu bagaje…am acceptat să-i transport pe aceştia până în cartierul Mănăştur. Imediat colegii au coborât din basculantă, în dreptul podului din cartierul Mănăştur, m-am trezit înconjurat de un grup mare de persoane, circa 500, o parte din aceştia forţându-mă să cobor din autobasculantă… Mai mulţi cetăţeni au urcat în cabină, unul din aceştia a pornit-o şi a întors-o, deplasând-o spre fabrica de bere. Eu mi-am continuat pe jos drumul pentru a vedea unde este dusă maşina, iar în str. Moţilor am constatat, că manifestanţii care deturnaseră în acest fel şi alte vehicule, au încercat să treacă cu ele peste un dispozitiv militar. Revin şi arăt că era întuneric, militarii respectivi nu barau drumul, ci au apărut de pe o stradă lateral. Au deschis focul asupra autovehiculelor, acestea fiind oprite…” (Dosar nr. 61, vol.7 fila 142).
Şerban Emil: „...sunt conducător auto…pe autocamionul cu remorcă de 14 t….În ziua de 21 decembrie l989…în jurul orelor 1800, după ce am descărcat…am plecat cu autovehiculul …Am trecut pe parcurs din zona Gării prin mai multe baraje alcătuite din militari şi nu am fost oprit de nimeni, circulând normal. Ajungând în cartierul Mănăştur, am întâlnit un grup masiv de manifestanţi… autovehiculul pe care îl conduceam a fost înconjurat de un număr de cetăţeni, aceştia urcându-se pe cabină, bătând cu pumnii în parbriz, fapt ce m-a determinat să opresc autovehiculul… mi-au deschis uşa la maşina, au tăbărât pe mine, lovindu-mă, unul din aceştia mi-a sustras căciula şi au intenţionat să mă arunce din cabină. Aveam sentimentul foarte serios că voi fi omorât, dată fiind atitudinea extrem de violentă a cetăţenilor…mi-au cerut să merg cu ei…m-am azvârlit din cabina autovehiculului, după care fără căciulă, am plecat prin mulţime. Am văzut că autovehiculul a fost întors, continuându-şi drumul spre centrul oraşului. Am anunţat cele ce mi s-au întâmplat la punctul de control unde se aflau câţiva miliţieni…” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 7, fila 243).
Rusu Gheorghe: „...în seara zilei de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 2000, şefa de unitate de la magazinul Rotiserie… a anunţat-o telefonic pe soţia mea că magazinul a fost spart… am hotărât să o însoţesc pe soţia mea până la unitate. În zona Fabricii de Bere, pe str. Moţilor am fost somaţi şi opriţi de nişte militari, care ne-au somat cerându-ne să ne întoarcem înapoi, motiv pentru care am făcut cale întoarsă. La scurt timp, în colţul Fabricii de Bere ne-am întâlnit cu Szabo Ştefan care împreună cu soţia, colegă de serviciu cu soţia mea, la aceeaşi patiserie, se îndreptau la rândul lor…cu autoturismul proprietate personală, marca Lăstun de culoare vernil. Am constatat că Szabo Ştefan era în stare avansată de ebrietate şi am cenut să facem un ocol pentru a ajunge la patiserie, întrucât strada era blocată de un dispozitiv militar. Eu am urcat în autoturism, iar soţiile noastre au coborât, Szabo Ştefan insistând să mergem spre dispozitivul militar pentru a vedea dacă ne împuşcă. Acest lucru firesc, datorită stării avansate de ebrietate în care se afla. Am constatat că anterior militarii deschiseseră focul împotriva unei basculante, a unei automacarale şi a unui autobuz, care anterior înaintaseră în faţa manifestanţilor spre militari… Dându-mi seama de pericolul la care mă expun şi întrucât în momentul în care am ajuns la circa 50 m. de dispozitivul de militari, aceştia au deschis foc de avertisment, aproape că l-am forţat pe Szabo Ştefan să ne întoarcem din drum. Ne-am căutat soţiile…le-am găsit la patiserie, le-am lăsat acolo pentru paza unităţii şi am intenţionat să ne reîntoarcem acasă. Pe drumul de întoarcere…Szabo Ştefan – sub influenţa puternică a băuturilor alcoolice – intenţiona să se deplaseze cu autoturismul, în mod inconştient, spre dispozitivul de militari. După parcurgerea câtorva zeci de metri, l-am împins cu umărul, intrând cu maşina în bordură…la circa 70 m de dispozitivul de militari… eu am sărit jos. Szabo Ştefan a pornit din nou autoturismul şi s-a îndreptat spre dispozitivul de militari…aceştia au deschis focul spre autoturism, prilej cu care, aflându-mă pe direcţia autoturismului, am fost împuşcat în piciorul stâng…” (Dosar nr. 61/171991, vol. 7, fila 190).
Din declaraţia martorului Horea Ionel, rezultă: „În ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orelor 1730. am plecat de acasă …Am circulat pe str. Moţilor până în dreptul str. Mihai Eminescu şi apoi pe str. Pavlov. Pe tot acest parcurs, am constatat că la diferite intersecţii erau amplasate mai multe dispozitive militare, cetăţenii şi autovehiculele circulând normal…am mers la un prieten şi am băut o jumătate litru ţuică, iar în jurul orelor 1930, ne-am îndreptat din nou urmând traseul pe la Fabrica de Bere. Începuse să se tragă şi deşi era întuneric, am remarcat că cineva deschisese focul dintr-o casă părăsită aflată în intersecţia str. Mărginaşa cu str. Moţilor. În apropierea mea…la magazinul Gospodina, am constatat că o tânără a fost împuşcată în abdomen…” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 7, fila 820).
Cercetările efectuate de Procuratură în imobilul indicai de martor nu au decelat urme de trageri, iar singura victimă de sex feminin din zonă nu a fost împuşcată în abdomen ci în torace, direcţia fiind dinainte înapoi, ca atare urmărirea penală consideră depoziţia martorului insuficientă pentru tragerea unei concluzii certe. Sigur, depoziţia unui singur martor este neconcludentă, dar nu se poate afirma că din respectivul imobil nu s-a executat foc. În acest sens este necesar ca cercetările să fie extinse şi să fie audiaţi şi alţi martori, pentru stabilirea unor concluzii veridice.
De asemenea, martorii Barta Corina Doina şi Barta Andrei, locatari ai unui imobil din str. Moţilor, susţin că în cursul evenimentelor au observat că s-a tras de la ferestrele încăperilor situate la nivelele superioare ale Fabricii de Bere, respectiv au observat flacără la gura ţevii, de asemenea că s-a executat foc şi asupra imobilului în care ei se aflau. Cercetările efectuate asupra imobilului menţionat au confirmat existenţa unor urme de tragere din direcţia centrului oraşului spre cartierul Mănăştur.
Au fost audiaţi martorii Buzoianu Octavian – director al Fabricii de Bere, precum şi paznicii Moldovan Ioan şi Badiu Gavril, care infirmă posibilitatea existenţei unor persoane care să fi putut executa foc asupra manifestanţilor din clădirea Fabricii de Bere. Martorii susţin că personalul existent în fabrică era foarte redus şi se rezuma la personal de pază, de întreţinere, de serviciu şi susţin ca nu au permis accesul în unitate nimănui interzicând chiar forţelor M.I. să execute scotocire în jurul orelor 2300. Poate că dacă această activitate ar fi fost desfăşurată, ar fi fost descoperite unele urme de tragere, sau cine ştie, poate chiar persoane, rămase fără aprobarea celor intervievaţi, în întreprindere.
Ca atare, probele contradictorii administrate nu ne îngăduie să tragem nişte concluzii cu privire la prezenţa sau nu a unor trăgători neidentificaţi în clădirile din zonă.

5.2. Constituirea coloanelor de manifestanţi şi acţiunile acestora
Încă din 17 decembrie 1989 muncitorii de pe platforma industrială clujeană, au luat cunoştinţă de mari acţiuni protestatare la Timişoara, soldate cu confruntări sângeroase între manifestanţi şi forţele de ordine. Atât posturile de radio străine ce emiteau în limba română, Europa Liberă, Vocea Americii, etc., cât şi informaţiile primite direct de la cetăţenii ce se înapoiaseră din Timişoara şi care au proliferat ştiri privitoare la acţiunile de reprimare practicate de organele puterii împotriva cetăţenilor ce manifestau antidictatorial, au determinat creşterea unei stări de nelinişte şi incertitudine, în rândul populaţiei şi în special al muncitorilor clujeni. Ca urmare, numeroşi cetăţeni, între care şi muncitorii platformei industriale, au hotărât să organizeze un miting de adeziune la acţiunile revoluţionare timişorene, evitandu-se astfel o posibilă situaţie de izolare a acestora, similară cu cea petrecuta în Braşov şi Petroşani.
Iată în acest sens ce declară, ing.Luca Viorica, salariată la Fabrica de Oxigen Cluj-Napoca, martor ocular: „… De prin 17-18 decembrie au ajuns zvonuri că în Timişoara sunt probleme, de la Europa Liberă sau de la persoane venite. Prin 18 a venit din Timişoara om şi ne-a spus că într- adevăr este sânge pe străzi..” (Declaraţie, Caseta nr. 11, pag. 3).
Astfel, un grup de muncitori de la Fabrica de Oxigen Cluj-Napoca, în dimineaţa zilei 21 decembrie 1989, au hotărât să organizeze o manifestaţie de stradă, la ieşirea din schimb în cadrul căreia să fie atras un număr cât mai mare de cetăţeni.
În jurul orelor 1300-1345, în faţa întreprinderii sus-amintite, se afla un grup de persoane, care aşezându-se pe linia de tramvai au blocat circulaţia acestuia. Numărul manifestanţilor în continua creştere a determinat încercarea, fără succes însă, a directorului întreprinderii şi a unor activişti de partid de a opri gruparea oamenilor, astfel că, cei care se aflau aici, s-au deplasat în faţa tramvaielor şi a troleibuzelor blocate, scandând pro Timişoara şi cântând „Deşteptă-te române!”
Apariţia maşinii de dirijare a circulaţiei aparţinând Miliţiei nu a influenţat în nici un fel desfăşurarca acţiunilor.
În acest sens, martori oculari declară: „…În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, orele 800, ne-am întâlnit, am zis…trebuie să mergem pe stradă, am vorbit cu colegii la ieşirea din schimb să ieşim pe stradă…la ieşirea din schimb să nu plece cu tramvaiul, să ne aştepte în poarta întreprinderii… la ora 13-1345, eram în faţa întreprinderii 15 persoane, ne-am aşezat pe linia de tramvai…a  oprit  tramvaiul…am pornit în faţa tramvaiului, am blocat troleibuzele, la mulţi le era frică, am strigat „Timişoara!” am cântat „Desteaptă-te române!”…maşina Miliţiei a venit printre noi, toţi am spus că nu avem treabă cu ei… am ajuns aproape…500… Au venit de la Sinterom, strigam „Timişoara, Petroşani, Braşov!” cum s-a întâmplat în 1987… din maşina (a Miliţiei, n.n.) ne-a vorbit dl. Dăscălescu, ne-a vorbit să ne ducem acasă pentru că se va muri în centru…după care a vorbit directorul întreprinderii noastre…”(Declaraţie, Caseta nr. 11, transcris pag. 3-4).
La coloana constituită pe parcurs s-au alipit mulţi tineri şi copii precum şi numeroşi muncitori ce au ieşit din schimburile de dimineaţă de la întreprinderile din zonă.
În zona întreprinderilor Sinterom şi Terapia, coloana a fost oprită de un baraj fomat din trupe de securitate (scutieri), care a determinat desfacerea coloanei în două, făcând astfel posibilă ocolirea barajului respectiv. Coloana s-a refăcut într-o oarecare măsura după ocolirea acestuia. În zona industrială au fost unii conducători de întreprinderi care au dispus blocarea porţilor întreprinderilor proprii, interzicând prin aceasta muncitorilor să se alăture coloanei de manifestanţi.
Iată ce declară un grup de muncitori de la Fabrica de Oxigen: „…Noi ştiam că suntem primii pe stradă…s-au alipit foarte mulţi tineri, oameni care au ieşit din schimb au venit după noi, primul baraj de la securitate era în zona întreprinderii Sinterom şi Terapia, erau cu scuturi şi pentru că blocau, ne-am despărţit în două…i-am ocolit şi ne-am întâlnit după cordonul de militari…au fost directori care au blocat porţile…la piaţa Liebnich am întâlnit un nou cordon de militari cu scuturi, aveau câini, maşina Miliţiei era în mijloc…nu erau tineri, erau angajaţii securităţii…” (Declaraţie, Caseta nr. 11, transcris pag. 4).
Din declaraţii rezultă că în piaţa Liebnich s-a încercat de către scutieri o nouă oprire a coloanei de manifestanţi. Cu acest prilej, s-a încercat de către Dăscălescu şi alte persoane oficiale o deturnare a acţiunilor demonstrative. Totodată, din declaraţii mai rezultă că, în general, militarii din cordon nu erau agresivi, permiţând persoanelor izolate penetrarea dispozitivului, astfel a fost posibilă trecerea unui număr de circa 200 de persoane. În aceste împrejurari, unii militari din cordon au folosit totuşi bastoane de cauciuc: „…au încercat din grup câteva persoane… să se ia de militari… A apărut o femeie cu un copil în braţe… militarii i-au făcut loc, când am văzut că se face o spărtură, ne-am strecurat vreo 200… în momentul acela militarii au lovit cu bastoanele…” (Declaraţie, Caseta nr. 11, transcris pag-4).
În această perioadă, atât comandantul Miliţiei din Cluj cât şi cadre militare ce se aflau în acea zonă, au încercat prin portavoce, din maşina Miliţiei, să-i convingă pe manifestanţi să renunţe la acţiunile lor şi să se deplaseze la domiciliu.
Cordonul a fost depăşit în jurul orei 1500, coloana împarţindu-se în două, o parte pornind spre gară. Pe drum, coloana era întâmpinată de cetăţeni, cu reacţii diferite. Primii manifestanţi au ajuns aproape de Metropol, unde se găsea un dispozitiv militar de apărare, care la apropierea demonstranţilor au somat şi au executat foc de avertisment.
În acest sens, ing. Luca Viorica declară: “…în jurul orei 3, după ce am trecut de cordon ne-am împărţit în două, n-am putut să-i mai luăm pe cei care erau după militari, noi primii am fi periculoşi, ne era frică, am început să alergam să ajungem la gară…am întâlnit oameni care plângeau, alţii care ne scuipau. Am mers pănă aproape de Metropol, erau pe poziţii de tragere cu tancheta, pe tanchetă era un maistru militar…ne-au spus să ne oprim. Primul foc care a fost tras s-a spus să nu ne speriem că sunt cartuşe de manevră, a doua oară au tras, au căzut vreo trei persoane, ne-am oprit, n-a mai înaintat nimeni…” (Declaraţie, Caseta nr. 11, transcris pag.3-4).
După intervenţia forţelor existente în dispozitiv, coloana a fost împrăştiată. Iată opinia martorului Luca Viorica, susţinută si de alţi martori, muncitori în aceeaşi uzină, în legătură cu efectivele militare care au realizat împrăştierea grupului: „…Nouă ni se păreau că erau cam în vârstă, nu erau de 18-20 de ani, erau îmbrăcaţi în salopetă, cu căşti în cap…”. Iar în alt episod, declară: „… Am ajuns în piaţa Mihai Viteazu…trebuia să mergem la hotelul Transilvania, Belvedere, se vedeau… urme de sânge, era pustiu la orele 9 (21 decembrie, n. n.), dar am văzut oameni în vârstă de 30-40 de ani, îmbrăcaţi tot în salopeta…” (Declaraţie, Caseta nr. 11, transcris pag. 5-6).
Scopul declarat al manifestaţiei muncitorilor de pe platforma industrială a oraşului era de a se deplasa în centru, unde urmau să solicite forurilor conducătoare din judeţ, lămuriri asupra celor desfăşurate la Timişoara şi totodată pentru a-şi manifesta adeziunea faţă de cetăţenii acestui oraş. Iată în acest sens, ce declara un participant din grupul muncitoresc de la Fabrica de Oxigen: „…doream să ajungem în centru…la Matei Corvin…lumea va veni să ne intrebe ce vrem acolo la primărie să stăm de vorbă cu factorii decisivi, de ce se moare în Timişoara?…” (Declaraţie, Caseta nr. 11, transcris pag. 6).
În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, în jurul orei 0800, o parte din muncitorii de la C.U.G., la care s-au alipit şi cei de la Sinterom, s-au constituit într-o nouă coloană ce s-a deplasat spre centru, grupându-se în faţa Catedralei, participând la un miting, la care au luat cuvântul foşti dizidenţi, d-na Doina Cornea, dl. Buracu, s.a..
În jurul orelor 1200-1230, grupuri mari de cetăţeni s-au deplasat la primărie unde au continuat manifestaţia, pătrunzând, în jurul orelor 1300, în incinta acesteia.
Privind activitatea din clădirea primăriei, dl. Bogdan Aurel, martor ocular, declară: „…Au intrat în clădire unde era secretara de partid, comitetul  de partid, au devastat, au aruncat cărţile afară, tablourile lui Ceauşescu, s-a format un grup masiv care a mers şi a luat pe eroina noastră, d-na Doina Cornea, au adus-o aici, a vorbit la microfon, dl. Vişan (actorul n.n.) le-a vorbit şi au început…înscrierile… (în noile organe conducătoare, n.n.). (Declaraţie, Caseta nr. 12, transcris pag. 1).
În jurul orelor 1400, manifestanţii s-au împărţit în mai multe grupuri, unii rămânând la primărie, iar alte grupuri urmau a se deplasa la securitate şi miliţie pentru a le ocupa.

5.3. Activitatea desfăşurată de persoanele din conducerea judeţului
În cele ce urmează, vom analiza activitatea desfăşurată de membrii Consiliului Apărării şi ai conducerii municipiului şi judeţului Cluj, în perioada 16-22 decembrie 1989, evenimente ce marchează perioada cea mai fierbinte a acţiunilor revoluţionare din municipiul Cluj-Napoca.
După cum este cunoscut, şi cum vom detalia în capitolul următor, în ziua de 17 decembrie 1989, orele 1515, s-a primit ordinul de „Alarmă de exerciţiu”, pentru forţele aparţinând M.Ap.N., iar la orele 1810, s-a primit indicativul „Alarma parţială de luptă”, în baza căruia, s-a trecut la desfăşurarea unor activităţi anteplanificate, în scopul respingerii unei eventuale agresiuni.
Forţele aparţinând M.I. se găseau, încă înainte de Congresul al XIV-lea al P.C.R. în situaţia operativă nr. 2, care prevedea în afara unor activităţi specifice de lucru şi prezenţa a cel puţin 1/3 din efectiv la sediu şi în aplicarea celorlalte măsuri precizate prin Ordinul M.I. 02600/1988.
La orele 1800, la sediul C.J. P.C.R., persoanele din conducere au participat la teleconferinţa ţinută de Nicolae Ceauşescu, prin care se făcea o informare în legătură cu evenimentele desfăşurate în Timişoara şi se dispuneau măsurile ce urmau a fi luate pentru evitarea sau amplificarea unor acţiuni similare.
Iată în acest sens ce declară Moga Ioachim, fost prim secretar al C.J.P.C.R: „…în seara zilei de 17 decembrie 1989, am fost anunţat că va avea loc o teleconferinţă la care trebuie să ni se transmită sarcini, din partea lui Nicolae Ceauşescu personal…Am luat măsuri de convocare de urgenţă a persoanelor cu funcţii de răspundere, care participau de obicei la teleconferinţe…Au venit la sediul fostului C.J.P.C.R. gl. Şerbănoiu, fost inspector sef al  I.J.M.L., gl. Topliceanu Iulian, comandantul armatei a IV-a, fostul prim vice-preşedinte al C.J.P pe nume Marcosan, col. Rusu fost şef al Miliţiei judeţene, col. Ivan şeful Statului Major al G.P.J., directorul Todea Augustin de la Direcţia Generală pentru agricultură Cluj fost secretar al comitetului judeţean, fostul prim secretar de la municipiu pe nume Cordea şi probabil fosta prim secretară a U.T.C. precum şi rectorul Universităţii, Negrucioiu. Nu am putut recepţiona cele transmise…staţia instalată la sediul fostului C.J. nu a funcţionat. Această staţie era a Securităţii…n-am auzit decât frânturi referitoare la boii de huligani la Timişoara, care încearcă să destabilizeze ţara, sub influenţa unor puteri străine şi trebuiesc luate măsuri ferme pentru asigurarea ordinii. L-am chemat la sediu pe col. Ioan şi acesta a informat că a ascultat teleconferinţa şi a completat ceea ce eu nu reuşisem să recepţionez la telefon. A spus despre faptul că la Timişoara situaţia este foarte gravă şi Ceauşescu a întrebat de ce nu se foloseşte armata, miliţia, securitatea, după care în comunicat am stabilit să se continue, cu paza deja organizată la întreprinderi, instituţii, unităţi agricole, depozite şi la alte puncte vulnerabile, pentru a se evita dereglări în producţie şi producerea de incendii…să se continue patrularea cu patrule deja constituite, din organe de miliţie şi membrii ai G.P., aceştia din urmă fără armament şi muniţie…în acea zi nu s-a spus sub nici o formă să se intervină împotriva cuiva cu foc de armă. Am cerut suplimentare la fondul de marfă… Despre evenimentele de la Timişoara nu am fost informat corect prin acea sursă…” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 3, fila 45, 49),
Din declaraţia lui Constantin Nicola rezultă “…după teleconferinţa din 17 decembrie 1989 la care am  participat în calitate de membru al C.P.Ex. mi-am dat seama că la Timişoara situaţia era gravă, în sensul distrugerilor provocate de unele elemente declasate, agenţi străini, potrivit afirmaţiilor fostului dictator…în cadrul C.P.Ex. Ceauşescu a prezentat deformat  situaţia de la Timişoara şi a propus destituirea ministrului armatei, de interne şi a şefului D S.S.-ului. El a dispus ca forţele armate inclusiv internele şi miliţia, să fie înarmate cu muniţie de război  şi să acţioneze ferm împotriva celor ce produc distrugeri şi dezordini… la 18 decembrie 1989, am fost chemat de Bobu Emil… şi mi s-a spus că trebuie să merg în judeţul Cluj, Bihor  şi Satu-Mare pentru a vedea starea de spirit, pentru a se lua măsuri… în sensul de a se preveni manifestări de genul celor prezentate de Ceauşescu…” (Dosar nr. 61 /P/ 1991, vol.3 fila 126, 129).
Din declaraţia gl.col.(rez.) Topliceanu Iulian, fost comandant al  A.4-a: „…Pe 17 decembrie 1989, la orele 1515, s-a dat de către ministrul apărării naţionale „Alarma de exerciţiu”, iar la orele 1815, „Alarma de luptă”…s-au luat măsuri pentru trecerea la îndeplinirea unei misiuni de luptă privind respingerea unei agresiuni…am participai la teleconferinţa dictatorului…cei din sală nu am auzit nimic, în jurul orei 2300, personal, ministrul apăraţii naţionale, mi-a ordonat o serie de măsuri, care trebuiesc luate în toată  armata. Subliniez că în ordinul pe care l-am primit, se arată că sistemul de avertizare pentru forţele militare participante la acţiuni, este următorul: Stai!: Stai că trag! În caz, de nesupunere la somaţii se trage foc în plan vertical, dacă se continuă încălcarea somaţiei se va trage la picioare. Acest ordin a fost transmis…la marile unităţi…şi la unităţile de armată… Decretul 36711971, care arată la Art. 37 că << asupra persoanei în cauză care nu se supune se poate face uz de armă împotriva acesteia >>. Deci, de la ministrul apărării naţionale, de la subsemnatul… de la mine în jos, unităţile militare nu au primit ordin să se tragă…s-a comunicat comandanţilor…să reacţioneze …atunci când sunt atacaţi direct pentru a li se lua armamentul, dar şi în aceste condiţii cu precizările făcute de ministru privind somaţia…” (Dosar nr. 6I/P/1990, vol. 1, filele 6-14).
În legătură cu teleconferinţa la care a asistat, gl.mr.(r.) Şerbănoiu Ioan, fost şef al Inspectoratului Judeţean Cluj al M.I., declara următoarele: „...nu reţin exact dar cred că în după amiaza zilei de 17 decembrie 1989, a avut loc o teleconferinţă cu Nicolae Ceauşescu la care am participat…reţin că Nicolae Ceauşescu era incoerent şi s-a referit la faptul că la Timişoara, grupuri de huligani au provocat distrugeri de bunuri şi incendii… în acest context arăta el, că armata şi internele nu şi-au făcut datoria deşi a trimis acolo, generali şi a ordonat primilor secretari să ia măsuri ca pe teritoriul în care sunt competenţi să nu se întâmple asemenea evenimente…eu nu am dat nici un fel de ordin după aceasta teleconferinţă… m-am întors la sediul I.J.M.I. dar l-am informat pe şeful politiei judeţene col. Rusu Stoian, despre ordinele date de Ceauşescu…declar că nu am dat eu ordin pentru înarmarea cadrelor, cadrele aveau armamentul asupra lor fiind în Situaţia nr.2 de luptă…încă înainte de Congres…am ordonat ca potrivit planului să se facă verificările asupra grupelor planificate…” (Dosar nr.61/P/ 1991, vol. 2, fila 39, 43).
Col. Ioniţă Nicolae, fost şef al Securităţii: „…ordinul cu privire la trecerea M.I. în „Starea de necesitate”, a fost primit în scara zilei de 17 decembrie 1989, în jurul orei 1900…după teleconferinţa ţinută de Ceauşescu…în jurul orelor 1700. Eu am ascultat teleconferinţa la sediu…după teleconferinţă inspectorul şef ne-a convocat în biroul lui, pe mine ca şef al Securităţii şi pe col. Rusu Stoian în caliate de şef al Miliţiei… s-a dispus de către inspectorul şef înarmarea efectivelor…şi măsuri privitoare la paza şi apărarea sediului…a dat ordin de distribuire a armamentului la efective…Precizez, că după intrarea efectivelor în „Stare de necesitate”, inspectorul şef era comandant unic al forţelor M.I., Securitate, Miliţie, Pompieri din întregul judeţ. …La teleconferinţă Nicolae Ceauşescu, a făcut o informare cu privire la evenimentele de la Timişoara, arătând că bande de huligani, de derbedei, de hoţi au incendiat şi devastat magazine, că forţe ostile exterioare acţionează pentru destabilizarea situaţiei politice în România. ..s-a declarat „Stare de necesitate” şi a dat ordin de folosire a armamentului de către forţele M.I. şi M.Ap.N… Personal, l-am informat pe Nicolae Constantin asupra unei probleme către care se concentrase atenţia organelor de securitate şi anume, prezenţa masivă în judeţ şi mai ales în municipiul Cluj-Napoca, a unor grupuri de turişti maghiari şi sovietici. Cifra acestora era incomparabil mai mare în acea perioadă, raportat la perioada de referinţă din anii anteriori…” (Dosar nr. 61/P/199I, vol. 2, fila 112, 115).
Lt.col. Pintea Vasile: „…în aceeaşi zi (17 decembrie 1989 n.n.)…a venit gl.mr. Şerbănoiu Ion, şeful Inspectoratului şi ne-a transmis următoarele probleme: să se asigure permanenţa în unitate; se introduce „Starea de necesitate”...ne-a adus la cunoştinţă că la Timişoara s-au petrecut acte de dezordine de către unele elemente huliganice cu ocazia punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti de evacuare a unei persoane…De asemenea, ne-a transmis să luăm măsuri pentru apărarea sediului, toate cadrele să poarte armamentul şi muniţia din dotare (pistol şi 12 cartuşe). În oraş să fie patrule care să ia măsuri faţă de cei care tulbură ordinea şi liniştea publică, a atras atenţia că se foloseşte armamentul din dotare conform legii şi să dăm dovada de discernământ şi maturitate. Tot cu această ocazie ni s-a adus la cunoştinţă ca s-a închis micul trafic şi turiştii străini nu mai intra în ţară. După…aceste ordine col. Rusu Stoian, şeful Miliţiei judeţene, ne-a transmis…următoarele: să ştim permanent unde sunt cadrele, nimeni să nu treacă nepăsător pe lângă evenimente, cei plecaţi în concediu să fie chemaţi, să se atragă atenţia asupra seriozităţii cu care trebuie să privim executarea misiunilor…” (Dosar 61/P/1991, vol. 2, fila 59- 63).
Col. Marincaş Victor, fost locţiitor şef Miliţie: „…în ziua de 17 decembrie 1989, ni s-a dat ordinul de intrare în Situaţia a 2-a, ordin care în esenţă, este echivalent cu starea specifică intrării în luptă şi în mod special de ridicare a capacităţii de luptă…După comunicarea situaţiei de alarmă, ni s-a prelucrat …măsurile ce trebuiesc luate în vederea executării ordinului, respectiv intrarea în posesia muniţiei, purtarea armamentului şi trecerea executării Planului de măsuri ce se aplica în asemenea situaţii, măsuri prevăzute în Ordinul cu caracter general 02600 din iulie 1989, precum şi a celorlalte dispoziţiuni legale. În cursul activităţii de prelucrare a ordinului… a intrat gl.mr. Şerbănoiu Ion care a făcut o serie de precizări, privind evenimentele care au avut loc în Timişoara, respectiv apariţia unor tulburări generate de unele elemente huliganice, care desfăşoară activităţi de distrugere şi incendiere a unor obiective, precizându-se şi împrejurarea că în zonă erau foarte mulţi străini… ne-a transmis să luăm măsuri…pentru paza şi apărarea obiectivelor social-economice, politico-administrative, pentru păstrarea ordinii publice, pentru păstrarea în bune condiţiuni a circulaţiei atenţionându-ne asupra faptului că nu trebuie să ne lăsăm provocaţi…” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 2, fila 104, 105).
În ziua de 18 decembrie 1989, la orele 1630. la sediul C.J.P.C.R., s-a desfăşurat o şedinţă cu Nicolae Constantin, la acea dată membru al Comitetului Politic Executiv al P.C.R.
Din declaraţia lui Moga Ioachim, rezultă: „...din câte reţin, în ziua de 18 decembrie 1989, după-amiaza a venit la Cluj Nicolae Constantin, spunându-mi că este trimis de Ceauşescu să se ocupe de măsuri privind, ordinea în judeţele Mureş, Cluj, Oradea şi Satu-Mare. L-am informat despre măsurile luate în judeţul nostru…a doua zi a chemat pe gl. Şerbănoiu, pe gl. Topliceanu, pe col. Rusu şi pe col. Ivan, pentru ca aceştia să informeze pe linia lor despre măsurile luate… Nu s-a pus problema înarmării G.P. şi nici nu s-a ordonat să se facă uz de armă…” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 3, fila 45, 49).
Constantin Nicolae declară: „…Am ajuns în Cluj pe la orele 500 p.m. (18 decembrie 1989 n.n.) m-am  informat că în Cluj sunt probleme referitoare la dificultăţi în aprovizionare, dar nu ceva în legătură cu demonstraţii sau alte asemenea probleme. În jurul orei 1700, am  ajuns la biroul lui Moga…Pentru discutarea mai în amănunt a problemelor. Vizând starea de spirit, Ioachim Moga i-a convocat, după ce mi-a propus aceasta, pe gl. Topliceanu comandantul Armatei a IV-a, gl. Şerbănoiu şeful Inspectoratului judeţean de interne. Gl. Şerbănoiu a informat că starea de spirit din Cluj e necorespunzătoare, mai ales în ce priveşte pe Doina Conea şi că ar deţine date că în zilele următoare va avea loc un miting sau demonstraţie în Piaţa Mihai Viteazu sau Piaţa Libertăţii le-am repetat şi eu, să se ia măsuri de ordine şi disciplină, întărirea pazei ca să nu se întâmple cele petrecute la Timişoara în condiţiile prezentate de Ceauşescu…nu s-a discutat nimic în legătură cu felul în care să fie dotată armata, miliţia sau securitatea…” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 3, fila 126, 129).
Gl.col. (r.) Topliceanu Iulian, declară: „...pe 18 decembrie 1989, către orele 1630, – Nicolae Constantin, a ţinut la C.J.P.C.R o adunare…a informat despre situaţia de la Timişoara, insistând pe cerinţele stabilite de dictator la teleconferinţa din 17 decembrie 1989. A ordonat să se ia măsuri de către toate forţele din judeţul  Cluj, pentru menţinerea ordinii, nu trebuie să se ajungă la situaţia din Timişoara…organele de ordine să facă controale, razii amănunţite. A insistat să se facă patrule mixte… La solicitarea mea a fost de acord, ca armata să aibă patrule separate… organele de ordine să fie pregătite cu maşini pentru blocarea circulaţiei în caz de nevoie… a insistat pe fermitate, executarea ordinelor fără şovăire …la orele 1930, am avut o adunare cu şefii de arme unde am discutat situaţia din toate marile unităţi subordonate pentru a putea îndeplini o misiune de luptă în caz de atac a frontierei de stat…la orele 2245, ministrul apărării naţionale mi-a ordonat să iau măsuri pentru creşterea capacităţii de luptă, iar pe plan judeţean şi local, comandanţii de garnizoane să acţioneze pentru protejarea sediilor instituţiilor, clădirilor, podurilor şi altor obiective care pot fi distruse sau incendiate de terorişti, aşa cum se stabilesc de primii secretari care sunt şi comandanţi ai tuturor forţelor din judeţ… „ (Dosar nr. 6I/P/1991, vol. 4 fila 6-14).
Iată ce declară gl.mr. Şerbănoiu Ion, fost inspector şef: „…în cursul zilei de 18 decembrie 1989, nu pot preciza ora, m-am deplasat la sediul C.J.P.C.R….şi Ioachim Moga mi-a relatat că în sediu se află Nicolae Constantin membru, la acea data, al C.P.Ex….Acesta din urmă a întrebat care este situaţia în Cluj şi i-am făcut a scurtă informare, arătând că este linişte. Reîntors în sediu în seara de 18 decembrie 1989, i-am informai pe col. Ioniţă şi pe col. Rusu de faptul că am avut o discuţie cu Nicolae Constantin şi col. Ioniţă a fost foarte supărat că nu a fost chemat el, deoarece are probleme de raportat pe linie de securitate… Ioachim Moga ne-a convocat pentru a doua zi dimineaţa pe toţi trei la sediul organului de partid judeţean” (Dosar nr. 61/P/199I, vol. 2, fila 39, 43).
Lt.col. Pintea VasiIe declară: „…în ziua de 18 decembrie 1989, împreuna cu mr. Mureşan Ion, şeful serviciului judiciar, am stabilit măsuri pentru ca o echipa…să acţioneze în municipiul Cluj Napoca, pentru asanarea de elemente parazitare şi pentru prinderea urmăriţilor – a persoanelor care aveau mandat de arestare şi se sustrăgeau executării pedepsei…  de asemenea, am stabilit, pentru prevenirea infracţiunilor cu violenţă…să se  verifice elementele predispuse la omoruri, violuri şi tâlhării…am întocmit graficul de control la grupele mixte (agenţi de ordine plus luptători din gărzi)… (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 2, fila 59- 63).
Iată ce declară, legat de activitatea sa din ziua de 19.12.1989, Constantin Nicolae: „… pe la orele 830-900, Ioachim Moga i-a convocat la sediu pe gl. Şerbănoiu, pe col. Ioniţă şeful Securităţii şi pe şeful Miliţiei…am fost şi eu prezent la această convocare unde generalul Topliceanu a lipsit. S-au discutat din nou probleme de întărire a ordinii şi a pazei în oraş şi în întreprinderi.  Cei trei…au raportat că au luat deja măsuri şi au reafirmat că sunt probleme cu aprovizionarea şi cu transportul muncitorilor. După orele 1000 am plecat de la Cluj la Oradea…” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 3, fila 126-129).
Gl. Topliceanu Iulian, în legătură cu activitatea desfăşurată în ziua de 19 decembrie 1989: „…Statul major a continuat studiul unor variante de acţiune, pentru interzicerea unei intervenţii militare dinspre vest. Către orele 1530, a fost o intervenţie telefonică a lui Ioachim Moga, care a informat despre o pretinsă manifestaţie a studenţilor şi a solicitat intervenţia armatei. Nu s-a dat curs acestei cereri...” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 1, fila 6-14).
Moga Ioachim: „…la 20 decembrie 1989, tot spre seară, a avut loc o teleconferinţă…La un moment dat a intrat în sală Ilie Ceauşescu însoţit de gl. Topliceanu…nu cunosc motivele pentru care a fost în judeţul Cluj…L-am invitat…să ia parte la audiţie, dar m-a refuzat…a urmat teleconferinţa în care fostul dictator, supărat, a arătat că nu s-au luat măsurile ordonate de el la Timişoara, că situaţia gravă se amplifică iar armata şi toate forţele militare să fie pregătite de luptă, iar în caz de nevoie să se facă uz de arma, trăgându-se foc de avertizare şi la picioare. A insistat…să se organizeze adunări ale oamenilor muncii pe sedii, schimburi, ateliere începând chiar din seara de 20 decembrie 1989…la aceste adunări să se ia atitudine împotriva evenimentelor de la Timişoara…” (Dosar nr. 61/171991, vol. 3, fila 45-49).
Gl. Topliceanu Iulian: „ …pe 20 decembrie 1989, către orele 100,  ministrul apărării naţionale m-a întrebat telefonic, care este situaţia şi mi-a comunicat că, gl.lt. Ilie Ceauşescu urmează să vină cu un avion în garnizoanele Arad, Oradea şi Cluj…dimineaţa ministrul apărării naţionale mi-a precizat telefonic că se acţionează la cererea primilor secretari şi a reprezentantului C.P.Ex. … către orele 1800, ministrul apărării m-a chemat la telefon şi m-a întrebat de ce nu sunt… la teleconferinţă… i-am raportat că sunt cu cadrele la adunare cu Ilie Ceauşescu. Pentru că Ioachim Moga, Nicolae Constantin au solicitat după teleconferinţă…un plan de acţiune a unităţilor militare în scopul participării la apărarea ordinii publice, statul major a pregătit o variantă cu participarea a circa 10% din forţele militare…aceste forţe urmau să se adauge dispozitivului prevăzut pentru securitate, trupelor de securitate şi miliţie…” (Dosar nr. 61/P/1991vol. 1, fila 6-14).
Gl. Şerbănoiu Ion: „…în după-amiaza zilei de 20 decembrie 1989, am participat la teleconferinţă, Ceauşescu era foarte iritat de faptul că…i se raportase că evenimentele de la Timişoara luaseră amploare… a mai arătat că au fost trimise la Timişoara cadre cu munci de răspundere…care s-au dovedit incapabile să restabilească ordinea, susţinând ca nu şi-au făcut datoria…După terminarea teleconferinţei, Ioachim Moga a întrebat care este situaţia, fiecare informând asupra problemelor de care răspundea…atunci, am aflat de la Ioachim Moga că a dat dispoziţie membrilor secretariatului judeţean şi municipal, că ei personal, să se deplaseze în marile unităţi economice clujene pentru a organiza colectivele, să ia atitudine împotriva „dezmăţului” de la Timişoara…la această teleconferinţă gl. Topliceanu nu a participat… Până în seara zilei de 20 decembrie 1989, nu am avut nici un fel de informaţii cu privire la desfăşurarea unor acţiuni teroriste sau acte de vandalism în Cluj…” (Dosar nr. 61 /P/1991, voi. 2, fila 39-43).
Col. Ioniţă Nicolae: „…în ziua de 20 decembrie 1989 spre ora prânzului, tot prin gl. Şerbănoiu, am fost convocat la o şedinţă cu primul secretar Ioachim Moga…ne-a solicitai să-l informam pe scurt cu privire la situaţia mobilizării aparatului. S-a solicitat să se ia măsuri pentru suplimentarea numărului de patrule… în după-amiaza zilei de 20 decembrie 1989, am avut informaţii cu privire la arderea unui steag, arderea unei lozinci…s-au difuzat manifeste antidictaloriale şi pro-Timişoara, iar în unele locuri s-a scris cu creta sau cu vopsea „Jos Ceauşescu !”, „Vrem pâine, carne, căldura!””, etc.; am mai avut informaţii că în unele unităţi economice din Cluj oamenii discută, despre ieşirea în strada în sprijinul populaţiei Timişoarei…” (Dosar nr. 6I/P/199I, vol. 2, fila 112-115).
În ziua de 21 decembrie 1989, orele 1000, la sediul C.J.P.C.R. Cluj, a avut loc şedinţa condusă de primul secretar la care au participat membrii Consiliului Judeţean al Apărării.
La orele 1045, ministrul apărării naţionale a ordonat comandantului Armatei a 4-a să ia măsuri de pregătire a unor subunităţi, care la solicitarea primului secretar şi în funcţie de nevoile strategice ale armatei, să poată interveni împotriva acţiunilor teroriste şi să asigure paza unor obiective şi menţinerea deschisă, funcţională a unor zone, lucrări de artă şi sedii.
Între orele 1100-1430, s-au primit informaţii, cu referire la formarea unor coloane de manifestanţi, în zona platformei industriale a oraşului.
Între orele 1430-1750, subunităţi ale armatei au realizat dispozitivele de apărare, conform ordinelor primite.
Spicuim din declaraţiile persoanelor cu funcţii de răspundere, în acea perioadă , în municipiul Cluj-Napoca.
Moga Ioachim: „...în ziua de 21 decembrie 1989, a avut loc înainte de ora prânzului, o altă teleconferinţă, la care Ceauşescu a ordonat măsuri ferme…pentru îndeplinirea măsurilor ordonate anterior. A transmis să nu mai aşteptăm ordine de la centru că ele au fost date deja… Cu ocazia teleconferinţei Nicolae Constantin a cerut lui Ceauşescu să instituie „Stare de necesitate” şi în judeţul Cluj…Ceauşescu nu a fost de acord…Din nou Ceauşescu ne-a cerut…să fim toţi uniţi pentru a face faţă împotriva acelora care fac presiuni pentru destabilizare. După teleconferinţa cu cei prezenţi am hotărât măsuri pentru apărarea ordinii în judeţ. Gl. Şerbănoiu a spus că va lua măsuri pentru ca forţele sale să se ocupe de ordinea din piaţa Mihai Viteazu, iar gl. Topliceanu de zonele centrale ale oraşului…şi zona hotelului Astoria…şi la intersecţia cu str. 30 Decembrie…după ce am auzit împuşcăturile a venit la mine gl. Topliceanu…raportând că din cele auzite de el pe str. Napoca spre piaţa Libertăţii, un grup de cetăţeni ar fi acţionat pentru dezarmarea unei subunităţi…atunci mi-a spus că din informaţiile sale în zona respectivă sunt 7-8 morţi. Imediat i-am ordonat prin telefon lui Şerbănoiu şi apoi verbal lui Topliceanu…să nu se mai tragă în oameni sub nici o formă. În seara zilei de 21 decembrie 1989, după orele 2200, am avut o întâlnire cu gl. Topliceanu şi Şerbănoiu precum şi cu col. Ivan de la G.P. şi cu Nicolae Constantin, prilej cu care, am stabilit să fie retrase imediat toate unităţile şi să rămână în cazarmă, iar pentru apărarea sediilor…să se păstreze un număr restrâns de militari…L-am trimis pe col. Rusu să vadă dacă s-au spart magazine prin oraş şi mi-a raportat că au fost sparte puţine vitrine pe str.dr. Petru Groza…S-a hotărât…să se ia măsuri pentru  întărirea pazei sediilor organelor de partid şi de stat…nu s-a făcut nici un plan de acţiune şi nici o hartă. ..nu am cunoştinţă nici despre folosirea unui Plan Unic de acţiune întocmit anterior, am transmis să nu se tragă cu armele în oameni…Gărzile Patriotice nu au avut nici un fel de misiune decât menţinerea pazei la unităţi potrivit măsurilor stabilite mai înainte… Mai spre seară, am auzit că cineva cerea maşina de pompieri într-o anumită zonă ca să împrăştie oamenii. Atunci am intervenit dispunând să nu se pună jeturile de apă pe oameni, dar am aflat ulterior că acest lucru s-a făcut…” (Dosar nr. 61/P/1991, voi. 3, fila 47-49).
Constantin Nicolae: „…Am revenit la Cluj pe 21 decembrie 1989, în jurul orelor 1230. Ioachim Moga m-a informat că are date potrivit cărora oamenii se adună şi urmează să facă o manifestaţie în piaţa Libertăţii şi în piaţa Mihai Viteazu. Tot el m-a informat că au fost luate măsuri pentru ca aceste pieţe să fie blocate de ostaşi, încât manifestanţii să nu poată pătrunde…i-au chemat la sediu pe gl. Topliceanu, Şerbănoiu şi pe şeful gărzilor patriotice…persoanele  convocate…au raportat că sunt pregătiţi pentru înconjurarea pieţelor…trupe atât ale armatei cât şi acelea din subordinea lui Şerbănoiu, în jurul orelor1500, s-a primit informaţia că o parte din muncitorii C.U.G. se îndreaptă către una din pieţele oraşului…s-au dat dispoziţiuni ca trupele să nu permită intrarea în pieţele arătate.
Nu-mi amintesc să se fi spus…să se tragă foc de avertisment şi cu atât mai mult să se tragă la picioare…s-au primit informaţii că se adună oameni şi de la alte unităţi…s-a hotărât…să se ia măsuri pentru a nu permite intrarea în pieţe a muncitorilor; pentru a avea legătură cu armata şi cu cei de la Interne s-a adus o staţie de emisie recepţie de la Interne…s-a auzit prin staţie că sunt manifestanţi în piaţa Libertăţii, în alte locuri, de asemenea unii comandanţi cereau întăriri şi chiar zgomot de împuşcături…Precizez că legătura cu gl. Topliceanu se lua numai prin telefon… la un moment dat… am auzit împuşcături… s-a hotărât chemarea gl. Topliceanu şi a gl. Şerbănoiu…i-am întrebat ce s-a întâmplat şi gl Topliceanu care nu ştia nici el…a spus că se va interesa şi ne va informa…după scurt timp gl. Topliceanu mi-a comunicat că un om dintr-un grup de 8 indivizi ar fi tras într-un căpitan încercând să-l dezarmeze….ştiu  că fostul dictator…la teleconferinţa din 17, 20, sau 21 decembrie 1989 a cerut primilor secretari să preia comanda în judeţ…În seara de 21 decembrie 1989 cu ocazia teleconferinţei am cerut lui Ceauşescu să instituie pentru Cluj, pentru 2-3 zile „Starea de necesitate”. Mi s-a răspuns << nu mai este nevoie de stare de necesitate, că se aplică cele ce am dispus >>. Ioachim Moga a motivat cererea făcută prin mine pe faptul că nu am fi avut altfel cum să oprim manifestanţii care eventual ar încerca din nou să pătrundă în pieţele oraşului…” (Dosar nr. 61/P/199I, vol. 3, fila 127-129).
Gl. Topliceanu Iulian: „…21 decembrie 1989, până către orele 1000, împreună cu statul major am dat indicaţii la M.U. şi U. să nu se scoată la alte misiuni trupele necesare pentru a acţiona la frontieră, să nu se lase provocaţi militarii, să nu se tragă asupra populaţiei de către subunităţile scoase în pieţe sau pentru apărarea sediilor… către orele 1000, am fost convocat  de către Ioachim Moga… la şedinţă Nicolae Constantin şi Ioachim Moga… au solicitat să acţioneze armata chiar cu tancuri începând de la ieşirea din întreprinderi, de la gară … le-am explicat că armata are ordin de la ministrul apărării naţionale să fie gata cu majoritatea forţelor pentru apărarea frontierei de vest a ţării, iar cu o parte  de forţe  să participe la prinderea teroriştilor (aveam atunci informaţii…că au pătruns în ţară din străinătate terorişti)… care urmăreau să incendieze şi să distrugă clădirile mai importante din pieţe, lucrările de arta şi să provoace dezordine…am spus că nu vom scoate tancuri şi numai TAB.-uri şi autocamioane… Nicolae Constantin a susţinut că trebuie să participe armata cât mai repede, începând de la întreprinderi pe căile de acces şi de la gară… le-am explicat cum au subunităţile ordin să someze în caz că sunt atacate…m-am reîntors la comandament…am stabilit să mergem cu forţe minime şi să nu depăşim aliniamentul râul Someş. Către orele 1045 ministrul apărării naţionale m-a întrebat la telefon care este situaţia în garnizoanele armatei…mi-a ordonat…să iau măsuri pentru pregătirea unor subunităţi care să acţioneze la cererea primilor secretari pentru contracararea acţiunilor teroriste şi la paza unor obiective, lucrări de artă şi sedii…la orele 1100 telefonic, Ioachim Moga şi Nicolae Constantin… solicită intervenţia unităţilor militare începând de la Iris, C.U.G. şi Gară. Nu am dat curs acestei cereri… la orele 1130, Nicolae Constantin şi primul secretar, prin telefon au informat că la Tehnofrig s-a constituit un grup de turbulenţi care intenţionează să vină în piaţa Mihai Viteazu pentru a provoca dezordine. A solicitat intervenţia militară căreia nu i s-a dat curs… către orele 1200, primul secretar a informat despre mişcările de coloane de la întreprinderea „16 Februarie”, Gară şi Autogară….s-a solicitat să se intervină cu  forţe militare…Nu s-a dat curs cererii… la orele 1330 primul secretar şi Nicolae Constantin au cerut să se acţioneze…pentru blocarea accesului coloanelor de demonstranţi peste zona parcul Feroviarilor – str. Traian şi către orele 1400 intervenţia pe căile de acces către pieţele municipiului… nu s-a dat curs nici acestor cereri… către orele 1430, Nicolae Constantin şi Ioachim Moga au solicitat insistent intervenţia…pentru instalarea unor posturi de pază la podurile de peste râul Someş ce conduc spre piaţa Mihai Viteazu şi zona Mărăşti. Pe baza aprobării primite de la minister, am dat ordin ca numai în piaţa Mihai Viteazu şi două poduri adiacente să se dispună o subunitate dar care să dea posibilitatea trecerii manifestanţilor către locurile care doresc…şi să respecte indicaţiile date de M.Ap.N. privind interzicerea deschiderii focului asupra demonstranţilor… către orele 1440, în reţeaua radio a primului secretar s-a auzit un raport al gl. Şerbănoiu către Ioachim Moga: „Unde este armata? De ce nu vine armata? Avem arestaţi”… Interveniţii prin radio de acest fel a mai făcut şi col. Rusu şi col. Nicolae Ioniţă, de 2-3 ori… dispozitivul s-a realizat către orele 1525-1600 în piaţa Mihai Viteazu, iar în piaţa Mărăşti către orele 1800… către orele 1610…în momentul realizării dispozitivului, comandantul subunităţii… a fost împuşcat şi  împreună cu un civil a fost dus la spital… la întrebarea pusă de ofiţer ce s-a întâmplat… soldatul a raportat că nu ştie deoarece ei au tras în sus. Suprapus peste dispozitivul militarilor la acea oră se găseau aproximativ 40 militari cu căşti şi scuturi. Nu cunosc care era în momentul respectiv dispozitivul tuturor forţelor de ordine publică… după primirea raportului împreună cu statul major am stabilit să se introducă treptat subunităţile în cazărmi şi dacă vor fi solicitări…să precizăm că vom acţiona numai pentru paza sediilor de partid, iar restul unităţilor vor rămâne în cazărmi pentru paza şi apărarea unităţilor şi să fie gata pentru îndeplinirea misiunilor de bază… La orele 1750, am fost solicitat să vin la sediul C.J.P.C.R. Am găsit în birou pe Nicolae Constantin, Ioachim Moga, gl. Şerbănoiu şi col. Rusu Stoian. Nicolae Constantin a prezentat 2 variante de acţiune pentru ziua de 22 decembrie 1989…- prima – securitatea, batalionul de securitate şi miliţia să intervină conform planurilor pe care le au pentru asemenea situaţii, iar unităţile militare să se dispună în pieţe, la lucrări de artă, paza sediilor; – a doua – securitatea, batalionul de securitate şi miliţia să acţioneze ca în prima variantă, iar armata să se dispună numai la anumite obiective. Am susţinut varianta a doua şi s-a acceptat… ca împreună cu miliţia să întărească paza numai a trei obiective: sediul C.J.P.. sediul C.P.J. şi sediul C.M.P… Începând cu orele 2000, grupuri compacte de demonstranţi au staţionat în faţa C.J.P. scandând lozinci „Fără violenţă”, „Jos dictatura”, „Jos Ceauşescu”. În această atmosfera Nicolae Constantin mi-a cerut categoric şi insistent să formez pentru a doua zi dimineaţa un dispozitiv cu tancuri în apărarea judeţenei de partid… am arătat că plasarea unor tancuri în locurile solicitate blocând artere de mare trafic ar paraliza circulaţia…creând în oraş o situaţie exact opusă celei dorite şi stârnind astfel nemulţumirea oamenilor… Subunităţile din dispozitivul pentru ziua de 21 decembrie 1989, s-au retras treptat până la orele 2400 (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 1, fila 10-14).
Gl. Şerbănoiu Ion declară: „…în dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989… Ioachim Moga m-a convocat urgent la o teleconferinţă… anterior începerii teleconferinţei am discutat cu gl. Topliceanu, .subliniind că există şi o mână străină… Mesajul lui Ceauşescu la teleconferinţă a fost incoerent, a arătat că deşi s-au luat măsuri nimeni nu şi-a făcut datoria la Timişoara… a ordonat expres primilor secretari să preia comanda tuturor forţelor în calitate de preşedinţi ai Consiliului Judeţean de Apărare. Ceauşescu s-a referit la folosirea trupelor înarmate ordonând să se tragă unde se iveşte necesitatea şi la un moment dat a folosit o expresie de natură să mă şocheze afirmând că este „stare de război”…a dat ordin să se folosească armamentul la nevoie, cu cinism, Ceauşescu a spus „sigur însă să se respecte legea”…Ioachim Moga s-a adresat gl. Topliceanu şi a spus „ai auzit ordinul dat de sus, aşa încât eu preiau comanda, dar pentru că eu nu mă pricep d-voastră mergeţi că ştiţi mai bine ce aveţi de făcut”. Am plecat către sediul inspectoratului îngrijorat de ordinele aberante care le-a dat N. Ceauşescu, iar pe drum mă gândeam că eu nu voi scoate trupele în stradă… de la şefii mei de la Bucureşti nu primisem nici o informaţie, nici ordine. Din momentul în care Ceauşescu dăduse ordinul de instituire a „Stării de necesitate” pe întreg teritoriul ţării, potrivit Ordinului 02600 al M.I., eu ca inspector şef aveam comanda unică asupra tuturor obiectivelor judeţene ale M.I… mă aşteptam ca unele acţiuni să fie desfăşurate de străinii care se aflau în oraş (circa 850 autoturisme) nicidecum de demonstraţii de masă., În jurul orei 1300 col. Ioniţă mi-a raportat că la C.U.G. sunt unele dezordini… Am sunat la primul secretar şi l-am informat întrebându-l ce ordine dă… Ioachim Moga mi-a spus să trimit plutonul de intervenţie al miliţiei şi să restabilim ordinea, să-i ţină acolo…1-a trimis şi pe Dăscălescu secretar cu probleme organizatorice…apoi a sunat pe col. Mihalache, şeful brigăzii trupelor de securitate şi pe mr. Branda comandantul trupelor de pompieri şi am cerut să fie pregătiţi… l-am chemat pe col. Rusu şi i-am spus că la C.U.G. sunt acte de dezordine, în sensul că pe de o parte au fost bătuţi vatmanii că nu vin tramvaiele la timp, iar pe de altă parte s-au blocat şinele tramvaielor cu pietroaie… am ordonat col. Rusu, să meargă la faţa locului cu plutonul de intervenţie al miliţiei… componenţii plutonului de miliţie erau echipaţi cu scuturi, căşti şi bastoane şi aveau asupra lor pistolul şi muniţia din dotarea obişnuită. Ordinul dat col. Rusu a fost de a se deplasa împreună cu plutonul de intervenţie şi cu un echipaj de circulaţie la C.U.G…. să restabilească ordinea publică… să înlăture obstacolele de pe liniile de tramvai şi să asigure fluenţa transportului… am ordonat lui Blaga (şeful poliţiei municipiului n.n.), să nu se folosească armamentul cerându-i să ia măsuri pentru restabilirea ordinii şi să evite confruntările cu populaţia… în timp ce plutonul de intervenţie se pregătea de plecare dădusem ordin grupei antiteroriste să coboare în curte şi să se pregătească pentru misiune… le-am ordonat să se deplaseze în piaţa Mihai Viteazu cu armamentul şi muniţia pe care o aveau în dotare şi cu cele 2 A.B.I-uri…le-am ordonat să execute numai ordinele mele personale…aveam informaţii că în piaţa Mihai Viteazu precum, şi în apropiere în spatele pieţii…sunt parcate foarte multe maşini străine… precizez că mişcarea străinilor în oraş era permanent supravegheată…ştiam unde sunt principalele concentrări… Ofiţerul mi-a raportat că s-au plasat în spatele dispozitivului format de trupele M.Ap.N. Col. Rusu care ajunsese în zona C.U.G.-ului mi-a raportat că rândurile nemulţumiţilor se îngroaşă şi că au apărut şi elemente care nu fac parte dintre muncitori… beţivi, ţigani… că au bătut vatmanii, au pus pietroaie pe liniile tramvaielor şi fost huiduiţi. Mi-a mai raportat că a restabilit transportul în comun şi că grupul din această zonă a depăşit barajul pe trotuare… am sunat pe primul secretar şi am raportat situaţia, mi-a repetat ordinul de a încerca să îndepărtăm afluirea către centru… l-am sunat pe col. Mihalache şi i-am ordonat ca cele 2 plutoane de intervenţie de la batalionul de securitate-miliţie să se deplaseze pentru întărirea plutonului de intervenţie al miliţiei… Am sunat pe comandantul grupului de pompieri… şi am ordonat să trimită 2 maşini de pompieri  în zonă, specificându-i să nu folosească jetul împotriva manifestanţilor ci în cazul în care vor fi incendii să intervină. Şi col. Mihalache, i-am ordonat expres să nu folosească armamentul împotriva populaţiei… Col. Ioniţă mi-a raportat că la marile întreprinderi industriale din zonă muncitorii au ieşit în curţile întreprinderilor…am realizat că nu aveam de-a face nici cu acte de vandalism nici cu încăierări mărunte de strada ci cu o manifestaţie a oamenilor muncii din municipiul Cluj, proTimişoara, antidictatorială, grefate pe nemulţumirile oamenilor. Am ordonat lui Rusu să se retragă din zonă…cu plutonul de intervenţie al miliţiei…iar celorlalte forţe, respectiv trupelor de securitate şi pompierilor le-am ordonat să afluiască spre centru, în paralel cu manifestanţii… În cursul după-amiezii… col. Ioniţă… m-a anunţat că fost trase focuri de armă dinspre piaţa Libertăţii… nu ştiam în acel moment unde se află forţele brigăzii de securitate ….Nu cunosc condiţiile în care în piaţa Libertăţii, în zona Anticariat, zona în care au acţionat şi forţele trupelor de securitate a fost ucisă o persoană şi rănite şase…din noile cercetări…rezultă că un număr de 6 militari care erau amplasaţi în partea dinspre Primăria Municipală au tras foc de avertisment împreuna cu efectivele M.Ap.N.” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 2, fila 40-43).
Col. Marincaş Victor, fost locţiitor al şefului Miliţiei municipiului Cluj-Napoca, declară: “…în ziua de 21 decembrie 1989…în jurul orelor 1300, col. Rusu a plecat în zona C.U.G., întrucât se crease o coloană de muncitori care blocase circulaţia tramvaielor şi intenţiona să se deplaseze din întreprinderi, în jurul orelor 1500, eu primind ordin de la gl. Şerbănoiu pentru a dispune ca plutonul de intervenţie să se deplaseze în piaţa Mihai Viteazu în vederea prevenirii unor acţiuni cu caracter huliganic şi pentru a asigura ordinea…plutonul  de intervenţie era dotat cu armament şi muniţie de război, respectiv pistoale mitralieră şi cartuşele aferente… membrii plutonului de intervenţie aveau în dotare numai pistoale Carpaţi, scuturi şi bastoane de cauciuc. În jurul orelor 1530-1600… am aflat că în zona C.U.G. s-a încercat oprirea coloanei de muncitori cu forţe ale unităţii de securitate-miliţie… În jurul orelor 1530-1545, gl. Şerbănoiu… mi-a transmis ordin de a transmite… plutonului de intervenţie să se deplaseze în Piaţa Libertăţii unde se deschisese focul… în jurul orelor 1930, m-am deplasat în piaţa Libertăţii pentru a constata care este starea de ordine şi a lua măsuri… Am constatat… că în Piaţa Libertăţii erau dispuse baraje alcătuite din forţe ale M.Ap.N., ale Brigăzii de securitate şi miliţie, precum şi din cadrul plutonului nostru de intervenţie. Cu acelaşi prilej am constatat că în zona hotelului Continental s-au tras focuri de avertisment de forţele M.Ap.N…. În jurul orelor 2300, gl. Şerbănoiu mi-a transmis… misiunea de a mă deplasa cu plutonul de intervenţie în zona str. Moţilor întrucât avuseseră loc incidente între militari şi populaţie… Ajungând în zonă…comandantul dispozitivului mi-a adus la cunoştinţă că grupuri de manifestanţi au încercat să treacă spre centrul oraşului forţând dispozitivul militar cu câteva camioane, camioane împotriva cărora se deschisese focul. Am dispus plutonului de intervenţie scotocirea zonei… am constatat prezenţa unor persoane decedate… Cu acest prilej militarii din pluton au reţinut câteva persoane suspecte care au fost…transportate la sediul miliţiei… nu s-au stabilit fapte penal, în sarcina acestora şi li s-a dat drumul…” (Dosar nr. 6/IV1991, vol. 2, fila 105).
Şi acum câteva date din declaraţiile col. Ioniţă Nicolae, cu referire la acţiunile desfăşurate în ziua de 21 decembrie 1989: „...în cursul dimineţii, ofiţerii care lucrau în domeniul contrainformaţiilor economice…au fost trimişi…în unităţile economice de care răspundeau pentru a constata la faţa locului starea de spirit a muncitorilor. Precizez că munca acestor ofiţeri se rezuma numai la culegerea de informaţii… De asemenea, în acea dimineaţa am ordonat să se continue activitatea de filaj a cetăţenilor care constituiau pentru noi obiective predispuşi la acte antistatale şi celorlalte compartimente le-am dat ordin să-şi intensifice activitatea de culegere a informaţiilor… în jurul orelor 800….şeful contrainformaţiilor economice a venit personal şi mi-a raportat că ofiţerul de obiectiv îl informase că într-o secţie a C.U.G.-ului, muncitorii au întrerupt lucrul şi s-au hotărât să meargă în Piaţa Mihai Viteazu pentru a manifesta pro Timişoara… şi de la alte întreprinderi din platforma industrială deja ieşiseră în curţile întreprinderilor şi intenţionau să se încoloneze şi să iasă să manifesteze în oraş… Aproximativ în jurul orelor1200, gl. Şerbănoiu m-a chemat şi mi-a spus că a ordonat batalionului de securitate, precum şi plutonului de intervenţie a miliţiei, să se deplaseze în zona industrială cu misiunea de a nu permite afluirea coloanei de manifestanţi către centrul oraşului, dispersarea coloanei, iar în cazul în care forţele militare vor fi atacate să se facă uz de armă în condiţiile legii, adică prin somaţiile regulamentare, foc de avertisment şi în caz de atac persistent, foc la picioare… am trimis în zonă, pe şeful serviciului filaj, pentru a ne informa asupra cursului evenimentelor, am ţinut legătura cu acesta prin intermediul unei staţii… diferită de celelalte staţii. În jurul prânzului… devenise limpede că manifestaţiile de protest se generalizau în municipiu… În jurul orelor 1400 s-a prezentat la sediu un ofiţer de la filaj… care mi-a raportat că în Piaţa Libertăţii exista un grup de aproximativ 7-10 persoane… aflaţi în stare de ebrietate care dansează şi strigă „Timişoara”. I-am raportat despre aceasta situaţie lui Moga… ofiţerul de serviciu de la filaj mi-a raportat că în piaţa Libertăţii sunt morţi şi răniţi… „ (Dosar nr. 61/P/ 1991, vol. 2, fila 112-115).

5.4. Unele date extrase din Raportul M.Ap.N.
5.4.1. Descrierea acţiunilor forţelor aparţinând M.Ap.N.
În ziua de 16 decembrie 1989, orele 2200, ministrul apărării naţionale, gl.col. Milea Vasile, a transmis verbal, gl.col. Topliceanu Iulian, ordinul de constituire a grupelor operative la Comandamentul Armatei a 4-a şi la marile unităţi şi unităţi subordonate. La orele 2400, grupele au intrat în activitate.
În ziua de 17 decembrie 1989, orele 0800, ministrul apărării naţionale a ordonat telefonic, direct comandantului armatei constituirea, în garnizoanele Cluj-Napoca, Oradea, Bistriţa şi Zalău, a unor patrule militare. În baza acestui ordin, în garnizoana Cluj-Napoca, au fost constituite 10 patrule, astfel: 5 de la U.M. 01278 Cluj-Napoca, 3 de la U.M. 01215 Floreşti şi 2 de la U.M. 01607 Cluj-Napoca.
La orele 1515, la Comandamentul A.4-a s-a primit indicativul „Alarmă de exerciţiu”, care s-a retransmis la marile unităţi şi unităţi subordonate, punându-se în aplicare, măsurile stabilite pentru această categorie de alarmare. Comandamentele şi unităţile militare din garnizoana Cluj-Napoca au ieşit în punctele de adunare în timpul stabilit şi cu materialele prevăzute, potrivit planului de alarmă.
La orele 1810, s-a primit indicativul „Alarmă parţială de luptă”. Marele Stat Major, a precizat că alarma de luptă se execută în condiţiile „Stării de necesitate”. Au fost luate măsuri suplimentare, prevăzute în planul de alarmă de luptă. Măsurile aplicate, au lăsat impresia în rândul cadrelor militare despre iminenţa declanşării unei agresiuni militare externe.
La orele 1935, ministrul apărării naţionale, gl.col. Milea Vasile, a transmis telefonic comandantului A.4-a, următoarele precizări: „Să se asigure operativitatea legăturilor fir şi radio; să se intensifice cercetarea radio şi de radiolocaţie; să se verifice şi să se pregătească în mod deosebit, tancurile, M.L.I.-urile,T.A.B.-urile, autoturismele, grupurile electrogene şi hărţile; să se întărească paza şi apărarea aeroporturilor şi a altor obiective.”
În baza acestor precizări, comandantul A.4-a a asigurat materializarea în toate unităţile subordonate a măsurilor respective, concomitent cu realizarea dispozitivelor de alarmă.
La orele 2230, Marele Stat Major a dat următorul ordin: „Unităţile rămân în dispozitivul realizat prin alarma de luptă; se organizează paza întărită a tuturor obiectivelor militare, dispozitivelor de luptă realizate prin alarmă ale aerodromurilor şi lucrărilor de artă; se organizează patrule formate din câte 4 militari, atât în interiorul cazărmilor cât şi pe perimetrul exterior al acestora; se întăreşte paza la toate depozitele şi se iau măsuri pe linia indicativului Vigilenţa.”
Indicativul „Vigilenţa” stabilea unele măsuri ce trebuiesc luate în unităţi pentru prevenirea cercetării acestora prin observare sau  fotografiere, de către cetăţeni străini îndeosebi din autovehicule cu număr de înmatriculare străin sau aparţinând corpurilor diplomatice şi oficiilor consulare.
Ordinul a fost retransmis diferenţiat, comandamentelor de mari unităţi şi unităţi specificându-se pentru fiecare, modul de acţiune. Măsurile stabilite au fost realizate. S-a menţinut permanent legătura cu primul secretar al Comitetului Judeţean P.C.R. Cluj
La orele 2310, ministrul apărării naţionale, a ordonat telefonic: „Toată muniţia se păstrează la subunităţi; se distribuie militarilor numai când primesc misiune de luptă inclusiv în gardă, în patrule sau la intervenţii; atenţie la păstrarea muniţiei pe subunităţi; indiferent de specializare toate subunităţile trebuie să fie pregătite pentru a executa misiuni de luptă specifice infanteriei; toţi ofiţerii şi generalii vor avea permanent asupra lor armamentul şi muniţia conform normelor de înzestrare; subofiţerii nu păstrează asupra lor muniţia; toate cadrele militare se cheamă din concedii şi se aduc la unităţi; vor veni în unităţi şi cadrele de la D.L.E.N. (Direcţia Lucrări în Economia Naţionala, n.n.); sistemul de avertizare al subunităţilor este următorul: „Stai! – Stai că trag!” -se trage în sus – se trage la picioare. Să se acţioneze cu hotărâre!”.(Dosar nr”. 61/P/1991, vol. l.fila 15-16)
În ziua de 20 decembrie 1989, gl.col. Milea Vasile şi alte cadre de conducere din M.Ap.N au cerut informaţii despre situaţia din zona de responsabilitate a A.4-a şi au făcut precizări privind executarea în continuare, a activităţilor şi pentru creşterea stării de operativitate.
Cadrele cu funcţii de conducere din garnizoană, au participat la adunarea ordonată de gl.lt. Ilie Ceauşescu, adjunct al ministrului apărării naţionale şi secretar al Consiliului Politic Superior al armatei, sosit la comandamentul armatei în această zi. În cadrul adunării s-a făcut o informare despre evenimentele de la Timişoara, precizându-se că acolo, s-a desfăşurat o operaţiune de diversiune şi teroristă, organizată de Ungaria, cu sprijin american, sovietic şi occidental, având ca scop declanşarea unui conflict armat şi anexarea Transilvaniei de către Ungaria.
În ziua de 21 decembrie 1989, orele 0810, 1040, 1150 şi 1310, ministrul apărării naţionale a făcut mai multe precizări pentru comandantul A.4-a cu privire la modalitatea folosirii la ordin, a forţelor destinate pentru paza obiectivelor civile, contracararea acţiunilor de diversiune-teroriste şi menţinerea ordinii publice. Aceste precizări au vizat: menţinerea stării de operativitate a unităţilor, acţiunea hotărâtă pentru respingerea atacurilor şi provocărilor, respectarea strictă a prevederilor legale privind uzul de armă.
Până la orele 1400, primul secretar al C.J.P.C.R. Cluj, a solicitat în două rânduri intervenţia armatei pentru apărarea unor obiective civile. Deoarece ministrul apărării naţionale nu a confirmat, comandantul armatei nu a dat curs acestei cereri. Patrulele aflate în misiune în municipiu nu au semnalat evenimente deosebite.
În jurul orelor 1440-1450, la sediul C.J.P.C.R. Cluj, s-au primit informaţii potrivit cărora în zona industrială Someşeni-nord, au izbucnit unele tulburări şi că au fost înregistrate ciocniri între civili şi forţele de securitate-miliţie. Primul secretar al C.J. a cerut şi a obţinut aprobarea ministrului apărării naţionale pentru folosirea unor efective ale armatei, în scopul apărării unor obiective civile şi menţinerea ordinii publice în municipiul Cluj- Napoca. Primind confirmarea de la grupa operativă a Marelui Stat Major, gl.col. Topliceanu, a ordonat unităţilor militare din garnizoana Someşeni, prin col. Caba, să trimită detaşamente pentru a se dispune în piaţa Victoriei, piaţa Mihai Viteazu, (3 companii cu 250 militari pe T.A.B.-uri şi M.L.I.-uri din U.M. 01278 Cluj- Napoca), piaţa Mărăşti (1 pluton cu 20 militari din U.M. 01369 Cluj-Napoca), podurile peste râurile Someşul Mic în sectorul Astoria – str.Fabricii – C.J.P. – Poştă (câte un pluton în total 60 militari din U.M. 01067 şi U.M. 01663 Cluj-Napoca).
La orele 15.00, s-a primit o nouă cerere de la C.J.P., confirmată şi aprobată de ministrul apărări naţionale pentru folosirea forţelor disponibile în scopul apărării obiectivelor şi menţinerii ordinii publice în garnizoana Cluj-Napoca şi în localităţile Târgu-Mureş. Alba Iulia, Cugir, Miercurea Ciuc, Arad, Oradea, Zalău, Baia Mare, Bistriţa.
Gl.col. Topliceanu, a ordonat, prin col. Lateş, forţelor din microgarnizoana Floreşti să trimită detaşamente de militari la obiectivele stabilite. Subunităţi din U.M. 01215 Floreşti, (2 companii – 200 militari), au organizat apărarea în zona Consiliului Popular Judeţean şi în sectorul vestic a Căii Moţilor. Pe parcurs, o companie a fost dirijată spre piaţa Libertăţii. Subunităţi din U.M. 01485 Floreşti (2 companii – 120 militari), au început deplasarea, pentru a organiza puncte de supraveghere pe artera Mănăştur-Zorilor-intersecţia cu Calea Turzii. O companie din U.M. 01457 Floreşti – 60 militari – a început deplasarea spre artera Grigorescucu – hotel Napoca – parcul Babeş. Din cauza efectivelor reduse, subunităţile din aceste 2 unităţi au rămas grupate în principalele puncte ale arterelor pe care le-au primit în supraveghere. Totodată, comandantul armatei a ordonat, pregătirea eşaloanelor de luptă în vederea deplasării pentru acoperirea frontierei de stat.
Au urmat cele 4 incidente deja descrise. Continuăm cu descrierea evenimentelor făcută de un raport întocmit de M.Ap.N., privind participarea trupelor la evenimentelor ce au urmat. Către orele 2200, prin dispozitiv a trecut o subunitate U.S.L.A., cu scuturi care au dispersat grupurile de manifestanţi.
Încă de la declanşarea primului incident, s-a trecut la investigarea cazurilor, în care scop, comandantul A.4-a a trimis la faţa locului o echipă condusă de col. Pralea, din comandamentul armatei şi a fost sesizată Procuratura Militară.
În urma acestor ciocniri, au rezultat victime a căror număr nu a putut fi stabilit cu precizie la data respectivă. Se estimează că au fost 26 morţi şi 84 răniţi din rândul populaţiei civile. Dintre militari a fost rănit 1 ofiţer (prin autorănire) şi mai mulţi soldaţi loviţi cu obiecte contondente (n.n. Datele sunt cele apreciate în 1990).
S-a procedat la evacuarea victimelor către spitale şi Institutul Medico-Legal cu concursul Salvării, maşinilor militare şi civile şi al Procuraturii Militare.
În cursul nopţii situaţia a devenit calmă şi nu au mai fost înregistrate incidente.
Comandantul armatei împreuna cu statul major au elaborat pentru ziua următoare o nouă concepţie de acţiune, care revedea numai apărarea obiectivelor militare şi paza a 3 obiective civile (sediile politico-administrative şi municipale), cu posibilitatea ca, la nevoie, să se acţioneze pentru luarea sub control a Poştei, Gării, staţiilor I.R.E., Gaz Metan, Apă şi Studioului de Radio.
În ziua de 22 decembrie 1989, între orele 0000- 0500, datorită dispersării fără incidente a grupurilor de civili, în municipiu a scăzut starea de tensiune, ceea ce a permis regruparea efectivelor militare în cazărmi.
Datorită specificului evenimentelor din Bucureşti, comandantul A.4-a nu a putut face o informare detaliată ministrului apărării naţionale pentru municipiul Cluj-Napoca şi despre retragerea militarilor în cazărmi. A informat însă primul secretar al C.J.P. Cluj despre reorganizarea dispozitivelor militare din municipiu, determinându-l pe acesta ca, pentru degajarea arterelor de circulaţie de obstacolele care blocau unele puncte din Calea Moţilor şi Calea Mănăştur, să folosească numai forţe din subordinea M.I.. Primul secretar a solicitat totuşi ca armata să participe cu efective, la paza sediilor politico-administrative. Gl.col. Topliceanu a ordonat întărirea pazei şi apărării obiectivelor militare din garnizoană şi din zona de responsabilitate a armatei şi creşterea capacităţii de acţiune a unităţilor de apărare antiaeriană. A stabilit măsuri pentru supravegherea forţelor din subordinea M.I., în care scop, a trimis la Inspectoratul Judeţean M.I., 2 T.A.B.-uri din U.M. 01278 Cluj-Napoca.
Între orele 0500-0800 la semnalul declanşat prin sunete lungi de sirenă, grupuri mari de demonstranţi, în rândul cărora se aflau numeroşi muncitori, au ocupat principalele artere de circulaţie din zona centrală a municipiului şi din jurul sediilor politico-administrative ale municipiului. Nu s-au semnalat provocări şi nu s-au produs incidente între demonstranţi şi forţele de ordine.
Pentru paza şi apărarea obiectivelor din municipiu, comandantul armatei a asigurat:
– 2 plutoane cu 50 militari din U.M. 01607 Cluj-Napoca şi 1 pluton cu 20 militari din U.M. 01663 Cluj-Napoca, la sediul C.J.P.;
– 1 companie cu 100 militari din U.M. 01278 Cluj-Napoca, la sediul C.P.J.;
– 1 companie cu 80 militari din U.M. 01485 Floreşti, la sediul C.P.M. si al C.M.P.;
– 1 companie cu 80 militari din U.M. 01457 Floreşti, dispusă ca rezervă, în zona stadionului municipal;
– 1 companie cu 100 militari, din U.M. 01278 Cluj-Napoca, a fost dispusă ca rezervă la marginea de Est a municipiului lângă depozitul C.L. al garnizoanei;
– în municipiu au funcţionat patrule militare, pe itinerariile stabilite în zonele de responsabilitate ale unităţilor militare.
Gl.col. Topliceanu Iulian, a transmis personal ordine, comandanţilor unităţilor care au destinat aceste efective, cu precizarea că, apărarea obiectivelor trebuie realizată fără a se face uz de armă; le-a specificat faptul că folosirea armamentului rămâne ca ultimă soluţie, atunci când, viaţa militarilor este pusă în pericol grav şi există riscul de a fi dezarmaţi.
Ocuparea dispozitivului s-a realizat fără incidente. Militarii au evitat conflictele cu manifestanţii, iar în unele cazuri, s-a realizat chiar un dialog amical cu grupurile de cetăţeni.
Între orele 0800-1100, demonstranţii concentraţi în jurul sediilor politico-aministrative, acţionând preponderent paşnic, au forţat treptat pătrunderea în aceste clădiri. Primul secretar al C.J.P.C.R. a solicitat întăriri de la comandamentul armatei şi a cerut în repetate rânduri gl.col. Topliceanu Iulian, să vină personal la C.J.P. sau să trimită cadre de nădejde pentru a pune ordine în rândul militarilor din dispozitivul de pază care nu au împiedicat pe manifestanţi să se urce pe tehnica de luptă şi să se apropie de clădire. Comandantul A.4-a a ordonat întărirea pazei cu 1 pluton de 20 militari pe T.A.B.-uri, din U.M. 01278 Cluj-Napoca, trimiţând totodată, succesiv, 2 ofiţeri din comandament, care au constatat că demonstranţii nu sunt agresivi şi că demonstrează paşnic, având o atitudine amicală faţă de militari. Se striga: „Armata e cu noi!”. Ca urmare, gl.col. Topliceanu a dispus ca militarii să evite conflictele, iar toate patrulele din oraş să fie retrase la Comenduirea garnizoanei, refuzând totodată cererea primului secretar de a trimite forţe suplimentare la sediul C.J.P.
Deşi au mai existat unele provocări izolate, militarii din dispozitivele de apărare nu au răspuns, iar în unele locuri s-au solidarizat cu demonstranţii, urmărind totodată limitarea pagubelor, stricăciunilor şi provocarea de incendii.
Între orele 1100-1300, după anunţarea la postul de radio şi TV a sinuciderii ministrul apărării naţionale şi instituirea „Stării de necesitate” pe întreg teritoriul ţării, în condiţiile întreruperii cvasitotale a legăturilor cu conducerea ministerului şi a situaţiei confuze create, de precipitarea evenimentelor din Capitala, care au culminat cu fuga cuplului prezidenţial, comandantul A.4-a a refuzat dialogul cu C.J.P.C.R. şi, pe proprie răspundere a ordonat regruparea tuturor forţelor militare în cazărmi. Pe baza acestui ordin, începând cu orele 1130-1200, toate subunităţile aflate în oraş au  fost retrase în cazărmi şi au reintrat în programul stabilit pentru forţele din dispozitivul de alarmă. Unităţile de apărare antiaeriană au trecut „La starea de pregătire pentru lupta nr. 1”.
Acţiunea de dezangajare a unităţilor militare din contactul cu populaţia municipiului începută din iniţiativa comandantului A.4-a din după-amiaza zilei de 21 decembrie 1989, a continuat şi în prima jumătate a zilei de 22 decembrie 1989. Pe baza unor ordine ale eşaloanelor superioare primite de la Bucureşti fragmentar datorită deselor întreruperi ale legăturii, începând cu orele 1200, A.4-a şi-a restructurat dispozitivul în aşa fel încât să poată răspunde la 3 cerinţe operative majore:
–        asigurarea capacităţii de acţiune pentru organizarea apărării pe frontiera de Vest numai cu forţele avute la dispoziţie şi a capacităţii de respingere a unor agresiuni din aer;
–        asigurarea pazei şi apărării obiectivelor militare şi aerodromurilor civile;
–        menţinerea unor posibilităţi de intervenţie în probleme de ordine public vitale
La orele 1200, comandantul A.4-a a transmis succesiv marilor unităţi şi unităţi din subordine, ordinul de acţiune în situaţia creată, cu următorul conţinut: „Toate forţele în deplasare, vor aflui în cel mai scurt timp în cazărmi, evitând orice fel de incidente. Forţele aflate în dispozitiv de pază şi apărare rămân în continuare în această poziţie, dar nu au voie să facă uz de armă nici pentru executarea focului de avertizare. Forţele care eventual ar fi împresurate de manifestanţi se vor degaja din încercuire fără a provoca incidente şi fără a face uz de armă urmând să ajungă în cel mai scurt timp în cazărmi. În caz de atac armat, subunităţile aflate în dispozitiv de paza şi apărare la obiectivele militare proprii, vor acţiona conform prevederilor planului de apărare.
Comentariul Comisiei: Se constată starea de confuzie provocata de sinuciderea gl. Vasile Milea şi grava acuzare care i-a fost adusă de dictator. Din acest moment, armata dă semne de părăsire şi neexecutare a ordinelor lui Ceauşescu.
În acest sens, au fost făcute precizări şi şefului Statului Major Judeţean al Gărzilor Patriotice.
La solicitarea insistentă a primului secretar, Nicolae Constantin, aflat la C.J.P., a fost trimis la sediu, locţiitorul comandantului armatei care, constatând că mulţimea adunată nu agresează militarii M.Ap.N. şi M.I., nemanifestându-se violent, le-a precizat acestora măsurile necesare pentru evitarea oricăror incidente şi nu a dat curs cererii de întărirea a dispozitivului, compus în acel moment din câte 1 pluton din U.M. 01278, U.M. 01607 şi U.M.01663 Cluj-Napoca.
La orele 1230, o delegaţie de manifestanţi, nereprezentând nici o forţă politică sau autoritate, s-a prezentat la comandamentul armatei, solicitând să ia legătura cu conducerea acesteia. Membrii acestei delegaţii şi-au manifestat opinia că armata nu va interveni împotriva manifestanţilor. Şeful Secţiei operaţii din comandament, a dat asigurări în acest sens, îndemnând populaţia la calm, la evitarea violenţei şi a provocărilor.
La ora 1245, comandantul A.4-a, cu acordul şefului Marelui Stal Major, gl.mr. Guşă Ştefan, aflat încă la Timişoara, a ordonat comandantului marii unităţi mecanizate din Arad, să-şi regrupeze toate forţele dispuse în garnizoana Cluj-Napoca. Odată cu recepţionarea prin radio a comunicatului despre fuga dictatorului şi apariţiei la TV a primelor imagini ale Revoluţiei, măsurile transmise anterior au fost confirmate, cu nota telefonica 38 şi 39 de care am mai  amintit. Comandantul armatei şi-a convocat locţiitorii şi şefii de arme, le-a făcut o informare asupra evenimentelor ce se desfăşurau, le-a cerut opinia cu privire la conduita de urmat şi le-a comunicat că în situaţia creată – lipsa unei autorităţi centrale şi criza conducerii strategice – Armata a 4-a îşi va continua activitatea pe baza misiunii fundamentale: „Apărarea integrităţii teritoriale a ţării în zona de Vest, apărarea vieţii oamenilor şi a bunurilor din această zonă, conducându-se după cerinţele esenţiale ale legilor, regulamentelor şi ordinelor care guvernează această misiune.”
Începând cu ora 1340, comandamentul armatei a transmis unităţilor subordonate ordinul primit de la grupa operativă a M.Ap.N. pentru retragerea tuturor forţelor în cazărmi fără a se angaja în incidente cu populaţia, luându-se măsuri pentru întărirea pazei obiectivelor militare şi creşterea capacităţii de acţiune a eşaloanelor de luptă. Tot la această ora, s-a primit ordin de la C.A.A.T. pentru trecerea în serviciul permanent de lupta nr. 1. a tuturor forţelor şi mijloacelor antiaeriene din zonă.
La orele 1345, la comandamentul armatei a fost primit un grup de 3 persoane, autointitulat „Comitet Provizoriu”. În discuţiile purtate cu aceştia, a fost reafirmată atitudinea de neintervenţie a armatei împotriva manifestaţiilor revoluţionare paşnice. S-a făcut apel la calm şi nonviolenţă, iar populaţia a fost îndemnată să se organizeze.
Începând cu aceeaşi oră, la comandamentul armatei s-au primit rapoarte despre pătrunderea în forţa a unor grupuri de civili, în sediul fostului C.J.P. şi în primăria municipiului. Subunităţile militare aflate în pază, nu au putut preveni aceste acţiuni şi, conform ordinului primit nu au făcut uz de armă. Nu au fost înregistrate victime.
Concomitent, grupuri mari de revoluţionari, s-au îndreptat spre sediul Inspectoratului Judeţean M.I. scandând lozinci împotriva Securităţii. Şeful Inspectoratului a solicitat sprijin armatei. Comandantul armatei a recomandat personalului din sediile Miliţiei şi Securităţii să nu opună rezistenţă şi a ordonat echipajelor T.A.B.-urilor, pe care unii civili intenţionau să le captureze în vederea folosirii lor împotriva sediilor M.I., să menţină controlul asupra maşinilor de luptă şi a trimis în zonă o autospecială de radioamplificare, pentru a face apel la calm şi nonviolenţă. S-a reuşit să se împiedice capturarea de către civili a maşinilor de luptă, a armamentului şi muniţiei. Prin acţiuni desfăşurate cu tact şi fermitate, un grup de ofiţeri din comandamentul armatei şi din unităţile subordonate au reuşit să pună situaţia sub control, fără a se produce victime.
NOTA COMISIEI: Este momentul în care armata trece de partea revoluţiei.
Personalul M.I.. a fost reţinut în sediu în condiţii care să nu lezeze demnitatea acestora. Armamentul şi muniţia au fost puse sub paza armatei. În jurul orei 1530, inspectorul şef, gl. Şerbănoiu s-a refugiat la comandamentul armatei cerând protecţie, care i s-a acordat în limitele regulilor de conduită militară.
Între orele 1500-1700, gl. Topliceanu Iulian, l-a informat telefonic pe gl.lt. Stănculescu Victor, despre evoluţia situaţiei din municipiul Cluj-Napoca şi din zona de operaţii de Vest.
La comandamentul armatei au fost primite favorabil apelurile transmise prin postul TV de gl.mr. Voinea Gheorghe şi gl.lt. Chiţac Mihai, dar a provocat o puternică indignare intervenţia gl.col.(r.) Militaru Nicolae cu formula: „Opriţi măcelul !”.
Gl.col. Topliceanu l-a informat de asemenea pe gl.lt. Stănculescu Victor, despre solicitarea primită din partea unor lideri ai manifestanţilor din municipiu de a li se asigura deplasarea la Bucureşti cu avionul, a unei delegaţii, în vederea constituirii noilor organe de conducere ale statului. Acţiunea a fost aprobată şi au fost luate măsurile necesare, dar, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, cursa TAROM nu a putut decola.
Comandantul armatei a purtat o discuţie telefonică cu comandantul aviaţiei militare, care a informat, despre situaţia aeriană şi despre alte aspecte ale situaţiei politico-militare din ţară, inclusiv despre unele date alarmante dar confuze, cu privire la elementele dramatice din municipiul Sibiu. Gl.col. Topliceanu a comunicat comandatului aviaţiei militare, că A.4-a nu are trupe în municipiul Sibiu şi că este în măsură să respingă orice atac din aer.
Pe fondul derulării evenimentelor de la sediile fostului C.J.P. şi al I.J.M.I., în jurul orelor 1630-1700, a început să se contureze o nouă situaţie constând dintr-o avalanşa de informaţii, date, ştiri şi zvonuri despre declanşarea unor operaţiuni terorist-diversioniste contrarevoluţionare, având drept suport, „forţele rămase fidele dictatorului fugit (Securitate, Miliţie, Forţe Speciale Secrete) ca şi forţe de diversiune infiltrate din Ungaria si U.R.S.S.”. Informaţiile, în majoritate false, proveneau din cele mai diferite surse civile şi militare şi au vizat în esenţa: infestarea apei potabile, paralizarea alimentării cu energie electrică, distrugerea instalaţiilor de gaz metan, a fabricilor de pâine, de industrializare a laptelui, aruncarea în aer a unor instalaţii de oxigen, hidrogen, amoniac sau alte substanţe periculoase, cucerirea sau distrugerea studiourilor de radioleleviziune şi a releelor de telecomunicaţii, a unor unităţi din reţeaua medicală, oficiilor poştale şi gărilor C.F.R.. capturarea stocurilor de armament şi muniţie a Gărzilor Patriotice, terorizarea populaţiei prin acţiuni de intimidare, sechestrare sau lichidare fizică.
Practic, numai în cursul serii de 22 decembrie 1989 şi al nopţii de 22 spre 23 decembrie 1989, s-au primit peste 700 de asemenea informaţii prin telefon, prin rapoarte directe sau radiotelegrame (semnale) interceptate.
În seara zilei de 22 decembrie 1989, comandantul armatei a primit de la Consiliul Provizoriu al noii puteri în curs de constituire o lista cu principalele obiective cu nevoi de protecţie în municipiul Cluj.
Pe fondul unei avalanşe de informaţii contradictorii, false şi reale, amplificate în mare măsură şi de ştirile alarmante din ţară date pe postul TV, începând cu ora 2100, în municipiul Cluj-Napoca, apare imaginea unei forme complexe de agresiune din interior, declanşată de forţe necunoscute şi care a fost susţinută de atacuri armate în zona C.P.M., a Staţiei de alimentare cu apă Zorilor, a Staţiei gaz metan Feleac, precum şi de atitudinea ostilă a unor grupuri de cetăţeni maghiari, care au huiduit ofiţerii din comandamentul armatei care încercau să calmeze mulţimea ce ocupase sediul Primăriei. S-au primit, de asemenea informaţii despre acţiuni antiromâneşti agresive, a unor grupuri de etnici maghiari în localităţile Satu-Mare, Cărei, Arad, Târgu Mureş şi Miercurea-Ciuc.
La orele 2323, a fost reconfirmat ordinul C.A.A.T., privind trecerea în stare de alarmă, a unităţilor de apărare antiaeriană, cu precizarea că se va deschide focul cu toate, mijloacele asupra oricăror ţinte aeriene, care vor evolua în zonă, ţinând seama că în spaţiul aerian românesc, la Nord de râul Mureş, nu evoluează nici un aparat de zbor propriu.
La orele 2350, la comandamentul armatei s-a primit comunicarea telefonică despre pătrunderea unui grup de 4 persoane înarmate, în clădirea Şcolii generale nr. 2: informaţia nu a fost confirmată
La orele 2355, cercetarea prin radiolocaţie a descoperit 2 elicoptere (ţinte), evoluând dinspre Vest, la o distanţa de 70-90 km. La puţin timp din garnizoana Târgu-Mureş s-a comunicat că în cursul unui discurs rostit în limba maghiară în faţa unui număr mare de  oameni, un lider al manifestanţilor – Kiraly – a afirmat că etnicii maghiari acţionează pentru reconstituirea fostei Regiuni Autonome Maghiare, pentru a se elibera de „asuprirea românească”.
Odată cu declanşarea şi amplificarea acţiunilor de război psihologic şi radioelectronic a acţiunilor de dezinformare şi diversioniste, în seara zilei de 22 decembrie 1989, A.4-a, a trecut cu majoritatea forţelor la apărarea zonei de operaţii de Vest, iar în municipiul Cluj-Napoca a continuat să asigure paza şi apărarea obiectivelor încredinţate.
În ziua de 23 decembrie 1989, între orele 0000-0015, comandantul marii unităţi de vânători de munte din Miercurea-Ciuc, a raportat comandantului A.4-a că în această localitate elemente violente s-au dedat la atrocităţi, creând o stare generală de confuzie şi panică în  rândul populaţiei. Comandantul armatei a ordonat luarea unor măsuri de întărire a pazei cazărmilor raportând despre această situaţie la Marele Stat Major. Pe baza ordinului primit de la eşalonul superior, a dispus trimiterea unui pluton de vânători de munte, pentru apărarea sediului politico-administrativ al municipiului.
La orele 0003, trei baterii de artilerie antiaeriană din U.M. 01419 Floreşti au deschis foc asupra unei ţinte aeriene care evoluau dinspre Vest.
Între orele 0005-0030, la comandamentul armatei au fost primite mai multe informaţii despre descoperirea unor ţinte aeriene în raioanele localităţilor Satu-Mare, Oradea, Dej şi semnalarea a numeroase ţinte, evoluând dincolo de frontieră în spaţiul aerian al Ungariei.
Informaţiile au fost raportate gl.mr. Guşă Ştefan, iar unităţile militare subordonate, au fost atenţionate asupra pericolului unui atac masiv din aer.
La orele 0050, legăturile prin telefonul operativ, au fost perturbate grav, fără ca specialiştii din M.I., care asigurau funcţionarea acestora, să poată furniza vreun fel de explicaţii.
La orele 0115, a fost provocată o alarmă falsă, cu privire la un atac asupra Aeroportului din Târgu-Mureş.
La ora 0157, subunităţi de artilerie antiaeriană, din-U.M. 01419 Floreşti au executat,din nou, foc asupra unei ţinte aeriene în evoluţie din direcţia Vest.
La orele 0200, s-au primit informaţii despre debarcarea unor subunităţi de desant aerian în apropierea Aeroportului Satu-Mare şi într-un raion situat la circa 20 km de acest oraş. Comandantul armatei a ordonat luarea de măsuri pentru respingerea atacului asupra Aeroportului şi pregătirea pentru intervenţie a unităţilor de blindate din municipiul Baia-Mare. Informaţia s-a dovedit falsă.
Între orele 0210-0230, s-a primit de la comandantul unităţii militare din Huedin, informaţia că este posibil un atac cu elicoptere, împotriva unităţii din zonă. Comandantul armatei a ordonat măsuri pentru respingerea cu foc a atacului cu forţe proprii, dar şi intervenţia a 4 grupe de cercetare pentru apărarea obiectivului.
La ora 0225, a fost semnalat un atac asupra Uzinei de Apă nr. 2 Floreşti, în care scop a fost trimisă o subunitate de întărire, din U.M. 01215 Floreşti.
În jurul aceleiaşi ore, au fost recepţionate ştiri despre confruntările dramatice din Sibiu şi despre solicitarea de ajutor cu muniţii pentru Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu” La orele 0244, subunităţi de artilerie antiaeriană au executat foc asupra unei  ţinte în evoluţie din direcţia Vest-Nord-Vest.
La orele 0245, s-a primit o informaţie despre deplasarea unei coloane blindate, în direcţia Aeroportului Câmpia Turzii. Comandantul armatei a ordonat executarea cercetării în raionul respectiv şi pregătirea pentru acţiune a unei subunităţi de tancuri din garnizoana Turda. Informaţia nu s-a confirmat, iar ordinul de deplasare a subunităţii de tancuri a fost anulat.
În jurul orei 0300, mai multe informaţii primite la comandamentul armatei au conturat posibilitatea unui atac cu blindate asupra cazărmilor din Floreşti. Au fost luate măsuri de pregătire a mijloacelor antitanc, dar informaţiile s-au dovedit false.
La orele 0300 şi 0307, subunităţi de artilerie antiaeriană din U.M. 01419 Floreşti au tras 61 lovituri asupra unor ţinte ce evoluau din direcţia Vest-Sud-Vest.
La orele 0336, cercetarea radio a armatei a interceptat o convorbire radio, între oraşele Cluj-Debreţin, cu particularităţi de lucru ale armatei ungare. Ulterior, legătura nu a mai fost reluată pe frecvenţa respectivă.
Între orele 0315-0330, având în vedere informaţiile potrivit cărora desantul aerian inamic şi pericolul prezentat de ameninţările formulate de grupuri de „revoluţionari maghiari”, la apelul comandantului Centrului Militar Judeţean Satu-Mare, comandantul armatei a dispus pregătirea pentru intervenţie a subunităţilor din garnizoana Zalău. Deoarece informaţiile nu s-au confirmat, a fost trimisă numai o subunitate, pentru întărirea apărării la Aeroportul Satu-Mare.
La orele 0343 şi 0345, subunităţi de artilerie antiaeriană din U.M. 01419 Floreşti, au executat foc asupra unei ţinte aeriene în evoluţie dinspre Nord-Vest şi dinspre Sud.
Informaţiile despre ţintele aeriene care au evoluat în spaţiul aerian romanesc până la această oră au fost recepţionate prin reţeaua unică de înştiinţare asupra situaţiei aeriene. Toate ţintele asupra cărora s-a executat foc, au fost interceptate şi urmărite pe ecranele radiolocatoarelor, având caracteristici specifice unor formaţiuni de elicoptere aflate în zbor şi ale căror traiecte venite dinspre Ungaria. Pe parcursul traseelor, existenţa acestor ţinte a fost confirmată şi prin observaţii vizuale. Toate tragerile s-au executat, datorită condiţiilor improprii de vizibilitate numai pe baza datelor de radiolocaţie. După deschiderea focului ţintele au dispărut de pe ecranele radiolocatoarelor.
Între orele 0330-0500, s-au primit informaţii despre ciocniri armate în municipiul Arad, puse pe seama prezenţei probabile în garnizoană a gl.mr. (securitate) Mihale Velicu cu 1 grup de 29 „terorişti”. Comandantul armatei a ordonat comandantului Marii Unităţi din municipiul Arad să întărească paza şi apărarea obiectivelor militare şi Aeroportului, restabilirea ordinii în municipiu şi apărarea obiectivelor civile de importanţă deosebită.
În acelaşi interval de timp, comandantul armatei a stabilit măsuri pentru apărarea fermă a obiectivelor militare din garnizoana Miercurea-Ciuc şi pentru intervenţia cu forţe la: Uzina de Armament din Cugir (50 militari); instituţii şi unităţi economice din Alba Iulia (150 militari); instituţii şi unităţi economice din Deva (100 militari); releul de comunicaţii Bihor (100 militari).
Între orele 0600-0700, comandamentul armatei a realizat o sinteza a datelor raportate de marile unităţi şi unităţile subordonate, iar gl.col. Topliceanu Iulian a raportat telefonic la Marele Stat Major, despre situaţia concretă din zona de responsabilitate. Eşalonul superior a dat unele orientări, privind conduita în continuare a armatei, confirmând în esenţa ordinele transmise anterior.
În cursul zilei, avalanşa de informaţii reale şi false despre acţiuni teroriste a continuat. În principiu, ele vizau acţiunea unor persoane suspecte, lucrători sau foşti lucrători ai M.I., alţi cetăţeni români sau străini. Au fost primite peste 60 de astfel de informaţii, care au fost verificate în majoritatea lor, fără a fi luate măsuri de reţinere a unor persoane De asemenea, au sosit informaţii despre executarea unor atacuri teroriste şi din elicoptere, asupra aeroportului Someşeni, debarcări de desant în împrejurimile municipiului (Feleac, Iara, Băişoara), deplasări de coloane blindate sau autovehicule ale teroriştilor, răfuieli în unele întreprinderi pe teme politice şi etnice, precum şi despre manifestări extremiste maghiare.
Pentru verificarea acestor informaţii, s-a procedat, de la caz la caz, fie prin confirmare telefonică, fie prin trimiteri de patrule militare la faţa locului. S-a stabilit cu certitudine că în unele cazuri au fost confuzii şi erori, dar au fost şi situaţii reale în care persoane neidentificate au executat foc. Despre aceste acţiuni s-a raportat eşalonului superior că au fost avertizate unităţile. Forţele destinate pentru paza şi apărarea obiectivelor, ca şi cele de cercetare şi intervenţie nu au făcut uz de armă cu excepţia următoarelor situaţii:
– la orele 1825, o subunitate de artilerie antiaeriană, din dispozitivul de apărare a aeroportului Someşeni, a deschis focul asupra unei ţinte aeriene în evoluţie, din direcţia Est;
– în cursul zilei, un cetăţean a refuzat să se supună verificării de către o grupă dispusă în perimetrul comandamentului armatei, forţând barajul cu autoturismul său. În urma focului executat asupra pneurilor autoturismului, conducătorul acestuia a fost rănit în picior;
– în cursul nopţii, în urma unor apeluri repetate şi contradictorii, au fost trimise, succesiv, 2 patrule, pentru verificarea informaţiilor privind declanşarea unor acţiuni teroriste, în zona podului I.R.A. (la Est de Cluj).
În acest loc, un militar din patrula a fost rănit uşor, de un foc de armă tras de o persoană rămasă neidentificată.
Informaţii asemănătoare au sosit şi din alte zone de responsabilitate ale A.4-a, în special din localităţile Turda, Alba-Iulia, Satu-Mare, Baia Mare, Oradea, Huedin, Ciucea, Cugir, Târgu-Mureş.
Ziua de 24 decembrie 1989, a fost ultima din perioada de maximă tensiune în psihoza generată de confruntarea cu „teroriştii”. În acest context, pe tot parcursul zilei, la comandamentul armatei au parvenit ştiri, despre acţiuni teroriste executate în diverse puncte ale municipiul Cluj şi în împrejurimi. Au continuat totodată, evoluţiile unor ţinte a căror apartenenţă nu a putut fi identificată, în spaţiul aerian al zonei de Vest.
În primele ore ale dimineţii, comandantul A.4-a, gl.col. Topliceanu Iulian a participat  la o şedinţa a C.J.F.S.N. condus de actorul Dorel Vişan şi în care fuseseră cooptaţi şi ofiţeri din garnizoană. Cu aceasta ocazie s-au pus bazele unui sistem unic de pază militară a sediului.
In contextul acestei-acţiuni, dintr-o sursă care nu a putut fi identificată, la comanda armatei a sosit următoarea informaţie, sub forma unui bilet scris de mână: „Astăzi se organizează un Tribunal Suprem. Toţi ostaşii să fie aduşi în unităţi. Să fie mobilizaţi toţi rezerviştii. Oamenii să meargă la lucru la toate posturile. Gărzile Patriotice să fie înarmate să aibă arme şi muniţii suficiente. Teroriştii sunt din Libia, Siria şi Iran; de aceea U.R.S.S.-ul nu a luat o atitudine fermă. Suntem în stare de alarmă. Toate trupele M.I. să fie astăzi dezarmate şi duse în unităţi ale M.Ap.N.. Se urzeşte un complot din parte elementelor ostile ale Securităţii. Grupurile teroriste sunt organizate pe maximum 5 persoane care nu se cunosc între ele. Fiecare grupă are o misiune pe variante, este independentă şi nu ţine legătura cu conducerea; fiecare grupă poate avea minimum 10 variante; teroriştii au acte legale. Dacă toată conducerea superioară va fi executată, întregul plan al teroriştilor va fi anihilat”.
Comentariul Comisiei : Este o dovada a efortului care se făcea ca în România să fie declanşat un război civil.
Între orele 1132-1248, subunităţi de rachete şi artilerie antiaeriană din compunerea U.M. 01419 şi U.M. 01463 Floreşti, au executat trageri pentru combaterea unor ţinte aeriene ce evoluau din direcţia Vest şi Sud-Vest, primind indicaţii tehnice că majoritatea ţintelor au fost lovite. În urma cercetărilor efectuate ulterior în zonă, nu au fost descoperite urme relevante.
Pe baza ordinelor eşalonului superior, s-au luat măsuri pentru încetarea activităţii organelor de contrainformatii, inventarierea armamentului, muniţiilor şi aparaturii din dotarea  acestora şi anihilarea posibilităţilor de a desfăşura acţiuni duşmănoase de către unele cadre din organica lor.
În esenţă, această acţiune s-a desfăşurat fără incidente, majoritatea personalului aparţinând acestor organisme intrând în structurile unităţilor militare şi ulterior primind misiuni similare cu ale cadrelor armatei.
Principalele puncte în care s-au înregistrat acţiuni suspecte în ziua de 24 decembrie 1989, au fost cele din cartierul „Între Lacuri” (persoane neidentificate au executat foc cu arme automate) zona podului de la I.R.A. cartierul Mănăştur şi în zona Gării. În numeroase cazuri informaţiile au vizat maşini şi persoane suspecte, acţiuni izolate ale unor cadre de securitate, semnalarea unor case conspirative ale Securităţii, persoane ce ar deţine arme. Pentru verificarea acestor informaţii, comandantul armatei a trimis patrule şi subunităţi de intervenţie dotate cu T.A.B.-uri. Nu s-au înregistrat victime.
Având în vedere pericolul prezentat de existenţa unor arme la persoane civile precum şi datorită ordinului primit de la eşalonul superior, s-a organizat şi s-a acţionat pentru strângerea, înregistrarea şi depozitarea în condiţii de siguranţă, a tuturor categoriilor de arme ajunse în mâna populaţiei.
Tot în aceasta zi s-a organizat deplasarea la Bucureşti, sub protecţie militară, a doamnei Doina Cornea, pentru a participa la şedinţa de constituire a Consiliului Naţional al F.S.N
Ziua de 25 decembrie 1989 a fost marcată îndeosebi, de reducerea substanţială a informaţiilor cu referire la acţiuni teroriste sau provocări. Pe de altă parte, a crescut eficienţa activităţii comandamentelor şi unităţilor, astfel încât, s-au putut depista cu mai multă uşurinţă informaţiile false, evitându-se confuziile şi erorile.
Începând cu ziua de 26 decembrie 1989, organele de Poliţie şi-au reintrat în atribuţii, iniţial în cadrul unor patrule mixte cu militari din M.Ap.N., pentru a le feri de reacţiile violente ale unor grupuri anarhiste. A început aplicarea prevederilor Decretului C.N.F.S.N. privind integrarea forţelor Trupelor de Securitate în cadrul armatei, ca forţe de pază şi ordine.
Tot în această zi a fost organizată şi s-a desfăşurat înhumarea eroilor Revoluţiei căzuţi în data de 21 decembrie 1989. Ceremonia funerară a avut loc fără incidente, totuşi unele persoane civile din cortegiu au avut manifestări ostile faţă de armată. Cu circa 2 ore înainte, în apropierea Cimitirului Eroilor au fost semnalate rafale de arme automate, executate de persoane neidentificate. Pentru prevenirea repetării unor asemenea situaţii, în zonă au fost dispuse subunităţi de pază şi apărare.
Către orele 1500, după luarea la cunoştinţă despre numire gl.col. Militaru Nicolae în funcţia de ministru al apărării naţionale, la Comandamentul A.4-a, s-a primit o Notă Telefonică, având următorul conţinut: „Potrivit ordinului ministrului apărării naţionale, se repun în ordine toate unităţile militare. Cele plecate în alte garnizoane vor acţiona conform ordinelor Marelui Stat Major. Se vor lua zilnic informaţii privind situaţia lor, iar la terminarea misiunii se vor trimite reprezentanţi de la comandamentul de armată sau de la marea unitate pentru luarea lor în primire. Se va continua executarea patrulărilor pe direcţiile periculoase, pentru menţinerea ordinii şi liniştii publice, îndeosebi noaptea. Nu se va slăbi paza obiectivelor militare. Se vor reorganiza, dacă este nevoie, dispozitivele de pază din afara unităţilor, retrăgându-se tancurile. Se va executa în continuare sau se va participa, la scotocirea locurilor periculoase (depozite, adăposturi) ale teroriştilor. Se vor păstra sub pază teroriştii capturaţi, materialele, armamentul şi muniţiile găsite asupra lor. Potrivit hotărârii comandanţilor se va relua programul pregătirii de luptă, funcţie de situaţie”.
Ordinul a fost retransmis la toate marile unităţi şi unităţi subordonate cu precizări specifice.


5.4.2. Descrierea acţiunilor Gărzilor Patriotice în municipiul Cluj-Napoca şi judeţul Cluj. Din Raportul M.Ap.N.
Începând cu data de 18 decembrie 1989, în baza ordinului Statului Major Central, s-a scos de la U.M. 01278 Cluj cantitatea de 1.560 cartuşe şi 138 puşti tip G.P., model 1975, care au fost depozitate la sediul fostei Miliţii a municipiului Cluj-Napoca. Scopul acestei acţiuni, a fost asigurarea cu armament şi muniţie a patrulelor mixte, realizate împreuna cu lucrători de miliţie. Întreaga cantitate de armament şi muniţie a fost însă ridicată în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989 şi transportată la magazia de armament a G.P., la punctul de păstrare-distribuţie a Stalului Major Central.
În seara zilei de 23 decembrie 1989, la solicitarea şi în urma insistenţelor unor conducători de unităţi economice şi ca urmare a încordării create datorate acţiunilor de dezinformare şi război  psihologic, cu aprobarea Statului Major Central şi acordul comandantului A.4-a, s-a distribuit muniţie de război, unui număr de 5 întreprinderi din municipiul Cluj-Napoca şi la 7 unităţi economice din municipiul Turda.
În ziua de 25 decembrie 1989, ca urmare a existentei unor acţiuni teroriste, s-a mai distribuit unui număr de 9 întreprinderi din municipiul Cluj-Napoca şi 6 întreprinderi din municipiul Dej, muniţie de război pentru paza şi apărarea unor obiective importante, precum şi pentru a oferi posibilitatea subunităţilor să intervină oportun, la nevoie.
Cu această ocazie s-a precizat ca muniţia să fie depozitată în magaziile de armament şi muniţie ale întreprinderilor, iar distribuirea să se facă numai în caz de forţa majoră.
În municipiul Cluj-Napoca, s-au distribuit celor 16 întreprinderi 40.940 cartuşe, în municipiul Turda 31.840 cartuşe, iar în municipiul Dej 13.200 cartuşe.
Din cantitatea de muniţie distribuită, au fost consumate 6 cartuşe, în două situaţii astfel:
– pe comunicaţia spre platforma C.U.G. Cluj-Napoca, o patrulă formată din luptătorii G.P., care asigurau paza combinatului, au tras 2 cartuşe ca foc de avertisment, ca urmare a nesupunerii la somaţie a unui şofer ce conducea o autobasculantă. Nu au fost victime;
– o patrulă formată din luptătorii G.P., care executau paza apropiata a I.M.M.R. „16 Februarie” Cluj-Napoca, a deschis foc de avertisment consumând 4 cartuşe, datorită apariţiei unor cetăţeni ce nu s-au oprit la somaţie. Nu au fost înregistrate victime.
În ziua de 27 decembrie 1989, s-a predat unităţilor militare gestionare, întreaga cantitate de muniţie aflată asupra G.P.
La data de 30.04.1990, a fost predat întregul armament. Muniţia consumată a fost justificată cu ocazia predării.
Ca urmare a activităţilor desfăşurate, în cadrul personalului G.P. nu au existat victime şi în relaţiile cu populaţia civilă nu s-au înregistrat acţiuni provocatoare, violente.
În perioada 16-31 decembrie 1989, G.P. au acţionat pe baza ordinelor eşaloanelor superioare, pentru apărarea unor obiective de importanţă deosebită, precum şi împreună cu lucrători de miliţie, în cadrul unor patrule mixte, pentru menţinerea ordinii şi liniştii publice. (Documentar G.P.nr.S 2028/R/24.01.1991 – 517 din 12.03.1992, Anexa nr. 8, pag.42).

5.4.3. Acţiunile Trupelor de Securitate. Material obţinut de la M.I. (Jandarmeria)
În judeţul Cluj-Napoca, la data de 16 decembrie 1989, Trupele de Securitate îşi desfăşurau activităţile specifice .
În perioada 16-31 decembrie 1989, subunităţile Trupelor de Securitate, trebuiau să execute ca misiuni permanente, paza şi apărarea unor obiective de importanţă deosebită.
În ziua de 17 decembrie 1989, orele 0800, unităţile de securitate au trecut la aplicarea măsurilor instituite în „Situaţia de Alarmare nr. 2”, din Ordinul M.I. nr. 0230, punând accent pe pregătirea suplimentară a efectivelor, în vederea executării misiunilor specifice.
În seara aceleiaşi zile, la orele 1930, în baza ordinului D.S.S., se trece la executarea indicativului „Alarmă de luptă”, în scopul pregătirii tuturor subunităţilor în vederea îndeplinirii unor noi misiuni împotriva unor posibile manifestaţii anticeauşiste. În acest sens, au fost luate măsuri de suspendare a tragerilor, aplicaţiilor şi convocărilor de pregătire; au fost sistate concediile, permisiile şi învoirile.
În ziua de 18 decembrie 1989, orele 1225 ca urmare a evenimentelor petrecute la Timişoara din ordinul transmis de comandantul Trupelor de Securitate s-a introdus „Stare de Necesitate”.
Până în data de 21 decembrie 1989, orele 1430, s-au executat misiuni numai în municipiul Cluj-Napoca şi în localităţile unde erau dislocate celelalte efective din pază şi apărarea obiectivelor. La aceeaşi oră, din ordinul şefului inspectoratului judeţean al M.I. Cluj-Napoca, o parte din subunităţile Trupelor de Securitate, au fost solicitate să participe la acţiunile contra manifestaţiilor anticeauşiste.
În acţiuni, au fost angajate 7 plutoane, cu un efectiv de 20 cadre şi 154 militari în termen. Ţinuta militarilor era de instrucţie, tip M.T., cu armamentul din dotare şi 2 încărcătoare cu muniţie de război, în genţile port-încărcătoare, iar plutonul antiterorist şi de securitate-miliţie şi cu scuturi căşti şi bastoane din cauciuc.
Conform ordinului, un număr de 5 plutoane, au participat la realizarea unor cordoane de ordine după cum urmează:
– la ora 1455, au realizat un baraj în zona Fabricii de Cărămida, cu misiunea de a interzice afluirea grupurilor de manifestanţi dinspre zona industrială spre centrul oraşului. În jurul orelor 1510, dispozitivul a fost penetrat de grupul de demonstranţi, fără se înregistra incidente sau acte de violenţă.
– din ordinul şefului I.J.M.I., subunităţile s-au deplasat în piaţa Liebknecht, unde cu aceeaşi misiune, au blocat str. Oaşului.
La sosirea în acest punct, în urma discuţiilor dintre manifestanţi şi forţele de ordine, fără a fi folosită violenţa de nici una din părţi, cordonul a fost depăşit, subunităţile regrupându-se în aşteptarea altor ordine.
În junii orei 1700, s-a dat ordin ca subunităţile respective să completeze dispozitivul format din forţe aparţinând M.I. şi M.Ap.N. în zona Piaţa Libertăţii, astfel:
– în faţa cofetăriei Carpaţi, cele 2 plutoane cu scuturi şi căşti au realizat dispozitiv de blocare împreună cu plutonul cadre de la miliţia judeţului şi forţe M.Ap.N.;
– străzile 23 August, M. Kogălniceanu, Universităţii dinspre străzile Avram Iancu şi Florilor, cu alte 3 plutoane.
În acest dispozitiv subunităţile au rămas până la data de 22 decembrie 1989, ora 0100, mai puţin plutonul antiterorist, care, începând cu orele 2100 a acţionat împreună cu militari din M.Ap.N. în faţa bufetului Corvinul, iar între orele 2200-2400, pentru blocarea străzii Napoca.
În jurul orelor 0100, cele 5 plutoane, s-au regrupat şi s-au deplasat în cazărmi unde au ajuns la orele 0115.
Pe toată durata participării acestor subunităţi în municipiul Cluj-Napoca, nu a fost folosit armamentul şi muniţia, nu au fost înregistrate incidente deosebite între manifestanţi şi militar în termen.
NOTA COMISIEI: Aceasta este declaraţia obţinută de la M.I. şi verificată de noi.
Subunităţile de asigurare de luptă ce constituiau rezerva din cazarmă au primit ordin de la şeful Inspectoratului Judeţean al M.I. să se deplaseze în Piaţa Libertăţii unde, în jurul orelor 1630 au realizat următorul dispozitiv:
– un pluton a blocat piaţa, în fata cofetăriei Carpaţi cu frontul orientat spre str. dr. Petru Groza
– un pluton a blocat Piaţa Libertăţii în dreptul magazinului Bijuteria şi în apropierea intrării în biserica Franciscană de lângă statuia lui Matei Corvin, orientat cu faţa spre str. 30 Decembrie.
Subunităţile au rămas în acest dispozitiv până în jurul orelor 0100, când s-au deplasat la unităţi.
În dispozitivul existent, în jurul orelor 1800, s-a utilizat focul cu muniţie de război
– masele de manifestanţi executau presiuni pentru penetrarea cordoanelor, fapt ce a determinat ca forţele armate existente în contact nemijlocit cu acestea să execute foc, moment în care şi 5 militari din subunităţile de securitate au executat foc consumând 61 cartuşe.
În ziua de 22 decembrie 1989, situaţia agravându-se, au fost folosite 2 plutoane, respectiv cel antiterorist, dispus la sediul I.J.M.I. şi cel de securitate-miliţie, în jurul fostului C.J.P., cuprins între magazinul Bijuteria şi biserica Franciscană. În acest dispozitiv mai existau forţe aparţinând M.Ap.N. precum şi subunităţi de luptători din G.P.
În jurul orelor 1200, când după fuga dictatorului, plutonul de securitate-miliţie s-a retras în cazarmă, iar plutonul antiterorist a rămas la dispoziţia C.J.F.S.N. Cluj şi a reprezentanţilor A.4-a.
Începând cu după-amiaza zilei 22 decembrie 1989, efectivele trupelor de securitate au executat misiuni de consolidare a revoluţiei şi pentru menţinerea unui climat de siguranţă civică în municipiul şi judeţul Cluj.
Subunităţile de securitate-miliţie au continuat să participe împreună cu organele de miliţie la acţiunile de pază şi ordine în municipiul Cluj şi la însoţirea trenurilor de marfă specializate.
În aceeaşi zi, la orele 2230, din ordinul C.J.F.S.N., s-a luat în pază sediul Direcţiei de Radio-Televiziune Cluj.
Începând cu ziua de 23 decembrie 1989 în baza aceluiaşi ordin, au fost luate în pază şi apărare, staţia de oxigen a Combinatului de Utilaj Greu, staţia de hidrogen de la Sinterom şi depozitul P.E.C.O. de pe str. Maşiniştilor.
În aceeaşi zi, la orele 1200, au participat la descărcarea, depozitarea şi controlul antiterorist, a medicamentelor sosite la Direcţia Sanitară şi la Oficiul Farmaceutic Cluj. Totodată, au fost luate în pază depozitul de produse P.E.C.O. Dezmir Cluj, transformator staţie electrică de înaltă tensiune Mănăştur Cluj şi transformator staţie electrica de înaltă tensiune Gadalin.
S-a continuat, de asemenea, executarea misiunilor permanente ale trupelor de securitate, cu excepţia controlului antiterorist şi antideturnare de la aeroportul Someşeni, care a fost preluat de U.M. 01278 Someşeni, în după-amiaza zilei de 31 decembrie 1989.
Cercetările efectuate de organele Procuraturii Militare asupra activităţii trupelor de securitate, au dus la concluzia că nici un cadru sau militar în termen nu este implicat în acţiuni de represalii a maselor.
În toată această perioadă, nu s-au înregistrat morţi sau răniţi în rândul personalului trupelor de securitate. (Documentar Dosar nr. 0237370/18.03.1991 C.T.J. şi Documentar nr. 014083 (383)/27.04.1993).

5.4.4. Principalele acţiuni desfăşurate de organele locale ale Securităţii judeţului Cluj. Raport prezentat de S.R.I.
Fosta Securitate Cluj cu atribuţii la nivelul judeţului, organizată pe servicii, cu sarcini în municipiul Cluj-Napoca, cu alte forme de organizare în municipiul Turda, Dej şi în oraşele Gherla şi Huedin, în perioada 16-22 decembrie 1989, a desfăşurat misiuni specifice prevăzute în ordinul de „Alarmă de luptă parţială” existent în perioada respectivă.
În cadrul acestor misiuni, în Cluj-Napoca, Turda, Dej, Gherla şi Huedin, nu au existat conflicte cu populaţia în care să fie implicate şi cadre ale fostei securităţi judeţene.
Ordinul de alarmă parţială a fost prelucrat imediat după primire, cu toţi lucrătorii de securitate. În baza aceluiaşi ordin, la sediile fostei securităţi judeţene, s-au pus în aplicare prevederile planurilor proprii de apărare a acestor unităţi.
Este de reţinut faptul că în seara zilei de 17 decembrie 1989, întregul efectiv de „lucrători” a fost consemnat în sediile de lucru, în ţinută civilă, având fiecare asupra sa, pistolet „Carpaţi” cu 12 cartuşe, precizându-se că muniţia se păstrează în încărcător.
Totodată, în baza aceluiaşi ordin, ofiţerii cu atribuţiuni informativ-operative pe linie de contrainformaţii economice, au primit misiunea să se deplaseze în obiectivele economice de care răspundeau.
Pentru îndeplinirea misiunilor primite, s-a ordonat să se conlucreze cu conducerile de partid şi cele administrative ale unităţilor economice în cauză.
În acelaşi timp, s-a ordonat ca „lucrătorii” serviciului de filaj, să îndeplinească misiuni pentru a realiza controlul informativ-operativ asupra străinilor prezenţi în municipiul Cluj-Napoca şi cunoscuţi că realizau activităţi de natură informativă în favoarea unor servicii de spionaj străine.
Misiunile specifice ordinului de alarmă de luptă parţială s-au derulat până în ziua 22 decembrie 1989, orele 1500, când unitatea a fost preluată sub controlul armatei şi al forţelor revoluţionare. În obiectivele economice din judeţul Cluj nu au avut loc nici un fel de evenimente, astfel că, întreaga avuţie a fost preluată intactă de armată.
În contextul derulării evenimentelor, în ziua de 21 decembrie 1989, miliţia a continuat măsurile de supraveghere a locuinţei Doinei Cornea, prilej cu care a constatat că la domiciliul acesteia şi-au făcut apariţia mai multe persoane în ţinută civilă, neidentificate, pe care, la ieşirea din imobil, le-au reţinut şi dus la sediul miliţiei municipiului Cluj-Napoca. Despre aceste persoane a fost sesizată conducerea securităţii judeţene, care a ordonat, ca mr. Herta Gheorghe, să poarte o discuţie cu cei în cauză. Ofiţerul respectiv, a avut o comportare abuzivă si violentă faţă de aceştia, fapt pentru care, a fost cercetat, judecat şi condamnat.
„Precizam că în ziua de 21 decembrie 1989 când evoluţia manifestărilor populaţiei luase  amploare şi se anticipa căderea puterii existente, s-a dispus ca „lucrătorii” de securitate ce îndeplineau misiuni specifice ordinului de alarmă de luptă parţială, să nu aibă asupra lor armamentul şi legitimaţiile de serviciu. (Documentar S.R.I., nr. S/7106/28.04.1993, pag. 2).
„Misiuni specifice ăn zilele respective au îndeplinit „lucratorii” de filaj, însă aceştia nu au avut asupra lor armamentul şi muniţia, nefiindu-le distribuite”.(Documentar S.R.I., nr.S/7106 din 28.04.1993, pag. 2).
„Ofiţerii de contrainformaţii economice, rămânând în obiectivele de care răspundeau, au predat armamentul şi muniţia din dotare, cadrelor din M.Ap.N., care au preluat paza întreprinderilor respective în seara zilei de 22 decembrie 1989″. (Documentar  S.R.I.,   nr. S/7106/28.04.1993, pag.2).
Întregul armament şi muniţia din dotarea fostei Securităţi judeţene a fost predat integral în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, delegatului de la U.M. 52563 Cluj. În rândul „lucrătorilor” de securitate nu au fost cazuri de morţi sau răniţi.
„Efectivele au fost prezente în sediu până în ziua de 22 decembrie 1989, orele 15.00, când la sosirea revoluţionarilor, au predat sediul şi sau retras la domiciliul revenind în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, când au fost integraţi forţelor M.Ap.N. şi consemnate la sediu până în ziua de 26 ianuarie 1990. În acest interval de timp, nu a fost îndeplinită nici o misiune, iar la 26 ianuarie 1990, s-a comunicat ordinul ministrul apărării naţionale, potrivit căruia, efectivele serviciilor informative au fost trecute în rezervă cu începere din data de 24.01.1990”. (Documentar S.R.I.,nr. S/7106/28.04.1993, pag. 2-3).

5.4.5. Principalele activităţi desfăşurate de organele de Miliţie ale municipiului şi judeţului Cluj. Din raportul prezentat de M.I. către Comisia senatorială
5.4.5.1. Perioada 16-20 decembrie 1989
„În acest interval s-au executat activităţi specifice muncii în toată Miliţia judeţului Cluj pentru prevenirea şi contracararea infracţiunilor, asigurarea ordinii şi liniştii publice apărarea vieţii şi integrităţii persoanei, avutului public, supravegherea şi dirijarea circulaţiei.” Forţele au fost dispuse în teren în conformitate cu situaţia operativă de pe raza de competenţă, planurile de ordine şi pază existente, buletinul postului, acţionându-se în cooperare cu militari din Trupele de Securitate-Miliţie şi membri ai Gărzilor Patriotice.
La punctele de control circulaţie, situate în localităţile Apahida, Feleacu şi Furculeşti, conform  ordinului I.G.M., s-au organizat filtre totale.
Ţinuta cadrelor care au acţionat în dispozitivele de ordine şi pază, a fost militară, cu armamentul din dotare (pistol Carpaţi, model 1974 şi 12 cartuşe), în timp ce alte cadre implicate în activităţi operative proprii s-au aflat în ţinută civilă.
Întrucât în această perioadă, pe raza de competenţă nu s-au produs evenimente, nu s-a impus intervenţia „lucrătorilor” de miliţie.
În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989 s-a primit informaţia că un grup mare de muncitori de la C.U.G. a pornit spre centrul municipiului Cluj-Napoca, scandând „Jos dictatura Ceauşescu!”, „Fără violenţă !”, „Armata e cu noi !” etc.
Şeful Inspectoratului Judeţean M.I., gl.mr. Şerbănoiu Ioan, l-a informat cu acest aspect pe primul secretar al Comitetului Judeţean P.C.R. Moga Ioachim care a ordonat să se trimită forţe pentru a-i opri, urmând ca la faţa locului să se deplaseze secretarul cu probleme organizatorice Constantin Dăscălescu, care să-i determine să revină în combinat şi acolo să se discute toate problemele solicitate.
Executând ordinul primit, gl. mr. Şerbănoiu loan a trimis spre C.U.G. plutonul de intervenţie al Miliţiei municipale (format din 34 ofiţeri şi subofiţeri), cu armamentul din dotare, unde împreună cu organele de intervenţie ale trupelor de securitate, trebuiau să realizeze blocarea accesului manifestanţilor către centru.
Datorită disproporţiei dintre numărul demonstranţilor şi cel al forţelor de ordine, nu s-a  reuşit obiectivul ordonat astfel că, fără a se produce acte de violenţă între cele două părţi, cordonul a fost străpuns, pe grupuri dispersate.
S-a raportat această situaţie primului secretar, care a ordonat ca forţele de ordine să se replieze şi să oprească mulţimea pe un alt aliniament. Această acţiune nu a mai fost posibilă, plutonul de intervenţie al miliţiei a fost retras în unitate.
Odată cu afluirea demonstranţilor către zona centrală, din ordinul primului secretar, Moga Ioachim, plutonul de intervenţie al miliţiei a ocupat poziţii lângă cinematograful Republica din Piaţa Mihai Viteazu, în spatele efectivelor armatei care erau deja în dispozitiv. În acest punct nu a fost nevoie să se intervină, deoarece masele de oameni se îndreptau către piaţa Libertăţii.
În jurul orelor 1545, din zona Pieţei Libertăţii, s-au auzit focuri de armă, situaţie în care, din ordinul şefului inspectoratului judeţean al M.I., plutonul de intervenţie al miliţiei s-a deplasat în acea zonă, constatând că sunt morţi şi răniţi în piaţa Unirii, în apropierea hotelurilor Continental şi Astoria, a străzilor Horea şi Moţilor. Lucrătorii de miliţie au asigurat transportul răniţilor la spitale şi paza locurilor unde se aflau cadavrele, până la sosirea procurorului militar şef, care a început cercetările.
Tot din ordinul gl.mr. Şerbănoiu Ioan, ca urmare a informaţiilor că s-a executat foc de armă, locţiitorul şefului Miliţiei Judeţene, lt.col. Marincaş Victor, cu o grupă de miliţieni, s-a mai deplasat în jurul orelor 2300-2400, la Fabrica de Bere şi în piaţa Mărăşti, unde cele sesizate s-au confirmat, în aceste locuri fiind observate două cadavre şi respectiv unu, aspecte ce au fost comunicate Procuraturii Militare, competentă în cercetarea unor asemenea cazuri.
În jurul orelor 2430, după ce au dispersat pe manifestanţi, plutonul de intervenţie a fost retras în unitate, rămânând în teren doar patrulele şi posturile de pază destinate în mod curent pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice şi paza unor obiective.
În zonele unde s-au înregistrat morţi şi răniţi, nu au fost dispuşi, în cadrul dispozitivelor,lucrători de miliţie.
Pe tot timpul prezenţei în teren, forţele de miliţie nu au folosit armamentul din dotare, nici măcar pentru avertisment.
În ziua de 22 decembrie 1989 între orele 0900-1100, s-au format grupuri foarte mari de manifestanţi care s-au îndreptat din zona industrială nord a municipiului, pe mai multe trasee, spre centrul municipiului, unde au ajuns în jurul orelor 1100.
În jurul orelor 1200, o coloană de manifestanţi s-a oprit în faţa Miliţiei municipiului Cluj-Napoca, scandând lozinci anticeauşiste şi anticomuniste.
Comandantul unităţii, lt.col. Blaga Grigore, a purtat un dialog cu aceştia şi le-a precizat că miliţia este alături de Revoluţie, iar la reproşul că miliţia ar fi tras în manifestanţi, li s-a explicat că nici un „lucrător” nu a folosit armamentul din dotare. În continuare, au solicitat să fie însoţiţi de „lucrători” de miliţie până în centrul oraşului, lucru care s-a realizat. În jurul orelor 1300, un alt grup de manifestanţi, însoţiţi de un T.A.B., s-a oprit în faţa sediului Miliţiei municipiului Cluj-Napoca, unde au solicitat punerea în libertate a deţinuţilor politici şi a persoanelor reţinute în 21 decembrie 1989. În această situaţie, s-a constituit o comisie, compusă din 10-12 revoluţionari, care a verificat toate încăperile şi subsolul clădirii, constatând că nu există arest şi nici persoane reţinute, fapt pe care l-au adus la cunoştinţa celorlalţi revoluţionari. Concomitent cu evenimentele de la Miliţia municipiului, alt grup de manifestanţi s-a deplasat în faţa sediului securităţii şi la intrarea în miliţia judeţeană.
În urma discuţiile purtate între comanda unităţii şi grupul respectiv, s-a format o delegaţie care, însoţită de mr. Moldovan Ioan, şeful Serviciului Cercetări Penale, a verificat persoanele din arestul unităţii, convingându-se că nu sunt reţinute pentru motive politice sau din rândul manifestanţilor, ocazie cu care au fost puse în libertate 3 persoane sancţionate anterior evenimentelor, cu închisoare.
În jurul orelor 1400,o parte din manifestanţi au pătruns în Inspectorat, fără a se face opoziţie din partea miliţienilor şi au pus în libertate toate persoanele existente la data de 22 decembrie 1989 în arest, ocazie cu care s-au înregistrat unele sustrageri de obiecte de inventar şi bunuri corp delict, aflate în încăperi ale miliţiei judeţene. În aceleaşi împrejurări, prin forţarea fişetelor a doi ofiţeri din Compartimentul aur-valută, cpt. Molnar Vladimir şi cpt Şoim Ioan de la reşedinţa miliţiei judeţene, le-au fost sustrase pistoalele din dotare şi cartuşele aferente (24), care au fost recuperate integral. Totodată, lt.col. Verger Victor, ofiţer în cadrul aceluiaşi compartiment, aflat în stradă în faţa Miliţiei, a fost dezarmat de către mulţime, împrejurare în care au dispărut, fără a fi recuperate, încărcătoarele şi cele 12 cartuşe  pe care le avea în dotare, pistolul fiind recuperat ulterior.
După pătrunderea în sediu, împreună cu reprezentanţii revoluţionarilor şi armatei, au fost luate măsuri de stabilizare a situaţiei, fără să se producă pagube deosebite bunurilor din dotare.
În municipiul Turda
În 21 decembrie 1989, aproximativ orele 0830, un cetăţean folosindu-se de un electrostivuitor, a distrus parţial poarta de acces a autovehiculelor Miliţiei municipiului Turda. Nu s-a luat nici o măsura împotriva cetăţeanului. În jurul orelor 1000, în faţa sediului Miliţiei s-a adunat un număr mare de demonstranţi, care scandau lozinci anticeauşiste şi de solidaritate cu Timişoara. După discuţia avută cu şeful Miliţiei Turda, grupul de manifestanţi a părăsit zona. În jurul orelor 1200, grupul de demonstranţi a revenit în faţa Miliţiei, în număr mare, ocazie cu care au solicitat tabloul lui Ceauşescu, cerere ce le-a fost îndeplinită. Totodată, au cerut eliberarea deţinuţilor şi arestaţilor politici, nominalizând pe Bia Marian. S-a format o delegaţie care, împreună cu comanda unităţii, a verificat arestul constatând că nu sunt deţinuţi politici, aspect comunicat şi celorlalţi demonstranţi, după care au plecat din faţa Miliţiei.
În municipiul Dej
Grupul de manifestanţi a intrat în sediul fostului Comitet Municipal de Partid, în jurul orelor 1300, unde se afla şi şeful miliţiei, împreună cu doi lucrători din subordine. Manifestanţii nu au cerut şi nu au pătruns în sediul Miliţiei.
La Miliţia oraşului Câmpia-Turzii
Manifestanţii au venit în faţa sediului unităţii, după ce au efectuat deplasări la sediul organului local de partid. Un grup restrâns a intrat în sediul Miliţiei şi a constatat că nu sunt persoane arestate, după care a plecat spre centrul oraşului.
Mai  târziu au venit cadre ale M.Ap.N., împreună cu care s-au stabilit măsuri de asigurare a ordinii şi liniştii publice şi de apărare a avutului public şi privat.
Pe raza oraşului Gherla
În data de 22 decembrie 1989, în jurul prânzului, manifestanţii s-au îndreptat spre sediul organului local de partid şi al Miliţiei. O parte din lucrătorii aflaţi în unitate au intrat în rândul manifestanţilor şi, ulterior, cu reprezentanţii acestora şi ai M.Ap.N., au constituit patrule mixte şi au întărit paza unor unităţi economice.
Pe raza oraşului Huedin
Manifestaţiile au fost de mică amploare, lucrătorii de miliţie colaborând, din primele momente, cu unităţile M.Ap.N. şi cetăţenii oraşului.
În municipiile Turda şi Dej şi în oraşele Câmpia Turzii, Gherla şi Huedin, nu au avut loc incidente între revoluţionari şi lucrătorii de miliţie şi nu s-a folosit armamentul din dotare

5.4.5.2. Perioada 23-31 decembrie 1989
În perioada imediat următoare declanşării Revoluţiei, efectivele miliţiei judeţene au fost dezarmate de către forţele militare ale M.Ap.N. care au ocupat sediile, iar şeful Inspectoratului şi şeful Miliţiei judeţene au fost reţinuţi, timp de mai multe zile, în incinta unor unităţi militare ale M.Ap.N. din judeţ.
În aceste zile, sub comanda şi în cooperare cu cadre militare din M.Ap.N., cu reprezentanţi ai F.S.N., ofiţerii şi subofiţerii de miliţie de la toate municipiile şi oraşele judeţului, au desfăşurat activităţi de asigurarea pazei sediilor, patrulări mixte cu efective ale armatei şi Gărzilor Naţionale, însoţiri de convoaie care transportau ajutoare, precum şi rezolvarea unor evenimente din competenţă, pentru asigurarea ordinii de drept pe teritoriul de competenţă.
În legătură cu justificarea muniţiei consumate
Lucrătorii Miliţiei judeţului Cluj au consumat următoarele cantităţi de muniţie:
– 43 buc. cartuşe 7,62 mm trase în perioada 23-31 decembrie 1989 de lucrători de la Miliţia municipiului Cluj-Napoca cu ocazia patrulărilor mixte, efectuate împreună cu forţe ale M.Ap.N., pe fondul unor situaţii create în teren, fără a se aduce atingere vieţii sau integrităţii vreunei persoane;
– 10 buc. cartuşe 7,65 mm trase de sg.maj. Cojocaru Stelian, ajutor şef de post în comuna Gilău, în ziua de 19 decembrie 1989, în timp ce a fost agresionat de un grup de ţigani, surprinşi în flagrant de furt;
– 12 buc. cartuşe 7,65 mm sustrase de la lt.col. Verger Victor din cadrul Miliţiei Judeţene, în ziua de 22 decembrie 1989, cu ocazia pătrunderii manifestanţilor în sediul inspectoratului;
– un cartuş 7,65 mm tras de sg.maj. Harmath Stelian din cadrul Miliţiei municipiului Cluj-Napoca, în incinta unităţii, din greşeală de mânuire a armamentului, fără incidente.
Privind situaţia morţilor si răniţilor
În perioada care face obiectul raportului, cu ocazia unei intervenţii desfăşurate în vederea restabilirii ordinii în punctele de conflict sesizate miliţiei, în ziua de 23 decembrie 1989, în zona staţiei P.E.C.O. de pe Calea Turzii din municipiul Cluj-Napoca, plt. Mureşan Ioan, membru al unui echipaj de circulaţie, a fost rănit prin împuşcare, în timp ce se deplasa pentru rezolvarea unui eveniment.
Nu s-au înregistrat alţi răniţi sau morţi din rândul efectivelor. (Documentar M.I., nr, 70725/28.04.1993).
În municipiul Cluj-Napoca în perioada la care se referă materialul de faţa în zonele menţionate mai jos s-au produs 81 de victime dintre care au decedat 26 şi au fost rănite altele 55
Astfel în zona strada Hotel Metropol Astoria în urma acţiunilor de foc executate de forţele din dispozitiv au decedat 4 persoane şi au fost rănite alte 8, în zona Piaţa Mărăşti a decedat o persoană şi au fost rănite altele două; în zona Piaţa Libertăţii – Anticariat – Catedrală a decedat o persoană şi au fost rănite altele 6; în zona Piaţa Libertăţii – Str. Napoca – str. Universităţii au decedat 11 persoane şi au fost rănite 23; în zona Str. Moţilor – Fabrica de bere au decedat 9 persoane şi au fost rănite alte 15.(Sinteza procuraturii pag. 86)
După 22 decembrie 1989 au mai fost rănite 2 persoane (pag. 217).
În municipiul Turda, s-au produs 34 de victime din care au decedat 13 şi au fost rănite 21.(pag- 218)
Având în vedere contribuţia populaţiei acestui oraş la victoria Revoluţiei, Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie – prima legislatură a propus acordarea municipiului Cluj-Napoca titlului de ORAŞ MARTIR.