Adunare solemna prilejuita de implinirea a 99 de ani de la unirea Basarabiei cu Romania

Adunare solemna prilejuita de implinirea a 99 de ani de la unirea Basarabiei cu Romania

joi, 14 februarie 2013

Despre masura . Un punct de vedere.

Omul este masura tuturor lucrurilor: a celor ce sunt ca sunt, a celor ce nu sunt, ca nu sunt. Fiinta este identica cu ceea ce apare cuiva".  Aceste cuvinte sunt atribuite sigur lui Protagoras.
Stiu ca nu sunt un favorit la publicarea gandurilor scrise. De altfel vad cum sunt primite incercarile mele timide de a iesi in lume prin cuvinte. Au desigur intaietate gradele mari precum in perioada activa a vietii, eu oprindu-ma la maximul gradelor comune obtinute de un ofiter superior . Nu sunt un "fan" nici al discursului domnului general profesor Mandu, nici mai nou al domnului general de brigada Ferariu. Ambii sunt presedinti de filiale. Primul ne scrie mult, prea mult, considerandu-ne pe mai toti studentii lui de catedra, foarte silitori, si care pe deasupra conspecteaza oratorica sa. Cu cel de-al doilea aspectele sunt mult mai complicate.”Semper vocis et silenti temperamentum tene”. Tradus ar fi „pastreaza intotdeauna masura la vorba si tacere”. Cuvintele ar fi atribuite lui Syrus. Eminentul academician doctor Octavian Fodor face o pledoarie exceptionala despre masura in lucrarea; „In cautarea unor performante „Compara magistral masura lucrurilor si faptelor, cu saritura pe un „bividiu” navaras. Saritura ar trebui neaparat calculata sa aterizezi pe cal, una prea scurta sau una prea lunga te pun in situatia de ati frange ori piciorele ori gatul. Cu aceasta introducere revin la domnul general de brigada Ferariu. Il cunosc personal. Am cunoscut in viata activa multi generali, cu unii am avut o relatie directa de subordonare cu altii ocazionala. Privindu-l in dinamica cu cele doua articole editate consecutiv, personal ma intreb, oare cui doreste sa se adreseze domnia sa? Se pare ca adresabilitatea ar fi maxima doar pentru cei cu pensiile, dorect sa accentuez ca nelegal si imoral, diminuate. Apoi nu am reusit sa-i descifrez scopul! Doreste oare domnul general popularitate, doreste oare domnul general un loc in sefia comitetului director, doreste domnul general un loc in istorie ???
Daca nu, indemnurile as zice proletare de: „la arme tovarasi” sau „pe ei, pe mama lor”, sau „acum este momentul istoric”, nu astea sunt neaparat cuvintele, dar, reprezinta formule anacronice, intr-o evolutie mai mult decat calculata minutios si dorita imperios de factorul politic. Si daca ar fi sa fie asa cum scrie, ne explica domnul general  si cum sa aplicam in practica indemnurile mobilizatoare. Tot pe logistica noastra !?
In medicina este o vorba, tot latina : ”bona diagnosis, bona curatio” (bun diagnostic, bun leac). Suntem acum siguri ca avem un bun diagnostic, o buna stapanire a cauzelor. Emisiunea de aseara de la „Realitatea” doamnei Cretulescu  ne-a aratat ce insemna randul doi si nu unu!? O editorialista buna, care-si impune un prag de audienta, un salariu platit cu mii de euro, pe un spatiu relativ mic, nu sta la comentarii. Pune repede verdicte. Te foloseste, dur, sec, scurt, apoi concluzioneaza : „nu sunteti verticali !” Prizoniera  doar a  unui exemplu, care fie vorba, mai sunt zeci, nu a acceptat lectia neinvatata. A intervenit rapid omul cu mare experinta financiara si politica, completand usor jenant naivitatea vorbitorului, aducand in discutie acelasi cuvant care a omorat, omoara, va omori, zeci de pensionari, adica: recalculare. Era mai simplu sa spui verificarea, justetea, pensiilor militare, dar la randul ei a fost luata pe nepregatite de motivarea omului de dinainte. Desigur era mai simplu sa spui direct  ce vrei tu rezervist militar si anume revenirea  pensiilor la cuantumul din decembrie 2010 in baza legii anulate, dar refacute tot politic acum. Asa !?
Asa revin la masura. Nici asa, nici retorica domnului general Ferariu. Acesta trezandu-se dupa trei ani de observator un fel de „arhangel” a cauzelor militare. Prin urmare, atitudinea în ceea ce priveste masura trebuie sa ne oblige la practicarea dreptei masuri fata de ceilalti. De  aceea, reproduc o invataminte crestina: „în toate activităţile omului el trebuie să urmărească  moderaţia  pentru că, în viaţă, cu ce măsură măsori, cu aceea ţi se va măsura, adică, după faptă, şi răsplată. În fiecare moment al vieţii tale trebuie să cântăreşti bine pentru ca, prin acţiunile tale, să nu-i prejudiciezi pe alţii şi să nu faci rău”.
Iar raul a fost, este si va fi facut de noi !!!
Cu sinceritate,

Avi BOBOC 
avi_boboc@yahoo.com

Un telefon numit „Speranță”



14 februarie, 1013
Oricine s-ar putea întreba ce legătură există între un „telefon” și SCMD, precum și între menirea structurii și atacul furibund al „răspândacilor postaci” infiltrați în unele filiale și care împrăștie cuvinte otrăvite, dându-se vajnici apărători ai drepturilor și moralității de la care, vezi Doamne, se abat unii și alții.
Cu câteva zile în urmă supuneam atenției d-voastră un punct de vedere cu privire la acțiunile unor filiale care acționează sârguincios la demolarea SCMD - din care pretind că fac parte și de a căror grijă nu mai au liniște.
După trei zile, febra comentariilor s-a domolit. Am inventariat pozițiile exprimate cu privire la subiectul adus în discuție. Era un subiect la ordinea zilei și nu avea ca scop să-mi aducă favoruri sau un câștig de imagine. Doar câteva fapte şi considerații, cu tărie de argument. Unele reacţii însă parcă se străduiesc să confirme enunţul „Scrie o frază și îți spun câtă minte ai!”
Intenționam să răspund fiecărui comentariu, dar în cazul unora ar fi fost o pierdere de timp. Îi am în vedere pe cei vulgari și, cu vocabular sărac, marcaţi de lipsa de viziune şi responsabilitate socială. Mă oripilează gândul că indivizi cu o astfel de gândire au respirat în apropierea mea. Dimpotrivă, este reconfortant și mobilizator faptul că sunt și persoane care au rezonat cu ideile adevărate expuse în articol. Acum și altădată. Le mulțumesc și sunt convins că, atâta timp cât există și astfel de oameni, cauzele mari nu sunt pierdute definitiv. Sper ca în confruntarea dintre mesajul adevărat, clar şi echilibrat- care construieşte şi izbucnirea în scris care trădează gândiri grobiene şi atitudini gregare - care dărâmă, să câştige factorul constructiv.
Respect toate opiniile, dar nu iau în considerare atacurile murdare la persoană, mai ales când subiectul este cu totul altul.
Mulți se cred buricul pământului. Din păcate , calităţile mai trebuie şi dovedite, confirmate, indiferent de cine am fost în viața noastră. Unii au ocupat funcții în zona „ozonată” a ierarhiei militare și- se presupune - au parcurs toate treptele profesionale, cunoscând toate răspunderile specifice. Din păcate, trebuie să constat că sunt printre noi unii care au uitat reguli de bază ale muncii în echipă, mai ales ce presupune postura cea mai onorantă a celui care se aruncă primul cu adevărat  în luptă – soldatul. Dacă faci parte dintr-o structură pentru a-i asigura eficiența, toți membrii ei trebuie să accepte și să îndeplinească rolul de soldat. Un soldat care își pune la bătaie inteligența și forța fizică pentru a asigura îndeplinirea unui obiectiv stabilit- în cazul nostru pe cale democratică.
Acum doar unii dintre noi sunt „comandanți”. Până la schimbarea lor în mod democratic trebuie sprijiniți, chiar să se formeze şi mai ales să atingă performanţa.
De ce merită ajutaţi? Întâi, pentru că i-am ales să ne reprezinte, să rişte mai mult şi să „dea de la ei” mult mai mult decât oricare dintre noi, fără să primească vreodată răsplata cuvenită, pe care nici nu o putem estima. În acelaşi timp, să nu uităm, domeniul sindical nu este tocmai domeniul nostru de formare şi perfecţionare; de altfel, chiar reprezentanţii naţionali ai structurilor civile au nevoie permanentă de înţelegere şi sprijin. În acelaşi timp, să nu uităm, peste tot, orice „ieșire din front” pe altă cale decât cea democratică, afectează pe toți cei din organizaţie!
Am primit lovituri, dar nu mă voi declara nicidată „un om învins” așa cum se caracterizau unii. Și asta cu atât mai mult cu cât simt sprijinul puternic al multor prieteni şi colegi de breaslă-membri sau nemembri de sindicat
Mai mult decât atât, am primit un telefon de la un necunoscut. Acesta, jenat oarecum, își cerea scuze pentru modul de comportare și exprimare al unor colegi față de materialul anterior și la adresa mea. Nu avea obligația să facă acest gest. Nu mă cunoștea. Dar acest telefon, ca și opiniile argumentate și corecte ale celor care au comentat pe blog, îmi demonstrează că avem oameni de caracter și responsabili printre noi. Atâta timp cât aceştia există, putem spera și în victoria noastră. Și ceea ce este și mai surprinzător m-a asigurat că unele puncte de vedere ale unor „președinți”, chiar și învinși, nu sunt împărtășite de toți membrii filialelor pe care le conduc.
Este timpul confruntărilor inteligente nu al acțiunilor „heirupiste” care ne-ar compromite definitiv. Vremea lor a trecut. Din păcate, mulți dintre noi nu au fost prezenți atunci, dar au devenit vocali acum. Condițiile s-au schimbat. Oamenii inteligenți trebuie să preia controlul. Decizia înțeleaptă a CD din data 5 feb. ac. de a continua dialogul cu Guvernul și modalitățile de acțiune ulterioare ne arată că s-a înțeles acest lucru.
Să sperăm că și guvernanţii vor înțelege că totul are o limită, iar- dacă a recunoscut că există o greșeală în ce ne privește- să le transmitem în deplină unitate că a venit și timpul să fie reparată. Cum spuneam: „Este prea mare veacul, prea importantă cauza!...

Col. (r.) dr. Codiță Dumitru
Filiala SCMD col. Irimiea Mihai – Ploiești

luni, 4 februarie 2013

Ambiţii şi viziune limitată contra unitate. O fi bine?!!



Loviturile cele mai eficiente asupra unei structuri se dau din interiorul acesteia. Par mai credibile, dar la o analiză mai atentă se poate devoala adevăratul motiv. Inițatorii demersurilor pot deveni demni de dispreț Ei au o misiune,și nu au nicio legătură cu îndeplinirea obiectivelor asumate voluntar prin sindicat. Ori, poate, sunt animati doar de doamna Ambitie.
Asistăm zilele acestea la o avalanșă de acuze, care mai de care mai exagerate fără măcar un fundament logic, căci de unul real nici nu poate fi vorba.
Câteva considerații despre „cavalerii dreptății” și „nemulțumiții” care văd în SCMD toate relele care ni s-au întâmplat, cât și despre cei cu care ne confruntăm atunci când solicităm o revenire la normalitate în ceea ce–i privește pe pensionarii sistemului de apărare.
Un președinte de Filială, care ne precizează că vorbește în nume personal și nu a numerosului grup pe care-l conduce („și cu sergentul 10”) a ieșit de curând la rampă. Ceea ce spune însă este edificator cu privire la cât de mult s-a implicat în acțiunile sindicale și de ce SCMD nu a putut obține mai mult cu astfel de oameni. Este nemulțumit domnia sa de conducerea centrală, nu și de munca sa acolo în filială. Dar după cum se vede, acționează cu râvnă la distrugerea unității sindicatului. Unele din ideile sale începând sa-și facă efectul fiind preluate și de alții.
„Secrete sau nu” întâlnirile unor membri ai CD au loc pentru că ei sunt în București, acolo unde se află decidenții cu privire la problemele noastre. Ce șanse are un lider dacă s-ar afla la sute de km de capitală să rezolve o problemă? Doar dacă un ministru se află prin zonă este o ocazie de a-l întâlni. Cu ce eficiență? Avem exemplul unei filiale din alt colț al țării. O întâlnire ca la „cina cea de taină”, la care apostolii nu au putut să ajungă. Dacă se bazau pe toți pensionarii sistemului de apărare din zonă de ce nu au convocat o adunare cu câteva sute de membri care să arate d-lui ministru al apărării că sunt o forță de care trebuie să se țină seama?
O regulă a bunului simț elementar spune că neînțelegerile se rezolvă în familie. Mă întreb de câte ori președintele nemulțumit a venit la București să discute problemele de care este preocupat și mai ales ce propuneri a făcut și nu au fost luate în seamă? Dacă s-a zbătut și nu a avut succes, atunci îi dau dreptate și poate să-și ia numeroasa-i ceată de pițigoi și să plece. Astfel fel de filiale nu ne fac cinste!
Nu am obținut prea multe ca sindicat (și este adevărat) pentru că nu am avut cu cine să demonstrăm că suntem o forță. Nu știu câte sute de manifestanți ai filialelor nemulțumite au fost prezenți la mitingurile și marșurile din București la care am fost solicitați?
Nu d-le președinte „autodeclarat învins”, nu sunteți un adept al băsismului, cum ne atrageți atenția, dar vă dau de gol ideile susținute. Sfătuiți „să nu-l mai înjurăm pe președinte” deși are statut de „guvernator”. Vă întreb: problema referendumului a fost rezolvată legal și corect? Fiind rezolvată în dispreț față de milioanele de alegători, atunci cum poate să tacă cineva care a fost păcălit? D-voastră sunteți, poate, multumit. Eu, și ca mine alte milioane de români, nu. Deci nu pot fi de acord cu îndemnul pe care îl lansați. Nu se potriveste cu educația și principiile unui militar, așa cum pretindeți că sunteți d-voastră și cei care vă împărtășesc ideile. Poziția d-voastră ne vulnerabilizează și servește celor care au văzut în noi un pericol care le poate zădărnici planurile.
Decizia de intra sau pleca dintr-o structură este o opțiune personală. Nu interesează pe nimeni. Prin urmare publicarea scrisorii deschise este o acțiune care face mai mult rău celor rămași, dar de care nu vă interesează. Ei sunt deciși să lupte până la capăt, rămânând onești cu structura în care și-au pus toate speranțele.
Dezbinarea noastră este făcută cu scopul de a nu ne mai uni niciodată. Spun asta deoarece „mânăriile” făcute în sistemul de pensii militare au și vor avea consecințe pe termen lung.
În primul rând, dat fiind ca a fost schimbat regimul în care ne sunt acordate pensiile, ne trebuie o lege care să ne readucă la starea inițială, adică la pensii ocupaționale. Iată un obiectiv pentru care trebuie să ne batem și nu să ne preocupe, fără minimum de argumentaţie veritabilă, presupusa vină a celor care conduc sindicatul.
Un al doilea aspect prin care s-a urmărit dezbinarea nostră îl reprezintă cuantumul sumei pe care o primim ca pensie. Această acțiune ne-a așezat în mai multe straturi: 1. stratul celor foarte mulțumiți, cu două substraturi: a) al celor a căror pensie a fost calculată corect și este egală sau mai mare cu cea din dec. 2010; b) al celor care primesc o pensie „din burtă” mult peste cuantumul inițial. Cum spunea d-l ministru Dobrițoiu, „calculate greșit sau pe bază de documente false”. Sunt cei care au avut PCR (pile, cunoștințe și relații) la cei care și-au bătut joc de pensionarii militari;  2. stratul celor nemulțumiți cu două substraturi: a) al celor mai puțin nemulțumiți pentru că au o pensie scăzută doar cu câteva sute de lei; b) al celor foarte nemulțumiți cu pensia redusă drastic și care așteaptă o reglementare care să le facă dreptate.
Aceste stratificari au accentuat fenomenul de diluare a unităţii multor filiale, afectându-se forţa şi punându-se sub semnul întrebării credibilitatea acestora în raport cu partenerii politici. Prea mulţi s-au îndepărtat de acţiunea efectivă, limitându-se la atingerea interesului imediat şi neavând forţa prospectivă necesară sesizării pericolelor asupra intereselor fundamentale, de perspectivă.
La momentul acesta, SCMD se bazează pe oamenii de caracter din primul strat care, indiferent de cuantumul actual, se gândesc și la statutul juridic al pensiilor (Mulți? Puțini? Important este că sunt și astfel de oameni.). Se mai bazează pe oamenii din substratul 2b și parțial din substratul 2a.
Consecința acestei stratificări este faptul că orice măsură întreprinsă va mulțumi sau, dimpotrivă, va nemulțumi pe cineva. Cel mai corect ar fi să se revină la dec. 2010, urgent, printr-o măsură unitară. Idee agreată și propusă de o filială. Ce se întâmplă în acest caz? Nemulțumim pe cei cărora le-a crescut – corect sau incorect. Se revăd calculele și se ia de la cei pentru care s-a greșit. Se crează un alt grup de nemulțumiți. Oricum s-ar face, noi vom rămâne dezbinați. Este de fapt scopul întregului demers al fostei și se pare al actualei puteri. Puterea PDL l-a pus în aplicare, iar cea prezentă îl continuă, prin tergiversarea unor măsuri reparatorii și recompensarea „artizanului” cu funcția de vicepremier.
Aceasta este adevărata problemă și nu conducerea unei structuri care a avut și cu siguranță va avea un rol important în evoluția voastră și a țării.

Se pare că suntem condamnaţi la zbatere continuă pentru adevăruri elementare, evidente, secătuind energii necesare mai mult ca oricând în scop constructiv. Vom rămâne însă, întotdeuna destui cât să nu se renunţe. Este prea mare veacul, prea importantă cauza!...

Col (r.) dr. Dumitru Codiță, Filiala SCMD, col. Irimiea Mihai, Ploiești
4 februarie 2012