Adunare solemna prilejuita de implinirea a 99 de ani de la unirea Basarabiei cu Romania

Adunare solemna prilejuita de implinirea a 99 de ani de la unirea Basarabiei cu Romania

miercuri, 29 august 2012

Ziua nationala a limbii romane sau eliberarea mintii parlamentarilor - autor Corneliu Leu


Iată că întâmplarea, prin cine știe ce binecuvântată coincidență, ne amintește astăzi 29 august o tristețe mai veche. Prin care putem trage mai întinse în timp concluzii, decât din lipsita de concluzii stare națională, lăsând în ceață până și finalul acestei suite de articole despre ultimul referendum național.

La fel de lipsită și covârșită de perfidia bâlbelor procedurale ca și rezultatul îngropat în sforăria mascaradei de pseudodezbateri pe formalități. Provocare folositoare relei credințe politice dar pe care, din păcate, au acceptat-o cu  naivă ignoranță mulți confrați din presă care s-au pretat la filibusterismul formalismelor lansate ca diversiune, lipsit fiind de altă menire decât să ducă electoratul cu vorba. Să-i lase impresia că situația tot mai gravă pentru el se discută când, de fapt ea se escamota îngropându-se definitiv sub gigamiliardele de vorbe inutile, despre proceduri inutile sau, uneori, chiar inexistente, inventate ad-hoc. Adică proceduri lipsite de procedură care ne-au ocupat două luni viața într-o discuție despre neant, cu unicul scop de a ne arunca în  neantul din  care să nu mai apucăm nici a trăi în democrație, nici măcar a ști cu adevărat ce este aceasta.

Pentru că astăzi, exact la două zile de la rușinea reînvierii mortului la Cotroceni, ar fi trebuit să fie zi de mare praznic național, sărbătoare de aleasă simțire românească, bucurie a evocării unor mari momente din  afirmarea noastră națională și chiar prilej sfânt de întărire a legăturilor de sânge, credință și cultură a românilor de pretitutindeni, prin propusa, încă din anul 2007 a SĂRBĂTORII NAȚIONALE A LIMBII ROMÂNE!

Da, încă din anul 2007, luând pildă de la frații noștri basarabeni care au o asemenea mare sărbătoare (și și-o cinstesc an de an în ciuda unor opresiuni bolșevice exercitate mult mai direct, mult mai brutal și chiar dușmănos față de românism, blestem care la noi nu are cum se manifesta decât atunci când un președinte demis se bucură de sprijinul dușmanilor din afară), un grup de oameni cu simțire patriotică am propus extinderea acestei sărbători la tot spațiul românesc. Am propus cântarea ei cu glasul românilor de pretutindeni; am propus legiferarea cinstirii ei cu duioșia cu care știm să ne mângâiem limba și s-o simțim uneori ca pe o și mai cuprinzătoare Patrie.

Un grup de reviste românești și reviste de limbă română din toate colțurile lumii au consacrat pagini și numere întregi atât unor articole care argumentau această nevoie de trăire națională a românilor la nivel global cât și studii, conferințe, articole politice, literatură și act cărturăresc  de antologare literară, prin care sărbătoream propriu-zis evenimentul, îi dădeam dimensiuni din ce în ce mai mari decât manifestările sabotate de oamenii lui Voronin, sau serbările pe care tinerii basarabeni le organizau la București, Iași și în alte centre universitare; tocmai susținându-le pe acestea în ciuda opresiunilor bolșevice de la Chișinău și raliindu-ne lor pentru a crea ecou în toată românimea. Primari patrioți și Consilii locale au organizat propriile lor manifestări în orașe și comune, în școli sătești cu învățători care n-au uitat trăirea simțirii românești a înaintașilor întrunind ca pe vremuri clasele și cinstind sărbătoarea în careul școlii, în cântec și joc, spre bucuria părinților și, mai ales a bunicilor care-și aminteau ce trăire patriotică existase cândva între pereții modești unde înflorea educația fiilor de țărani.

A fost un început plin de entuziasm, cu ecouri și-n comunitățile românești din străinătate, dar și între consilierii multor comune și orașe din țara noastră care au concretizat fapta în decizii locale votate și parafate pentru a institui sărbătorirea an de an de către locuitorii lor a emoționantului eveniment evocator  și întăritor de spirit românesc.

În acest fel, anul 2008 a venit cu multe hotărâri de Consilii Locale și de Comitete ale unor ONG-uri românești din țară și străinătate de a institui pe plan local Sărbătoarea Națională a Limbii Române; o serie întreagă de studii de istorie, de lingvistică, de tradiție românească și de materiale literare dedicate evenimentului au apărut în culegeri folosite de organizatorii acestor manifestări, Asociația Comunelor din România, membră a Consiliului Comunelor și Regiunilor Europei a votat o hotărâre de desfășurare a acestei sărbătoriri care s-a întins de la Izbicenii Proclamației de la Islaz la Sighetul Marmației, la Luncavița Deltei, la asociații românești din Germania, Belgia, Canada, Australia și a culminat, în afară de trăirea manifestărilor propriu zise, cu alcătuirea dosarului unei propuneri legislative. Un grup de senatori ai legislaturii trecute și-au însușit dosarul prezentat de noi, au redactat expunerea de motive, au obținut acordul Consiliului Legislativ, ajungând până la a o supune aprobării Biroului Permanent. Dar alte preocupări care au ocupat timpul parlamentarilor au făcut  legislatura respectivă să se încheie în anul 2009 fără ca Legea să ajungă la promulgare, cu toate că, în acel an, și mai multe localități, și mai multe organizații ale românilor din țară și străinătate au cinstit sărbătoarea pe plan local.

În anul 2010, de asemenea, propusa Sărbătoare Națională a Limbii Române a fost însușită și onorată de tot mai multe comunități românești, în tot mai multe localități, în publicații, în instituții de cultură, în așa fel încât, un grup important de parlamentari a preluat inițiativa legislativă. Ei au completat dosarul și au reformulat expunerea de motive, punând accent pe contextul în care, tot mai multe asemenea sărbători naționale strâng laolaltă etnici ai țării respective și vorbitori ai limbii lor din întreaga lume, sărbătoririle căpătând uneori un uriaș ecou internațional de afirmare a idealurilor specifice. Obținând toate avizele necesare, noul dosar susținut de semnăturile a 89 de parlamentari a fost înaintat spre aprobare birourilor celor două camere în anul 2011, dar nici până astăzi lucrurile nu au mai înaintat.

Și este de înțeles. Concluziile le poate trage singur cititorul, el însuși martor al marasmului în care a intrat viața politică românească pritocind manipulațiuni cu nume de tornadă, gen Nașpazia sau The Grean: Putea vreun parlamentar antrenat în zâzania produsă de caracterul infect al președintelui țării, să mai fie atent la un deziderat cum ar fi simțirea patriotică și trăirea ei prin limba națională?! Puteau Birourile permanente ale celor două Camere să fie atente cu o asemenea problemă calmă și de fond, când lupta pe ciolan le antrena în alte direcții?!

Iată cum mascarada procedurală lipsită de orice preocupare de fond social, uman sau moral în care cu jignire ne simțim tot mai afundați, ajunge să anihileze chiar și unul dintre cele mai nobile sentimente de afirmare națională. Ca un blestem, se repetă cele petrecute dincolo, la Chișinău unde, scoțând sărbătoarea din calendar, Voronin a încercat fățiș să-i împiedice pe basarabeni a o celebra. Era  pe vremea când el venea la Cotroceni onorând mituirea omologului său ce-i ajuta susținerea europeană în realegere, cu unsprezece mii de sticle de vin. Nu știu cine le-o fi băut, dar gustul lor amar se simte, iată, în aceste zile când se face atâta caz de cvorum, în vreme ce, printre scandalurile întreținute excesiv în cele două mandate prezidențiale, nu s-a găsit loc pentru un cvorum care să legifereze 29 august ca Zi Națională a Limbii Române. Unica sărbătoare care i-ar reprezenta pe toți românii, din toate țările colțurile lumii, nu pe criteriul dacă sunt înscriși sau nu sunt înscriși în listele electorale, ci prin limba, tradițiile și cultura păstrate-n bătaia inimii.

Tot mai numeroși, cinstim această sărbătoare aducându-i din plin prinosul. Dar umbra mâhnirii nu este suficientă ca să ne ascundă neliniștea privind dreptul nostru la afirmare, câtă vreme Europa, cultivând cu precădere interesele magnaților ei, cochetează cu o asemenea categorie de vânzători de țară. Și chiar îndemnându-l pe unul să-l susțină pe celălalt, cum pretinde Băsescu că s-a întâmplat când, prin efortul său de a manevra anumite forțe basarabene, l-a umplut de voturi pe Voronin asigurându-i cel de al doilea mandat.

Ba, a mai și declarat public faptul că Europa l-a îndemnat să facă asta. Aș fi tare curios să văd dacă, la o zi festivă a tuturor românilor în contextul în care și-ar sărbători unitar limba, marii conducători  ai Uniunii continentului nostru ar fi dispuși să recunoască îndemnul dat guvernării unei țări membre, de a face campanie politică pentru candidatul unui partid ce sfidează tocmai istoria acestui continent numindu-se încă „partid comunist”.

Cât despre parlamentarii noștri, măcar pentru o asemenea rațiune: De a discuta durerile noastre pe limba noastră – sper să iasă din marasmul precipitatelor lor activități inutile (și inutil plătite de electorat) care neglijează atât prezentul gravelor nevoi populare cât și diacronia afirmării noastre ca societate modernă, aruncând munca lor parlamentară în derizoriu, așa cum vor numai provocatorii de diversiuni naționale. Să evalueze groaznica stagnare socială și pierdere de timp pe care a provocat-o zâzania recentă pentru întreaga țară și, mai ales pentru ce sunt ei aleși ca să realizeze. Zâzania învrăjbirii românilor provocată de și în jurul unui om care se afirmă doar prin vrajbă. Sa-și dea seama ei, legislativul, că din asemenea motive am ajuns a nu mai avea în scaunul de garant al Constituției un om, ci doar un cinic tertip procedural.

Să renunțe, așadar, la sterilele preocupări privind formalitățile care dispar odată cu incompetenții ce le evocă, găsindu-și timp și pentru veșnicia Limbii Române.
Corneliu Leu

vineri, 17 august 2012

ICR investeste in filmul „Suspendatul amanat”

Autor: Grid Modorcea (New York)

Cine vindecă ranile spirituale lăsate moştenire de ICR? Cine va face socoteala averilor publice care s-au cheltuit cu alde Pataharbici şi Căcărtărescu să scrie în17 limbi că “îmi bag pu… în regina Angliei” (“Orbitor”, p. 241) sau, tot acolo, „Mă fu… în ea de Casa Albă”? Când va raspunde oare Basescu de ce a adoptat ideea lui Pataharbici ca „poporul român are structura fecalei”?!
Toate aceste mizerii cine le va sanctiona? Si nu e vorba de imprecatii, de replici scoase din context, rostite de vreun personaj sau altul, e vorba chiar de opinia autorilor, ei cred asa ceva, ei spurca limba. Sa o spurce cat vor, e libertate, dar pe banii lor, nu pe ai celor care ii castiga atat de greu si platesc taxe din care se infrupta acesti golani, care fac de ras ideea de „intelectual”.
Răul pe care l-au făcut culturii române “Intelectualii lui Basescu” este de neimaginat! Pentru ei nu erau buni scriitori ca Fanus Neagu sau Mircea Micu, care au murit de suparare, i-au taxat drept „expirati”, au fost făcuţi zei indivizi fără conştiinţă ca Liicheanu, care înjură comunismul, dar a profitat imens de Ed. Politică, a furat-o pur şi simplu, şi a transformat-o în Ed. Humanitas, făcând din Căcătrărescu un candidat la Premiul Nobel! Fura mai rau decat comunistii si o fac si pe cocoşii capitalişti! Aceştia nu sunt intelectuali, sunt bandiţi. Caragiale le zicea liber-schimbişti. Să vedeţi acum cum o vor cârmi spre Antonescu sau spre cine le da ciolanul de ros. Plesu si-a si declarat liber-schimbarea. Acestia sunt „intelectualii” lui Papura Voda, indivizi fara coloana vertebrala, adica fecalele lui Patascarbici!
În America nici un scriitor nu este susţinut pe bani publici, fiecare e propriul artizan, aici banul public e ban public, în folosul comunităţii, nu al unuia sau altuia. Fiecare scriitor îşi câştigă prin har şi muncă proprie cititorii. A făcut ICR un sondaj de piata să vada daca acest profesoras, Căcă, este cerut de cititori? Nu. Ei i-au scos cărţile, le-au tradus în toate limbile pământului, pentru că aşa „a vrut muschii” Patabasesti, un aliaj grotesc, o monstruozitate a naturii, cum nici un Morgenstern nu a imaginat!

Noul ICR are o sarcină imensă, să ia aminte la tot ce au semnalat cititorii, să facă transparent jaful fostei conduceri şi să ceară socoteală la tribunal. Aceşti flamânzi trebuie să restituie poporului român banii pe care i-au luat cu japca. Sume imense pe mizerii, pe “ardei in vagin”. Nimic din ce au zamislit Pataharbici et co nu a fost moral.
L-am cunoscut pe Patapievici. Este de o obraznicie fara margini. Un sictirist, un maimutoi plin de ifose. Atitudine pe care a transmis-o si subordonatilor, care se comporta ca el. Corina Suteu este copia lui. Sta de 6 ani ilegal în post, fiindca fostul ei sot era fotograful lui Basescu, si trai neneaca! Perfizi, vicleni, cu multe fete. Una iti spun, dar fac ce stiu ei. Nulitati fara opera au ajuns sa sfideze orice talent. De ce? Fiindca au avut bani cu ghiotura la discretie. Ei au perpetuat la varful culturii sistemul comunist, care i-a invatat pe scriitori si artisti cu pomana, cu mana cereasca. Ajungea Perjovschi să mâzgălească pereţii lui MoMA la New York, dacă nu-l trăgea acolo pucoiul de bani ai ICR? Pataharbici et co. sunt mostre de activisti comunisti sau fascisti! ICR prea rimeaza cu PCR, trebuie sa-si schimbe si titulatura, altfel ne gandim la el ca la Institutul Comunist Roman.
Ia sa nu mai fie pomeni, fiecare sa munceasca, sa vedeti, ar mai fi pe piata vreo carte scrisa de Căcă? Ce editura ar investi in lucrari fara valoare, fără cerere? Ei si-au batut joc de adevaratele valori si au investit in mizerii de genul celor pe care le-am tot semnalat de câte ori am scris despre ICR New York. Nici comunistii nu au fost atat de unilaterali, de purtatori ai drapelului antiromanesc şi pornografic!
Inainte de demisie, Pataharbici se plangea ca i s-a taiat din prada, ca nu mai poate sa-si continuie „proiectele in derulare”! Care proiecte? Niste jafuri!? Sa-i faca lui Mungiu festival la Bruxelles, să-şi expună ultima mizerie, cu maicute lesbiene si preoti ortodocsi schizofrenici, film care nu a fost cumpărat de nimeni, care nu e cerut de spectatori, care e un fiasco in Romnaia, dovadă că nu ruleaza la nici un cinematograf public din ţara!
Acestea sunt „proiectele in derulare” ale fostului ICR. Cu un buget gigant, de trei ori cat al Ministerului Culturii, pentru niste derbedei. Care îl lingeau pe „Suspendatul amanat”. Păcat că nu avem un Lumière să facă ceva de genul „Stropitorul stropit”. Dar n-o cunoasteti pe Suteu de la NY! Am auzit că, pentru autospalare de creier, vrea să investeasca în filmul „Suspendatul suspendat”. Şi că regia o va semna Dosia Mungiu!
Au muls din pomana cât au putut pentru interesul propriu. Au facut-o si fara talent, bani aruncati pe Apa Sambetei. Ce opera au lasat mostenire Pataputzievici si gasca lui? “Omul recent” tradus in 17 limbi, in timp ce Eminescu a fost aruncat la „debara”. O gasca de putori!
Demisia sau suspendarea sunt flecuri, mofturi, tot niste mizerii. Care i-au dat apă la moară Suspendatului să facă iar un circ de neimaginat! Faptul că a îndemnat poporul să nu meargă la vot, nu i-a trezit nici un fel de remuşcare. Dimpotrrivă, e mai agresiv ca lupul în laţ! Alo, doamnă Merkel, ce facem cu credibilitatea votului, omoram democraţia?!
Domnilor, nu se face dreptate cu „suspandari”. Acesti oameni trebuie judecati. Poporul roman a demonstrat ca are puterea sa spuna DA, dovedind ca are energie pozitiva. Cu DA inainte, Romania va arata ca Sandra Izbasa pe podium!

Corespondenta de la New York

Romania nu este datoare

 

Ca o organizatie de state libere, independente si suverane asociate din dorinta de convietuire si cooperare pe baza valorilor comune, a principiilor democratiei liber consimtite si a respectului pentru valorile, istoria si traditiile nationale, Uniunea Europeana are obligatia de a respecta institutiile fiecarui stat in parte fara sa impuna vointa arbitrara a unor lideri ai sai numiti pe criterii politice, nu alesi prin vointa exprimata de popoarele Europei prin vot democratic.
Romania, membru egal in drepturi cu celelate tari membre ale UE, are propriile institutii ale statului, care-si exercita puterile in modul descris de legea fundamentala a statului, Constitutia, iar forma suprema de reprezentare a poporului este Parlamentul tarii.
Chiar daca aceste institutii intra uneori in conflict unele cu altele, in cele din urma instrumentele constitutionale de reglementare ale relatiilor institutionale isi demonstreaza capacitatea de corectie.
Actele politice in concordanta cu vointa populara capata legitimitate prin votul majoritatii, in timp ce fortele care actioneaza impotriva vointei poporului devin ilegitime prin acelasi proces democratic al votului.
De aceea, este extrem de grav cand domnul Jose Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene, , fara sa se informeze corect, fara sa consulte diversele parti aflate in conflict dicteaza solutii peste capul institutiilor statului roman, incearca sa impuna hotarari favorabile unilateral unei parti apropiata politic de partidul domniei sale, iar diversii comisari UE din acelasi curent politic ameninta cu masuri coercitive statul roman, asemeni altor comisari de trista amintire ai defunctei URSS.
Daca presedintele Comisiei Europene considera ca in Romania deciziile institutiilor statului nu sunt constitutionale si deciziile Curtii Constitutionale a Romaniei nu sunt respectate, atunci nu ar fi decat o singura solutie, o Curte Constitutionala a Europei sa decida ce este constitutional si ce nu la nivelul UE.
Desigur, in acest caz exista un mare impediment din punctul de vedere al principiilor democratice, UE nu are o Curte Constitutionala, deoarece nu are nici macar o Constitutie.
Si atunci, cand domnul Barroso vorbeste de principiul respectarii constitutionalitatii unor decizii guvernamentale, nu poate fi exclusa intrebarea: “Pe ce fel de experienta si mai ales autoritate in materie se bazeaza atunci cand vorbeste de la nivelul unei organizatii suprastatale care nu-si bazeaza actiunile si deciziile pe prevederi constitutionale?
Care mai este credibilitatea sa ca factor de echilibru impartial intr-o Europa a natiunilor si statelor egale in drepturi, suverane si independente?
Constient sau nu, prin asemenea pozitii agresive si dictatoriale, UE se indreapta pe drumul gresit pe care a pasit defuncta URSS.
Poate, mult mai grava, decat atitudinea unor functionari superiori temporari ai UE, este atitudinea liderilor unor tari care, adoptand atitudini belicoase la adresa Romaniei, provoaca reactii de frustrare populara si implicit tensioneaza relatiile pe termen lung, nu numai dintre state, dar si dintre popoare.
Doamna Angela Merkel, cancelarul Germaniei care isi aroga astazi dreptul si pretentia de a dicta desfasurarea vietii politice din Romania, trebuie sa-si aminteasca de rolul nefast pe care l-a avut Germania in destinul tragic al tarii noastre.
Doamna cancelar uita, poate, ca tara sa a decis prin Diktatul de la Viena ca Romania sa cedeze Ungariei hortyste o parte din Transilvania. Uita, probabil, ca Germania a incheiat cu URSS odiosul tratat dintre Hitler si Stalin prin care s-a dat mana libera armatei bolsevice sa ocupe Bucovina de Nord si Basarabia, inclusiv Tinutul Hertei si sa comita un genocid in care peste 1 milion de romani au fost exterminati. Si uita, probabil, ca tot Germania a impus guvernului Antonescu ca prin Pacea de la Craiova sa fie cedat Cadrilaterul la “masa verde”.
Da, Germania a stat la baza sfartecarii Romaniei, ale carei consecinte suntem nevoiti sa le induram astazi ca romani, dar si ca europeni aflati in apropierea unei zone de intensa instabilitatea etnica si politica.
Iar, astazi, ca o incoronare a activitatii neprietenoase a guvernului sau fata de poporul roman, cancelarul german incearca sa reediteze un nou tratat gen Ribbentrop-Molotov prin sustinerea Rusiei in politica sa de redesenare si administrare a teritoriului Republicii Moldova de astazi, parte ciopartita a teritoriului Basarabiei care a apartinut Romaniei.
Doamna Angela Merkel, ar trebui sa-si reaminteasca faptul ca este cancelar al Germaniei nu al Romaniei si nici al teritoriilor care desi au apartinut Romaniei sunt astazi instrainate din cauza Germaniei.
In consecinta, domnia sa nu are absolut niciun drept sa decida, inca odata, politica interna romaneasca in locul institutiilor statului roman, dar, desigur, este binevenita sa discute cu autoritatile Romaniei, de pe pozitii de egalitate, problemele care pot afecta relatiile dintre Romania si Germania, precum si solutii reparatorii pe care Germania le datoreaza romanilor pentru ameliorarea situatiei si lichidarea urmarilor din zonele in care interesul Romaniei este major in pofida accidentului istoric la care tara domniei sale a avut o contributie decisiva.
Romanii asteapta de peste 65 de ani ca, cel putin, Germania sa-si recunoasca greselile fata de Romania si sa-si ceara scuze, chiar simbolice, fata de poporul roman.
Va avea oare cancelarul Germaniei demnitatea si curajul sa o faca?
De aceea, fata de ingerintele fortelor politice externe nu poate exista decat o singura pozitie pe care diplomatia romaneasca trebuie s-o exprime clar si ferm :
Romania nu are nicio datorie morala fata de nimeni.

Mircea Popescu
m.popescu@sbcglobal.net
Tel: 714-501-5534

luni, 13 august 2012

Băieţii deştepţi din MApN!


  
Generalul I.G. Curgu

alias

Licheaua 

           Când    praful de puşcă al carnavalului din decembrie  ’89 încă se mai iţea în nările care au trecut brusc dintr-un regim într-altul, pe bulevardul larg al tranziţiei a luat startul şi, pe atunci un brav  locotenent-major, I.G. Curgu. De-atunci,  cariera sa militară, jucată exclusiv într-un domeniu de maximă sensibilitate pentru viaţa şi rostul resurselor umane, a prins a străluci  sus, tot mai sus, în înaltul murdar al degringoladei  mioritice. O strălucire infamă, esenţă a tuturor dejecţiilor posibile ale unei întrupări bipede, potenţată convingător de împlinirea perfectă a calităţii de lichea. Pentru că, vrem – nu vrem, generalul I.G. Curgu întrupează riguros, conceptual, practic şi metodologic, calităţile nodale ale unei lichele, nescăpându-i, însă,  niciunul dintre detaliile sanguine ale acesteia.   Bunăoară, nu greşim nicicum dacă afirmăm că, din perspectiva deopotrivă a standardelor terestre, maritime şi spaţiale,  îndeplineşte paradigmatic statutul lichelei perfecte, altfel zis, potrivit dexuleţului nostru drag, „om fără caracter, lipsit de demnitate, netrebnic, secătură”[1]. În acest sens, înfăţişarea mutrală, cu substitutele sale acţionale, îl defineşte complementar,  spune  mult, de fapt cam totul:  boticuţul  ca de viezure, de viezure atins de-a binelea de turbare, cu limba opărită, obişnuită să lingă procedural spaţiul  geoanal de care depinde circumstanţial viitorul său de jigodie paramilitară; bărbia, ascuţită asimetric, precum un carandaş trecut prin osânda  cuţitului de bucătărie, îi tremură la fiecare silabă, de parcă ar fi o drâmbă  din care nu au  mai rămas decât  umerii de oţel ce protejau odinioară lama trepidândă; ochii-i, precum ai unei  hamsii aruncată pe uscat, deşi se  străduiesc să  înşele aparenţele, îi joacă bezmetic în orbitele-i mereu vigilente, gata-gata să sară la gâtul oricărui potrivnic stăpânului lor; obrajii cadaverici, în care  nu pulsează nici urmă de viaţă,  par scoşi din rezerva strategică de formol  rămasă din cel  de-Al Doilea Război Mondial; fruntea, îngustă ca o trecere cu sens unic, pare bântuită de vise intense, coşmaruri îndelungi şi o evidentă  incapacitate de a dormi...

         În dialogurile pe care le suportă, ca un electrocutat indecis,  agitatul şi turbulentul personaj  are un comportament vocal strident,  piţigăieşte silabele de parcă le-ar strânge de gât, îşi încruntă chelea frunţii, sporindu-şi circumvoluţiunile aurei sale intelectuale, dorind dinadins să genereze impresia că sub frunte-i ard, spre rezolvare, marile probleme ale umanităţii. În fond, este un retardat social, un impostor periculos, un infractor intelectual, cu o dovedită dezvoltare insuficientă a creierului, ce străluceşte printr-o abil camuflată înapoiere mintală. Dar noi, Asociaţia Bunilor Români de peste Tot, l-am citit repede, i-am fişat trăsăturile de caracter, vulnerabilităţile de toate felurile şi sensibilităţile intelectuale şi, iată, vi-l livrăm  neatins de  cuceririle nonconvenţionale ale  chirurgiei  sociale reparatorii.

      Când vorbeşte mai mult de cincizecişitrei de secunde,  pare aflat sub tortură, transpiră în urechi, este confuz şi dezorientat, îşi dă ochii peste cap, deşi licheaua  se crede  limpede, profund  şi coerent.  Din când în când, de parcă şi-ar reveni din turbare, se opreşte pe prispa câte unei propoziţii fumegânde, respiră sacadat, precum musca pe ... (era să zic „căcat”, dar m-am abţinut), îşi şterge cu laturile ascuţite ale limbii caşul din colţurile împietrite ale gurii, îşi adună privirea într-un  punct fix,  îşi linişteşte degringolada austeră a braţelor care  abia de îi ajung pe mediana care îi desparte curul de trup şi ... o ia de la capăt. Dincolo de portretul său la vedere, la vederea oricui,  această lepră, lepră de lepră, esenţă de lepră adică,  este un intrigant notoriu, un delator  desăvârşit, un paranoic de legat,  un infractor moral periculos, un pervers în toată puterea semantică a recursului explicativ. 

             Mai mult, şi cu asta încheiem acest capitol, generalul I.G. Curgu este, sub povara paranoică a rostului său  pământean,  neliniştit şi agitat, deposedat de logică în  şubreda, în fapt inexistenta  sa gândire  cutezătoare, prizonierul etern al câtorva idei fixe, toate-nchise-n două vise, stăpânit de mania persecuţiei, precum şi de un evantai alienant de halucinaţii  care îl conving  că poate salva  pacea planetară şi preşul de la scară, mersul sub pavaj  şi  „chiorul”  din garaj,  flota  fără sens şi apa din condens,  războiul  taliban şi Tercea Mondial, recoltele distruse şi ebe-le  jos-puse, eclipsele de soare şi lenea din născare, petrolul din Sahara şi banii lu’ Tamara etc.  Peste toate astea,  aflându-se sub  presiunea  retorică a unor întrebări la care doar el poate să răspundă, doar el şi numai el, şi, vezi Doamne, nu-l bagă nimeni în seamă pe el care, este expertul numărul unu, cu cadrili de toate felurili din toate lumili posibili, suferă enorm.   Altfel spus,  mai elegant, un nebun în libertate, care vrea să fie-n toate, dar niciunele nu poate!

          Toată viaţa s-a ocupat de de chestiuni de-astea cu d-alde cadrili... Le are pe-astea, ca nimeni altul. Dar, să vedem, pe scurt (pe scurt, că stau mulţi alţi băieţi deştepţi la rând), cam cum a evoluat acest şarlatan, atingând cu unerii săi de şobolan scăpat dintr-o catastrofă atomică trei stele de general. Cam cum, în sensul metodelor folosite, iată-le: instituirea, cu o abilitate malefică, a  unei foarte performante maşinării de cultivare a intrigilor, atât pe verticală, cât şi pe orizontală,  astfel încât din ţesătura lor el să iasă  întotdeauna  bine, iar ceilalţi,  „pătaţi” de nu se poate, speriaţi, marginalizaţi, eliminaţi; cu maxima ticăloşenie de care este în stare, lovea în omul căruia nu înceta să îi înalţe cele mai oleaginoase osanale cu putinţă, masca dedublării perfecte priindu-i de minune;  într-un mediu aflat, moral, într-un evident proces de putrefacţie, licheaua a intrat în chelea lui factotum, mizând pe dezvoltarea credibilă a ariei sale de influenţă, ceea ce s-a şi întâmplat, beneficiile culese fiind semnificative; precum la şah, ca un bun strateg al imposturii şi al ascensiunii cu orice preţ,  a văzut, pe direcţia înălţării principale,  cu două-trei  funcţii mai sus decât cea imediat vizată,  a „săpat” cu străşnicie la temeliile lor,  şi, iarăşi mereu, licheaua şi-a atins ţinta; în toate funcţiile de conducere pe care le-a deţinut, începând cu cea mai mică, cea de şef de birou, s-a îngrijit să adune în jurul său specimene care să nu mişte-n front, oameni cu licenţa în pupincurism luată exemplar, devertebraţi caracterial, şantajabili dacă se putea,  îndepărtând profesioniştii, meseriaşii, oamenii corecţi; a creat, în special în domeniul pe care-l gestiona cu mână de fier şi stele  de-oţel,  o adevărată instituţie de şantaj  pe care l-a ridicat la rang de sistem, cei oadată „admişi” neavând scăpare; a constituit şi instituit sistemul piramidal al corupţiei progresive, astfel încât orice promovare, la orice nivel, să îi aducă „procentele” cuvenite demnităţii sale excepţionale; a conferit turnătoriei valenţe pluridimensionale şi multidisciplinare, iar turnătorilor (toţi subordonaţii aveau, prin fişa postului, această responsabilitate) ştiinţa ca fiecare să toarne pe fiecare şi, apoi, în semn de loialitate, ca într-o masturbare a conştiinţei de sine, să se toarne ei înşişi pe ei înşişi în faţa megalichelei.

           Şi uite,  aşa-aşa, într-un timp care poate fi omologat drept record istituţional de ramură, licheaua ajunge şeful tuturor cadrilor în uniformă de răzbel  de pe  mapamondul românesc(sic!). Mai întâi şi-a impus Programul de muncă, viaţă, îmbuibare şi degringoladă cadrilistică, principalele  prevederi  ale acestuia  constând  în:

-         consacrarea, pe toate căile şi prin toate mijloacele  posibile, a principiilor tutelare ale activităţii cu  cadrili, astfel: reformarea reformării,/de la noi în largul mării; chiar şi împăiat, mereu,/ reformatoru-s numai eu; nicio promovare / fără-nmormântare / şi un cont la mare; orice avansare / s-aducă-n buzunare / doar valuta  forte / indicată-n pofte; tot ce-nseamnă şcoli şi  burse / să aducă ca  resurse / verzişori sau euroi / cât să dea pân’ peste noi; „taxarea” tuturor / chiar şi-n groapă c-un picior, / fără milă, bunăoară, / să-i „taxăm” când trag să moară...

-         asumarea de către direcţiunea cadrilistică supremă a tuturor mişcărilor cadrilor în viaţă şi decedate, sănătoase şi pe moarte, în măsură ca să poarte şpaga trasă-n două acte: actul unu – toţi la unu, actul doi – eu iau totul de la voi;

-         crearea de reţele superpuse de jecmăneală şi recoltare  nucleică a comisioanelor de propunere pe funcţii, de numire în funcţie, de propunere la avansare şi de avansare, de salvare, agonizare şi dărâmare, cu subordonare unică, cadrilistului suprem I.G. Curgu;  

-         acordarea şpăgii de înstelare se va face uninominal, singurul uninominalizat fiind I.G. Curgu în persoană, orice abatere de la această regulă fiind pedepsită cu transferul neînarmat în cea mai mare crocodilărie de pe Nil;

-         crearea  de echipe mixte (impostori–borfaşi–delatori–răptuitori intelectuali) destinate, nobil,  cunoaşterii fenomenului cadrilistic mondial, în fapt efectuării de deplasări  tematice pe paralelele şi meridianele lumii civilizate, consacrând  conceptual şi erotic deviza excursionistică „ONT prin MApN”;

-         înfeudarea absolută  a personalului din subordine, erijându-se în stăpânul absolut al acestuia, nimănui nefiindu-i permis să cârâie în frontul subordonării necondiţionate faţă de paranoidul cel  lichelios.

                                                                                       

          În câmpul delicat al vieţii de fiecare zi,   licheaua a vizat şi a făptuit: asumarea instituţională a tuturor formelor de formare, pregătire şi  perfecţionare profesională, prin influenţa directă  exercitată  asupra acestora controlând, de fapt, filierele  sanguine ale sistemului de corupţie şi jaf organizat din meletăria autohtonă;  oficializarea mariajelor clandestine  dintre  femeile  de sex opus şi şmenarii de mai sus; trimiterea sistematică în excursii tematice transfrontaliere exclusiv a membrilor „gărzii sale intelectuale”, 75% din sumele (verzişori şi euroi)  cuvenite deplasării, fiind depozitată în foarte încăpătoarele şi selectele  sale buzunare; instituirea, după metode şi proceduri inchizitoriale, a „Planului de anihiliare totală a rezistenţei intelectuale”, în numele căruia orice iniţiativă, conceptuală sau acţională, menită să optimizeze domeniul gestionat era înăbuşită-n sânge, iar autorul era deferit nemiloasei justiţii a camerelor discrete, cele care, în fapt, controlau evoluţia  instituţională a structurilor reprezentative; recurgerea la fals  intelectual şi la uzul dansând al acestuia, în elaborarea documentelor normative  care vizau, după cum dicta interesul  strategic al liderosului suprem, fie ridicarea în rang a unor tovarăşi, fie retrogadarea spectaculoasă a unor domni;  elaborarea actelor normative curente în funcţie de propriile interese sau în deplină conformitate cu solicitările exprese ale unor grupuri de interese; implicarea în jocurile  de putere locală (la nivelul diferitelor structuri), înclinând balanţa fie potrivit intereselor sale, fie asumându-şi un rol esenţial în înclinarea balanţei de partea celui numit,  trăgând de fiecare dată spuza pe turta sa. Simţ de orientare desăvârşit, nu? Să vedem, până la urmă!  În cadrul programatic al preocupărilor sale existenţiale, un loc de top îl are  autoproclamarea ad vitam a titlului de reformator, angajând instituţional principiul  reformarea continuă a reformării vs. modernizarea continuă a modernizării. În numele şi  potrivit acestui principiu, licheaua s-a  erijat în ştiutorul unic, pentru următoarele trei-patru secole,  a tot ceea ce trebuie întreprins în materie de resurse umane, de resurse trase-n curse, cu şpăgi mari la uşi neunse, folosind tehnici ascunse pentru-mpins şi pentru smulse.  Aşa că, de-l mai vedeţi, din când în când, alimentat radial la tot felul de perfuzii,  rozând bordurile generalului Spusu prin curticica Alianţei Nord-Atlantice de lângă Marriot, să nu vă mire... este adus de la morga Casei de odihnă „Eternitatea”, pentru a da o preţioasă limbă de ajutor impostorilor şi borfaşilor care au intrat serios în panică,  mirosind  iminenta decapitare  a sistemului de jaf şi borfăşeală organizată.  De asemenea,  prin metode specifice legitimării subterane a corupţiei stelare, s-a implicat în  muşamalizarea, atât cât a putut, a afacerii „Doctorate în MApN”, gestionată cu aplomb de către incendiatorul, în decembrie ’89, al Bibliotecii Universitare,  afacere  diriguită de lozinci, precum: „Niciun metru pătrat, fără doctorat”, „Să avem, sfidând anale,  mai mulţi doctori ca-n spitale”, „În ştiinţe militare, poate fi doctor oricare”, „Băgaţi teza cu şareta   şi  urmaţi pe doamna  Geta”, „Nu vă pierdeţi stilul, vlaga, va fi doctor şi domn’ Blaga”, „Nu ne temem, nu te teme, facem teze la elene” ş.a.

          Dar, direcţiunea pe care a comandirat-o a fost, dincolo de toate, şi din faţă şi din spate, fortăreaţa avansărilor în grade, grade  meletare, dar, ca să nu îi scape nimic,  şi în grade Celsius, Kelvin, Richter, Mercalli, Faraday, Fahrenheit, centisimale şi, chiar, vinalcoolice, asta ca să fie sigur că nu îi scapă  nimic! Despre treaba asta cu avansările (proceduri, politici, metode, tarife etc.), mai multe amănunte într-o viitoare intervenţie chirurgicală pe cordul deschis al corupţiei din sistemul nostru drag. Acum, totuşi, încă ceva,  tot despre avansări.

          Fiindcă nu putea altfel, dezarticulatul  şi sfiosul general I.G. Curgu şi-a înălţat în grad şi neamurile, descendenţii direcţi, dar, ca să nu greşească, şi pe cei indirecţi,  din ultimii patru sute douăzecişicinci de ani, acordând bonificaţii semnificative pentru cei de pe linie paternă, fapt ce a determinat un scandal monstruos în familie. Astfel, stră...stră...străbunilor  pe linia sângelui patern li s-au acordat grade de ofiţer, până la colonel inclusiv, că, deh, şi-a zis, ce mai e un colonel în ziua de azi, iar celor pe sosire  maternă grade de subofiţeri, ca să nu se confunde  cumva pe lumea-i-laltă.  Toţi, evident, post-mortem. A făcut şi unele concesii: soacra – locotenent-major  (după stilul vechi); socrul – căpitan, iar de părinţi nu mai vorbesc, pe amândoi colonei. Dar, ... nu îi putea uita pe cei vii, aşa că nevasta a fost făcută degrabă maior, fiica, cât ai clipi, căpitan, iar metresa locotenent-colonel. Ca să vedeţi,  principii serioase la licheaua curguistă, pentru serviciile făcute, corect fiind cu propria sa conştiinţă, nu i-a iertat de şmenereală nici pe descendenţii în viaţă ai neamurilor avansate, bieţii oameni apelând la credite înrobitoare ca să onoreze cinstea făcută strămoşilor lor.

         Dar, treistelistul nostru general a făcut şi lucruri bune. Vrând să arate cât de profund a înţeles cuceririle decăderii morale postdecembriste, a instituit în direcţiune ecumenismul geosexual,  oferind subordonaţilor propriul şi înălţătorul său exemplu, de gestionare cursivă a duioaselor sale relaţii cu trei ele şi patru ei.  Ghinionul lui, a avut şi probleme. A rămas de pomină scandalul între nevastă-sa şi doamna de viaţă intim-profesională, Inginera, cum i se mai spune în mediile atrofiate ale dizidenţei cadrilistice. Ce scandal! S-au păruit mai peste tot, s-au ocărât de nu se poate, şi-au tras câteva milioane de palme, şi-au franjurat chestiile astea mai sensibile, şi-au spart ocarina, s-au tumefiat de l-au întrecut pe Bute, după meciul cu Froch, Doamne, ce-a mai fost... Ce a urmat? Evident, 112, SMURD-ul, spitalizare, reconstrucţie facială, chirurgie estetică şi motivarea: accident de muncă în folosul  umanităţii.



       Nu se ştia care sunt  profilul şi potenţialul cu risc înalt de infracţionalitate al  acestui pungaş?  Nu se ştia că este un „mânar”  ordinar, cum avea să mi-l descrie un important lucrător al unui serviciu secret de dincoace de Ocean? Nu ştiau serviciile noastre care este întinderea tumorii maligne pe care acest nemernic a instituţionalizat-o în sistem?  Eh, cum să nu se ştie! Dar, escrocul a jucat pe faţă  slăbiciunile şi neajungerile morale ale oportuniştilor, afaceriştilor şi jmegherilor care au condus Ministerul, aceştia acceptând  „devotamantul” lichelei pentru a ţine sub control „mişcările combinatorii” din politica de cadre, precum şi pentru a-şi lua „partea” din  onorariile încasate pentru serviciile cadrilistice  prestate.

Pentru că, vrem – nu vrem, precum alţii ca el,  acest borfaş nu a apărut pe loc viran sau într-o îndepărtată  rezervaţie a biosferei. Nu, a apărut printre noi, l-am cunoscut, poate am fi avut curajul să i ne opunem, dar sistemul, da sistemul, ne-a blocat puterea, atât cât era, să ne opunem îmbolnăvirii sale cronice. Da, ştiau cu toţii, după cum şi acum  ştiu,  dar faptul că ăştia care sunt acum la conducere  nu pun botul nici dacă  le-ar picura  cineva pe  gâtleje  extract de furadan sau le-ar pompa  uraniu îmbogăţit în centrele creierale ale vorbirii şi echilibrului,  îmi  croiesc  speranţa că până la asfinţitul toamnei licheaua va fi  trimisă la una din brutăriile celebre ale Trustului de Panificaţie „Hleba liberă”, din municipiul Jilava. 

      Ar mai fi multe de spus, chestii care mai de care mai grave, mai periculoase, mai nocive,  dar   nu prea vreau  să îmi mai amintesc despre treburile astea, că, cine mai ştie, mă pierd cu firea  şi încep să gavaresc nasol rău de tot despre această lichea... Şi ar fi păcat să stric totul, acum la spartul târgului, nu?

                                          Pentru conformitate,

                                                      Costinel Petrache



[1] Vă asigur că-i din DEX, dar îmi scapă  momentan  pagina. Oricum, vom îmbogăţi semnificativ semantica noţiunii.

vineri, 10 august 2012

O alianta cu traseisti, tradatori si "reevaluati" nu poate decat sa ingrijoreze profund pe militarii activi si in rezerva

Partidul Social Democrat (PSD) și Uniunea Naţională pentru Progresul României (UNPR) au depus actele de constituire a Alianţei de Centru Stânga (ACS) la Tribunalul Bucureşti, care a admis joi cererea de înregistrare în Registrul alianţelor politice.

Alianța de Centru Stânga, înregistrată la Tribunalul BucureștiDecizia Tribunalului nu este definitivă, ea putând fi contestată în termen de cinci zile de la comunicare.
Prin constituirea Alianței de Centru Stânga (ACS ) se dorește coagularea forţelor politice şi un sprijin politic reciproc între PSD și UNPR la alegerile din toamnă, declara în urmă cu aproape o lună pentru Agerpres, vicepreședintele UNPR Eugen Nicolicea, care a adăugat ulterior: ”Protocoalele dintre PSD şi UNPR au fost făcute publice la vremea semnării lor. Avem o înţelegere cu PSD de susţinere parlamentară atât a guvernului, cât şi a proiectelor social-democrate. Ne-au susţinut la legea taxei marilor averi, noi am susţinut după aceea votarea Guvernului Ponta. La baza acestor protocoale se creează o alianţă înscrisă la tribunal”.
Potrivit deputatului progresit, această formă de asociere a celor două formațiuni politice, conform Legii 14/2003 a partidelor politice, este o alianţa politică, nu o alianţa electorală.
“Alianţa electorală se înscrie la BEC, în timp ce alianţa politică se înscrie la tribunal. Alianţa electorală durează până se dă votul, alianţa politică durează şi după aceea. Actele depuse la tribunal şi care stau la baza acestei alianţe, ca de fapt a oricăror alianţe politice, stau protocoalele de colaborare şi acordurile dintre cele două partide. Este o formalitate pe care o cere legea pentru a putea înscrie oficial alianţa politică. La alegerile viitoare acest lucru implică o colaborare, dar nu este o alianţă electorală. Evident că dacă noi spunem ‘colaborăm peste tot’ vom colabora şi la alegeri, dar nu este o alianţă electorală doar cu scopul de alegeri”, declara pe 13 iulie Eugen Nicolicea.

joi, 9 august 2012

Oare este adevarat?

Ziarul Tricolorul: Aflat in SUA, in noaptea de marţi spre miercuri, Virgil Măgureanu i-a dat lui Traian Băsescu, prin telefon, vestea cea mare: CUMPĂRĂ 2 CRUCIŞĂTOARE ALE MARINEI AMERICANE ŞI 48 DE AVIOANE F-16? ATUNCI REVINE LA PALATUL COTROCENI!
2012-08-09 » Categorie »  Generic


Adio, Victoriţa şi Crinuţa! Cărel poteca! Joaca voastră prin palatele pustii Cotroceni şi Victoria se apropie de sfîrşit. Aţi avut ţara pe mînă, vreme de 2 luni, şi aţi fărîmat-o. Trimis, val-vîrtej, de Traian Băsescu peste Ocean, Virgil Măgureanu avea să-i dea acestuia, în sfîrşit, telefonul mult-aşteptat. Dialogul s-a produs în noaptea de marţi spre miercuri, la orele 0,30, şi a durat între 12 şi 15 minute. Şarpele cu Ochelari i-a spus Matrozului că s-a întîlnit cu Leon Panetta, secretarul de Stat al Apărării, căruia i-a expus situaţia şi riscurile ca interesele strategice ale SUA în această zonă să fie compromise. Înalta gazdă l-a ascultat cu atenţie şi i-a dat următorul răspuns (parafrazăm): el va discuta cu şefii CIA din Europa pentru a face jocurile pe plan internaţional, astfel încît Traian Băsescu să revină la Palatul Cotroceni. Totuşi, lui Băsescu i se reproşează că, atunci cînd a fost în America, i-a promis vicepreşedintelui Joe Biden că România va cumpăra 2 crucişătoare ale Marinei SUA, cu care Armata Română trebuie să se înzestreze pînă în anul 2015, conform standardelor NATO. Dar nu a făcut-o. De asemenea, i se mai reproşează că n-a achiziţionat cele 48 de avioane F-16.

După ce a ascultat, cu inima cît un purice, Băsescu i-a spus lui Măgureanu să le transmită stăpînilor că totul se va rezolva: dacă îşi va recăpăta funcţia, imediat după alegerile parlamentare din noiembrie 2012, el o să convoace CSAT-ul şi cele 2 contracte vor deveni prioritate naţională. Menţionăm că cele 2 crucişătoare costă cca. 500.000.000 $ bucata, sînt vechi din anii '80 şi constau doar în nişte copăi (sau carcase), care vor fi adaptate şi modernizate, tot de americani, contra altor miliarde de dolari. În privinţa celor 48 de avioane F-16, situaţia e neschimbată şi noi am mai scris despre asta: ele sînt nişte „sicrie zburătoare" (unele fabricate în 1965) şi vor costa România 4,5 miliarde $. Revenind la discuţia Măgureanu-Băsescu, adăugăm că fostul director al SRI i-a mai spus preşedintelui suspendat că Panetta i-a dat garanţii că îl va pune la punct pe Victor Ponta. Aşteptăm să vedem ce alte isprăvi a mai făcut Şarpele cu Ochelari în SUA, el fiind unul dintre acei foşti şefi de Servicii Secrete care au cu ce să-i şantajeze pe americani...

miercuri, 8 august 2012

Plângere penală pe numele lui Traian Băsescu pentru trădare și nu numai


DOMNULE PROCUROR GENERAL
LAURA CODRUŢA KOVESI

Subsemnaţii ANGHELUŞ ANA MIHAELA, fiica lui Mihai şi Ana, cetăţean român, născută la data de 05.11.1966 în Bucureşti, domiciliată în str. STELEA SPATARUL, nr. ... Bucureşti, legitimată cu CI seria RR nr...., eliberată de SPCEP Sector 3 la data de 08.11.2011, având CNP 26.....
şi Profesor - IONIŢĂ ROMULUS, fiul lui Ion şi Maria, cetăţean român, dar şi cetăţean american din anul 1984, născut la data de 28.01.1937, domiciliat în Bucureşti, sector 1, str. Iacob .... legitimat cu CI seria RT nr. 59... eliberată la data de 10.09.2008, avânnd CNP 137....., ziarist de investigaţii, publicist şi analist politic timp de 30 de ani în New York - SUA, membru al United Press Internaţional şi Membru al Uniunii Ziariştilor din România, militant activ pentru drepturile omului – împreună cu Paul Goma în 1976 -1977 am activat pentru aderarea României la Carta 77 a drepturilor omului (Cehoslovacia– Pavel Kohout), prin avocat Angheluş Ana Mihaela, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la adresa de domiciliu şi la sediul profesional al cabinetului - Cabinet Avocat Angheluş Ana Mihaela, str. Stelea Spătarul, nr. ...., Bucureşti, cod poştal 030212,
în calitate de reclamanţi, formulăm şi depunem prezenta
PLÂNGERE PENALĂ
Împotriva numitului :
BĂSESCU TRAIAN - preşedinte suspendat - fiul lui Elena şi Dumitru, cetăţean român, născut la data de 04.11.1951 în localitatea Murfatlar, domiciliat în Bucureşti , sector 1, Vila Lac 3,
pentru săvîrşirea infracţiunilor de :
- Trădare - Art. 155 - Cod penal - (Fapta cetăţeanului român sau a persoanei fără cetăţenie, domiciliată pe teritoriul statului român, de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine, ori de subminare economică sau politică a statului, ori de aservire faţă de o putere străină, sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfăşurarea unei activităţi duşmănoase împotriva siguranţei statului, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. )
- Atentat care pune în pericol siguranţa statului - Art. 160 - Cod penal - (Atentatul săvârşit contra vieţii, integrităţii corporale ori sănătăţii unei persoane care îndeplineşte o activitate importantă de stat sau altă activitate publică importantă, în împrejurări care fac ca fapta să pună în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.)
- Atentat contra unei colectivităţi - Art. 161 – Cod penal (Atentatul săvârşit contra unei colectivităţi prin otrăviri în masă, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, de natură să slăbească puterea de stat, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.)
- Subminarea economiei naţionale - Art. 165 - Cod penal (Fapta de a folosi o unitate din cele la care se referă art. 145, ori de a împiedica activitatea normală a acesteia, dacă fapta este de natură să submineze economia naţională, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.)
Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent a produs pagube importante economiei naţionale, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.)
- Propagandă în favoarea statului totalitar - Art. 166 Cod penal (Propaganda în vederea instaurării unui stat totalitar, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. Propaganda constă în răspândirea, în mod sistematic, sau în apologia unor idei, concepţii sau doctrine cu intenţia de a convinge şi de a atrage noi adepţi.)
- Acţiuni împotriva ordinii constituţionale - Art. 1661 Cod penal (Întreprinderea oricărei acţiuni pentru schimbarea prin acţiuni ilegale şi prin violenţă a ordinii constituţionale sau a caracterului naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.)
- Complot Art. 167 - Cod penal (Iniţierea sau constituirea unei asociaţii sau grupări în scopul săvârşirii vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 155-163, 165 şi 1661, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asociaţii sau grupări se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.)
Pedeapsa pentru complot nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru cea mai gravă dintre infracţiunile care intră în scopul asociaţiei sau grupării.
Dacă faptele prevăzute în alin. 1 au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.
Nu se pedepseşte persoana care, săvârşind fapta prevăzută în alin. 1 sau 3, o denunţă mai înainte de a fi fost descoperită.)
- Comunicarea de informaţii false, Art. 1681 Cod penal (Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.)
- Ameninţare Art. 193 Cod penal (Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.)
- Şantaj Art. 194 Cod penal (Constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Când constrângerea constă în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată, pentru soţul acesteia sau pentru o rudă apropiată, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.)
- Înşelăciune Art. 215 Cod penal (Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.
Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.)
- Ultraj Art. 239 Cod penal (Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Lovirea sau orice acte de violenţă, săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Vătămarea corporală, săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.
Vătămarea corporală gravă, săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.
Dacă faptele prevăzute în alin. 1-4 sunt săvârşite împotriva unui judecător sau procuror, organ de cercetare penală, expert, executor judecătoresc, poliţist, jandarm ori militar, limitele pedepsei se majorează cu jumătate.)
- Abuz în serviciu contra intereselor publice Art. 248 Cod penal (Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.)
- Abuz în serviciu în formă calificată Art. 2481 Cod penal (Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.)
- Purtare abuzivă Art. 250 Cod penal (Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
Ameninţarea săvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Vătămarea corporală săvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.
Vătămarea corporală gravă săvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.)
- Trafic de influenţă Art. 257 Cod penal (Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Dispoziţiile art. 256 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.)
Raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie - ( Infracţiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 din Codul penal, de dare de mită - prevăzută la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite prevăzută la art. 256 din Codul penal şi de trafic de influenţă prevăzută la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.)
- Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni Art. 323 Cod penal (Fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.
Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică celor care au săvârşit infracţiunea respectivă pedeapsa pentru acea infracţiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. 1.
Nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. 1, care denunţă autorităţilor asocierea mai înainte de a fi fost descoperită şi de a se fi început săvârşirea infracţiunii care intră în scopul asocierii.)
- Instigare publică şi apologia infracţiunilor Art. 324 Cod penal (Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a săvârşi fapte ce constituie infracţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.
Dacă fapta prevăzută în alin. 1 este săvârşită de un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori de către o persoană dintre cele prevăzute în art. 160, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvârşirea căreia s-a instigat.
Dacă instigarea publică a avut ca urmare săvârşirea infracţiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracţiune.
Purtarea în public a unei uniforme, embleme, insigne sau altor asemenea semne distinctive neautorizate, în scopurile arătate în alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează lăudarea în public a celor care au săvârşit infracţiuni sau a infracţiunilor săvârşite de aceştia.)
- Genocid Art. 357 Cod penal (Săvârşirea în scopul de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate sau un grup naţional, etnic, rasial sau religios, a vreuneia dintre următoarele fapte:
a) uciderea membrilor colectivităţii sau grupului;
b) vătămarea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor colectivităţii sau grupului;
c) supunerea colectivităţii ori grupului la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugere fizică;
d) luarea de măsuri tinzând la împiedicarea naşterilor în sânul colectivităţii sau grupului;
e) transferarea forţată a copiilor aparţinând unei colectivităţi sau unui grup, în altă colectivitate sau în alt grup, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacă fapta este săvârşită în timp de război, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă.
Înţelegerea în vederea săvârşirii infracţiunii de genocid se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.)
pentru încălcarea :
- art. 52 alin 1 şi 3 - din Legea 3/2000 – privind organizarea şi desfăşurarea referendumului :
”(1) Impiedicarea prin orice mijloace a liberului exercitiu al dreptului de a participa la referendum se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
( (3) Tentativa se pedepseste”
- art. 2 - din Legea nr. 14/2003 - a partidelor politice :
„Prin activitatea lor, partidele politice promoveaza valorile si interesele nationale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participa cu candidati in alegeri si la constituirea unor autoritati publice si STIMULEAZA participarea cetatenilor la scrutinuri, potrivit legii.”
- art. 36 - din Constituţia României - Dreptul la vot
(1) Cetatenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniti pâna în ziua alegerilor inclusiv.
(2) Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintal, pusi sub interdictie, si nici persoanele condamnate, prin hotarâre judecatoreasca definitiva, la pierderea drepturilor electorale.
- art. 54 - din Constituţia României - Fidelitatea faţă de ţară
(1) Fidelitatea fata de tara este sacra.
(2) Cetatenii carora le sunt încredintate functii publice, precum si militarii, raspund de îndeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si, în acest scop, vor depune juramântul cerut de lege.
- art. 80 - din Constituţia României - Rolul Preşedintelui
(1) Presedintele României reprezinta statul român si este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii.
(2) Presedintele României vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. În acest scop, Presedintele exercita functia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate.
şi solicităm trimiterea sa în judecată pentru a răspunde penal .
MOTIVELE PLÂNGERII
În prealabil învederăm că ,
Preşedintele României în perioada exercitării mandatului, nu deţine imunitate totală, putând fi tras la răspundere politic şi juridic pentru faptele sale, săvârşite în exerciţiul mandatului, astfel cum este stipulat în art. 95 - Suspendarea din funcţie - din Constituţia României.
Preşedintele Traian Băsescu, în prezent este suspendat.
Pe perioada suspendării, preşedintele nu beneficiază de nici un fel de imunitate, ceea ce în opinia noastră presupune instrumentarea cu maximă celeritate a prezentei reclamaţii.
Prezenta plângere, nu se referă la fapte săvârşite de numitul Traian Băsescu direct împotriva subsemnaţilor reclamanţi, ci fapte săvârşite de acesta împotriva poporului român – din care subsemnaţii facem parte, precum şi împotriva României.
Prezenta plângere reprezintă un demers civic, argumentat temeinic, dar bazat în principal pe informaţii publice la care am fost accesibili, pe surse jurnalistice, pe fapte prezentate pe larg în mass media şi pe informaţii şi documente care circulă pe internet.
Pentru a contura profilul moral al numitului Băsescu Traian, redăm în continuare câteva date - astfel cum acestea au apărut public în ultimii ani, atât în mass media, cât şi pe internet.
Traian Băsescu a fost timp de 15 ani membru PCR.
Traian Băsescu a fost racolat de Securitate în anul 1973, pe cînd era elev al Institutului de Marină, ocazie cu care i-a fost întocmit dosarul personal nr. 3990/09.11.1973.
Până la terminarea studiilor în 1976, a fost colaborator al lucrătorilor din Direcţia a IV- a de Contrainformaţii Militare.
În această calitate, informa organele de Securitate despre modul în care se desfăşurau activitatile specifice în Institut, despre comportamentul şi atitudinea colegilor şi ale cadrelor didactice, atât în cadrul activităţilor specifice, cât şi în particular.
La terminarea studiilor, Directia a IV- a de Contrainformaţii Militare a încetat legătura cu colaboratorul Traian Băsescu, dosarul personal al acestuia fiind transferat la Inspectoratul Judeţean Constanţa al Ministerului de Interne - Departamentul Securităţii Statului, cu adresa nr. 00151392/29.09.1976.
După absolvirea Institutului de Marină, Traian Băsescu este încadrat ca ofiţer la Intreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constanţa, calitate în care a fost preluat ca informator-sursă, de către lucrătorii Biroului de Securitate Port Constanţa, birou condus la acea vreme de ofiţerul Dumitru Nicusor.
De folosirea ofiţerului de marină Traian Băsescu s-a ocupat direct locotenentul major de Securitate Mihai Avramides ( care provenea din sistemul penitenciarelor ), care a cerut şi a obţinut de la informatorul Traian Băsescu mai multe note scrise pe care le-a depus la dosarul acestuia, nr. 3990/1973.
În calitatea sa de ofiţer de marină, Traian Băsescu dădea informaţii - cu privire la starea de spirit a echipajului, temele de discuţie abordate de membrii echipajului, activităţile şi contactele pe care membrii echipajului le aveau în porturi, în timpul escalelor, activităţi de contrabandă şi speculă, dar şi despre eventuale aprecieri sau comentarii făcute de membrii echipajului cu privire la conducerea superioară de partid şi de stat.
În jurul anului 1984 informatorul Traian Băsescu, a fost trecut în reţeaua Centrului de Informaţii Externe din Departamentul Securităţii Statului unde a lucrat cu ofiţerul Silvian Ionescu din cadrul Directiei I.
În anul 1987 Traian Băsescu este numit şef al Agenţiei Economice NAVROM din Anvers, Belgia, unde îşi desfăşoară activitatea sub directa coordonare a lui Silvian Ionescu care conducea la acea dată Serviciul I ( Belgia-Olanda-Luxemburg ) din Direcţia a I a CIE.
Pe 8.03.1989 Traian Băsescu este rechemat în ţară, fiind acuzat de nereguli grave în administrarea fondurilor NAVROM.
Traian Băsescu a fost sancţionat pentru că a autorizat, fără aprobarea NAVROM Constanţa, o plată suplimentară de 300.000 de franci belgieni pentru lucrările de reparaţii efectuate la nava Zimnicea în ianuarie 1989.
În 22 decembrie 1989, ofiţerul de Securitate Silvian Ionescu, cel care l-a avut în subordine pe Traian Băsescu, s-a infiltrat printre revoluţionarii din faţa Comitetului Central, a intrat în anturajul lui Dan Iosif şi ulterior al lui Gelu Voican Voiculescu şi în ianuarie 1990 a fost numit Secretar Executiv al FSN.
Imediat după Revoluţie, Traian Băsescu a fost numit Director General al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor.
Pentru a obţine această funcţie foarte importantă, Traian Băsescu s-a bucurat de recomandarea şi susţinerea secretarului executiv al FSN Silvian Ionescu, dar şi ale vechiului său prieten, Călin Marinescu, zis Shogunul, pe atunci Preşedinte al CFSN Constanţa.
Traian Băsescu, a făcut parte din consiliul de administraţie al firmei Astra Vagoane Călători Arad, pentru o perioadă de timp, în anul 1992.
Traian Băsescu , în primul guvern de după Decembrie 1989, respectiv în Guvernul Petre Roman (1), a ocupat funcţia de subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor.
Ulterior, Traian Băsescu a ocupat succesiv următoarele funcţii :
• Ministrul Transporturilor în Guvernul Petre Roman (2) (30 aprilie 1991 – 16 octombrie 1991)
• Ministrul Transporturilor în Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992)
• La alegerile legislative din 1992 a fost ales deputat de Vaslui din partea FSN (1992 – 1996)
• Vicepreşedinte al Comisiei de Industrie şi Servicii a Camerei Deputaţilor (1992 – 1996)
• Director Coordonator în campania electorală a lui Petre Roman (1996)
• Deputat PD de Vaslui (1996-2000)
• Ministrul Transporturilor în Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 – 11 februarie 1998)
• Ministrul Transporturilor în Guvernul Radu Vasile (17 aprilie 1998 – 22 decembrie 1999)
• Ministrul Transporturilor în Guvernul Mugur Isărescu (22 decembrie 1999 – 26 iunie 2000)
• Primar General al Municipiului Bucureşti (Iunie 2000 – Decembrie 2004)
• Preşedinte al Organizaţiei Partidului Democrat al Municipiului Bucureşti (2000 – 2001)
• Preşedintele Partidului Democrat (Mai 2001 – Decembrie 2004)
• Co-preşedinte al Alianţei D.A. alături de Theodor Stolojan (2003 – 2004)
• Preşedinte al României (20 decembrie 2004 – 14 decembrie 2009)
o la 16 aprilie 2007 - suspendat de către Parlament
o la 19 mai 2007 - reconfirmat prin Referendum, cu peste 74% din voturile exprimate
• Preşedinte al României (14 decembrie 2009 - 06.07.2012 - în prezent suspendat )
În perioada 1990-1992, Traian Băsescu – Ministru al Transporturilor, a ignorat complet problemele reale din transporturile româneşti şi starea proastă a drumurilor ( nici un kilometru de şosea nu a fost modernizată în aceşti trei ani ), diminuarea alarmantă a traficului de persoane şi de mărfuri pe CFR, concomitent cu scumpirea exagerată a acesui tip de transport, precum şi starea deplorabilă a flotilei TAROM.
Totodată, această perioadă va rămâne în memoria colectivă, ca perioada în care a dispărut mai mult de jumătate din flota maritimă a României, cealaltă parte dispărând şi ea în a doua perioadă de ministeriat al lui Traian Băsescu.
În perioada 1996 - 2000 Traian Băsescu a fost din nou numit Ministrul Transportului,
şi în acest interval de timp s-a realizat un singur lucru şi anume asfaltarea unor şosele naţionale care ajunseseră într-un grad de degradare extrem. Reabilitarea acestor şosele s-a făcut cu banii cetăţenilor care au fost obligaţi să plătească celebra taxă BASESCU, bani care au ajuns în conturile firmelor apropiate lui Traian Băsescu şi PD-ului.
Tot acum Traian Băsescu a definitivat, cu ajutorul FPS-ului înstrăinarea flotei maritime române şi a adus, tot împreună cu FPS-ul, TAROM-ul în pragul falimentului.
Totodată, SNCFR-ul a fost divizat în mai multe companii, dar asta nu a dus la eficientizarea activităţii instituţiei, ci a dus doar la distribuirea de funcţii de directori mai multor clienţi politici, compania rămânând în toată această perioadă pe primul loc pe lista datornicilor la bugetul statului şi regia cu cele mai mari pierderi din exploatare.
De asemenea, în perioada 1996 - 2000, SNCFR a constituit alături de Petrom, Renel şi Sidex, principala cale de drenare a fondurilor publice către clientela politică a coaliţiei aflată la putere.
Cea mai cunoscută mostră de proastă gospodărire a banului public de către Traian Băsescu, a fost ”reabilitarea” autostrăzii Bucureşti – Piteşti. Lucrările au costat circa 100.000.000 dolari, din care 53,1 milioane dolari credit BERD, iar 44 milioane dolari de la Guvernul României. La doar o lună de zile de la darea în folosinţă a autostrăzii, s-a prăbuşit un pod peste un canal de colectare a apelor, iar dupa 3 luni de zile, covorul asfaltic a început să se desprindă aşa încât după 6 luni gropile acopereau cea mai mare parte din suprafaţa autostrăzii, făcând imposibilă circulaţia şi impunând angajarea unor noi lucrări de asfaltare.
Politic, prima victorie importantă a lui Traian Băsescu, a fost schimbarea Primului Ministru Victor Ciorbea, în primăvara anului 1998, acţiune începută în decembrie 1997 prin declanşarea crizei guvernamentale.
Din acest moment şi până la alegerile din 2000, Traian Băsescu a susţinut în permanenţă o stare de conflict în cadrul coaliţiei de guvernare, iniţiind dispute cu colegii de Guvern, dar şi cu alţi lideri ai partidelor aflate la putere.
Prin toate acestea, Traian Băsescu şi-a creat o imagine de personaj politic fără scrupule, rău de gură, pus în permanenţă pe harţă şi care nu se dă în lături de la nimic pentru a-şi atinge scopurile.
Apoi în anul 2001 s-a folosit de liderii din PD Berceanu, Duvăz, Sassu, Simona Marinescu, pentru a obţine voturile congresului PD, înlocuindu-l astfel din funcţia de Preşedinte PD pe Petre Roman.
La acelaşi congres, imediat după ce a fost numit Preşedinte, şi-a sacrificat aliaţii amintiţi mai sus, toţi aceştia fiind lăsaţi fără funcţiile promise în conducerea PD.
De atunci mulţi din liderii marcanţi ai PD, au părăsit partidul condus de Traian Băsescu, din cauza stilului dictatorial pe care acesta l-a impus în conducerea partidului.
De altfel în data de 24 ianuarie 2004 Traian Băsescu declara public ”Mi-e greu să conduc o structură în mod democratic”.
În întreaga sa activitate, Traian Băsescu a fost călăuzit de două ţeluri şi anume : ascensiunea în ierarhia socială şi înavuţirea.
Daca pentru atingerea primului tel s-a folosit de relatia privilegiata cu Securitatea pana in 1989 si de activitatea politica ulterior, pentru inavutire a considerat ca orice metoda este permisa.
În activitatea sa de Ministru al Transporturilor şi de Primar General al Capitalei, în afară de afacerea Flota, numele lui Traian Băsescu a mai fost legat de numeroase afaceri dubioase care pot explica situaţia materială înfloritoare a familiei Băsescu.
Pe 4 februarie 2003, Primăria Capitalei, care îl avea ca Primar General pe numitul Traian Băsescu - îi vinde lui Traian Băsescu întregul etaj, garajul şi casa scărilor din imobilul din Bucureşti str. Ştefan Mihăileanu, cu echivalentul a 19.000 de dolari, tranzacţie care s-a făcut cu încălcarea Legii 112/1995 - a caselor naţionalizate.
În cei 22 ani care au trecut de la Revoluţie, Traian Băsescu a ocupat aproape în permanenţă funcţii administrative, ( exceptie făcând o scurtă perioadă de timp, în care a fost parlamentar ).
În tot acest timp Traian Băsescu s-a folosit exclusiv de calităţile de comunicator şi de manipulator al opiniei publice, pentru că rezultatele efective obţinute de el în administraţie sunt dezastruoase.
Toată perioada în care a ocupat funcţii publice – indiferent care au fost acestea - a fost marcată de scandaluri, atitudini discriminatorii, vulgaritate, controverse, acuzaţii şi suspiciuni.
Îşi începe primul mandat de Preşedinte al României, din postura de inculpat în Dosarul Flota.
În fapt ,
Preşedintele suspendat Traian Băsecu, a permis Premierului Ungariei Victor Orban să se implice în treburi interne ale statului roman şi la o zi după încheierea campaniei electorale pentru referendumul de suspendare, acesta să vină în România să dea directive şi indicaţii cetăţenilor români de etnie maghiară, cerându-le acestora să nu se prezinte la vot.
La TV SIGMA, s-a prezentat cu luni în urmă un material prin care s-a atras atenţia asupra subitului şi bizarului interes al doamnei Merkel pentru această zonă geografică şi că interesul nu era faţă de România în mod particular ci pentru Republica Moldova. Că Traian Băsescu a fost invitat de Angela Merkel la Berlin, invitaţe asupra căreia planează suspiciunea că a avut ca scop acordul pentru soluţia de federalizare a Republicii Moldova – soluţie propusă şi susţinută de Cancelarul Germaniei, situaţie în care concluzia ar fi aceea că “patriotul” Băsescu, cel care a câştigat al doilea mandat în 2009 – asupra căruia planează acuzaţii de fraudă - si cu 100.000 de voturi din Basarabia, a vândut-o acum şi i-a vândut pe românii basarabeni, numai pentru a profita de interesul german şi pentru a-şi asigura sprijin personal de la cea mai importantă putere europeană.
A existat din partea lui Traian Băsescu un atac susţinut asupra imaginii Armatei Române, cu scopul discreditării acesteia şi desfiinţarea sa ca şi componentă importantă a statului, pentru că armata a ocupat în mod constant un loc de frunte în topul încrederii populaţiei, pe cînd clasa politică în general şi preşedintele în mod special sunt mult în urma acesteia, astfel armata reprezentând un potenţial pericol pentru punerea mâinii pe putere.
Preşedintele suspendat Traian Băsescu, a denigrat România pe plan extern şi a manipulate mass media.
Totodată a răspândit informaţii false pentru defăimarea ţării şi a poporului român, periclitând astfel atât economia naţională, cât şi stabilitatea monedei naţionale.
Despre justiţia română, Traian Băsescu a declarat că “Niciodată justitia unei ţări europene nu a facut atât rău pentru ţara pentru care lucrează cum a făcut justiţia română.”
Noi considerăm că, de fapt, niciodată preşedintele unei ţări europene nu a făcut atât rău ţării unde a fost ales preşedinte cum a făcut preşedintele suspendat Băsescu Traian.
Peste un miliard şi jumătate de lei vechi, din banii contribuabililor români, a cheltuit Administraţia Prezidenţială în mandatul lui Traian Băsescu numai pentru turnarea clopotului din bisericuţa din incinta Palatului Cotroceni, lăcaş de cult care a costat bugetul de stat al ţării peste 33 de miliarde de lei (1.000.000 de euro) iar în prag de campanie electorală prezidenţiabilul Traian Băsescu susţinut de PDL şi-a trecut numele pe clopotul care a fost plătit din bani publici.
Traian Băsescu, a lovit în presă prin intermediul CSAT – stipulând faptul că ”Există campanii care atentează la siguranţa naţională” iar în 23.06.2010, în Strategia Naţională de Apărare a ţării, înaintată de Traian Băsescu Parlamentului, este menţionat că CSAT identifică principalele vulnerabilităţi ale României, printre acestea regăsindu-se şi "fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora", dar şi "presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului".
Traian Băsescu a spus unei puteri străine că nu avem proceduri constituţionale pentru demiterea domniei sale. Mai mult, a anunţat că ne confruntăm cu o lovitură de stat.
În prezent, România este dominată de frică, de nesiguranţă şi de disperare şi chiar dacă nu o spun deschis, sau nu o recunosc, în ochii şi în vocea multor români se citeşte frica şi acesta este rezultatul politicii dusă de Traian Băsescu.
Gabriela Georgeta Ghiţă, fost adjunct al Procurorului General al României în perioada 2002 – 2006, a făcut anterior dezvăluiri devastatoare privind modul în care Traian Băsescu se implică nu numai în orchestrarea unor dosare penale ci şi în anihilarea / lichidarea fizică a anchetatorilor din propriile dosare.
Totodată, domnia sa a declarat că ” Precizez (de fapt, repet) ca procesul penal în care am fost inculpată este o înscenare comandată personal de preşedintele în funcţie – „preacinstitul” Traian Băsescu – şi pusă în operă de Laura Codruta Kovesi, Daniel Marius Morar, Mircea Zarie şi ceilalţi prin metode de corupţie şi terorism de stat pentru un motiv foare simplu: „îngroparea” definitivă a „Dosarului Flota” şi eliminarea probelor din dosar, lucruri care nu puteau fi duse la bun sfârşit decât prin „dispariţia” (inclusiv fizică) a celor care au avut legătură cu acest dosar şi au cunoştinţă de probele care au existat. Problema esenţială şi adevărată este că preşedintele în funcţie ştie cel mai bine că cea de-a treia expertiză, realizată de Daniel Morar contrar legii (de altfel, la instigarea publică a aceluiaşi Traian Băsescu) şi care ar fi constatat inexistenta unui prejudiciu, nu este nici pe departe o probă corectă, fie şi numai dacă ne amintim declaraţia fostului preşedinte Emil Constantinescu care s-a opus în anul 2000 (deci, înaintea guvernului Năstase) ca Traian Băsescu să fie târât prin faţa camerelor de vederi cu cătuşe la mâini pentru frauda de sute de milioane de dolari din „Dosarul Flota”. Faptul ca ex-preşedintele Emil Constantinescu avea dreptate este demonstrat, pur şi simplu, de rapoartele Curţii de Conturi, ale Corpului de control al guvernului şi de prima expertiză judiciară, documente – toate – anterioare anului 2000.”
În continuare doamna Gabriela Georgeta Ghiţă afirmă : ” Eu, în calitatea de adjunct al procurorului general am soluţionat, ca procuror desemnat, cererea inculpatului Traian Băsescu de recuzare a procurorului general al PNA, Ioan Amarie şi a procurorilor Ioan Oţel şi Vasile Drăghici (procurorii de caz şi, ulterior, autorii rechizitoriului). Pentru a soluţiona cererea de recuzare am avut pe masă, timp de cca. două săptămâni, întreg dosarul şi astfel am avut acces la piesele cauzei. Profesional vorbind, pot afirma că procurorii de caz au dat dovadă chiar de prea multa indulgenţă faţă de inculpatul Traian Băsescu (având în vedere gravitatea faptelor).
Revenind la înscenarea în care am fost implicată, cred că opinia publică ar trebui să cunoască şi o altă „execuţie” comandată în legătură cu „Dosarul Flota”, aceea a procuroarei Angela Ciurea, fost procuror de şedinţă la PNA, penultima persoană din sistem care a avut contact cu acest dosar.
Cât priveşte afirmaţia de corupţie şi terorism de stat, arăt că subsemnata şi membrii familiei mele am fost victimele a două atentate efectiv criminale, realizate sub aparenţa unor accidente de circulaţie. Aceste lucruri nu ar trebui să fie de mirare, deoarece asemenea atentate au fost raportate şi în cazul procurorului Vasile Drăghici (autor al rechizitoriului din „Dosarul Flota”), împotriva judecătoarei Mona Pivniceru (care a protestat public împotriva preşedintelui Traian Băsescu pentru modificarea fundalului stemei ţării din albastru în violet – certă încălcare a Constituţiei, aptă de a conduce la suspendarea preşedintelui) şi împotriva Irinei Jianu, trimisă în judecată împreună cu fostul prim ministru Adrian Năstase şi fără care dosarele acestuia nu mai au sens.
Ionut Matei, cunoscut ca „judecătorul binefăcător al Cămătarilor”, pentru opinia separată din „Dosarul Miron Mitrea” (alături de vicepreşedinta ICCJ, Rodica Aida Popa), opinie separată identică aceleia a preşedintelui Traian Băsescu, motivată prin „contextul actual al dosarului”, condamnarea cu executare a ex-prim-ministrului A. Nastase (coincidenţă, după ce T. Băsescu îşi arătase nemulţumirea că, în „Dosarul mătuşa Tamara” procurorul ceruse condamnarea cu suspendare) şi, în fine, prin arestarea preventivă a judecătoarei Georgeta Buliga, în urma unei degradante înscenari prin care era vizată de fapt judecătoarea Mona Pivniceru („vinovată” de dezvăluirea modificării stemei ţării).
Traian Băsescu a jurat public, că va desfiinţa PNL ca partid, ceea ce în opinia noastră a fost o ameninţare directă.
Traian Băsescu a minţit şi a înşelat poporul român în mod repetat şi în acest mod, prin
inducere în eroare, a fost ales, a fost revalidat în funcţie şi a fost reales.
- În campania pentru alegeri la primaria Bucuresti a promis ca daca va fi ales aceea va fi prioritatea sa si 8 (opt) ani, adica doua mandate, nu va parasi acest angajament fata de bucuresteni; A mintit, a plecat la patru luni dupa ce a fost reales primar general !
- La referendumul urmat suspendarii sale din 2007, la mitingul din Piata Universitatii a promis ca o data la trei luni, in ultima Sambata, se va intalni chiar acolo cu cetatenii. A mintit, nu a venit nici macar o singură dată !
- Inainte de referendum, s-a obligat sa demisioneze in umatoarele 5 minute dupa ce Parlamentul va vota suspendarea sa. A mintit.
- la sfarsitul anului 2008 cand incalcand Constitutia si-a asumat public rolul de sef de campanie al PDL, le spunea profesorilor si romanilor, in general, cu autoritatea lui de presedinte ca exista banii necesari pentru majorarea cu 50% a salariilor profesorilor dar guvernul liberal nu vrea. În acest sens exista şi o lege aprobata in Parlament pe care o invoca adesea, dar nu o aplică.
- cand partidele isi pregateau candidatii pentru alegerile parlamentare presedintele PD Traian Basescu a decis sa-l prezinte cetatenilor pe Theodor Stolojan pentru pozitia de prim-ministru. Basescu a stiut de la bun inceput ca nu-l vrea pe Stolojan. I-a transmis lista cu membrii Guvernului fara sa-l consulte. Evident ca astfel a scapat de el si a numit pe cine a vrut de la bun inceput.
- La alegerea sa ca presedinte al PD, Traian Basescu a promis ca va demisiona daca la urmatoarele alegeri PD nu va obtine cel putin 20%. Inutil de spus ca PD a obtinut 14%, iar Basescu nu a demisionat.
- La inceputul crizei economice a afirmat ca Romania nu va avea de suferit. Apoi a declarat ca nu si-a propus sa lupte impotriva crizei si ca Romania va iesi din criza numai odata cu restul lumii.
- A spus intr-un interviu ca fiica sa cea mică a absolvit o facultate in Statele Unite si, drept urmare, ar avea calitatile necesare unei cariere politice. Totusi, EBA a absolvit o facultate din Bucuresti cu nume american si doar vreo 2-3 luni fara valoare universitara intr-un schimb de experienta in SUA.
- Un membru al familiei sale, respectiv fiica cea mare, a cumparat un apartament cu aproximativ un milion de euro. Presedintele a spus ca avea bani, fara sa spuna de unde anume. A spus că va prezenta documentele doveditoare care atesta că banii au provenit din vânzări anterioare, dar niciodată nu a respectat această promisiune
- A vorbit despre imprumutul de la FMI ca despre o „centura de siguranta”, care sa imbuneze partenerii straini. Ulterior, afirma ca fara acest imprumut nu mai putem plati pensii si salarii si a cerut guvernului sa se imprumute, la dobanda dubla, de la banci.
- Dupa ce a ajuns presedinte a promis ca va renunta la casa din Mihaileanu, insusita abuziv, dar niciodată nu a făcut acest gest.
- A afirmat ca nu are nici o legatura cu “baietii destepti” care cumpara energia ieftin. Fratele sau, Mircea Basescu, a declarat ca face afaceri cu Energy Holding. Astfel, Firma Plusfood, administrata de Mircea Basescu, cumpara energie de la Energy Holding.
- Dupa alegerile din 2004 a afimat ca nu va “baga pumnul in gura presei” si ca va trata cu respect jurnalistii. De asemenea, a promis ca va sprijini si va incuraja societatea civila. Ulterior, a insultat jurnalişti gratulândui cu invective de genul “tonomate pe euro”, “gaozar”, “tiganca imputita”, etc. și a ameninţat trusturile de presa care l-au criticat.
- A afirmat si afirma ca respecta Constitutia, dar o incalca in mod sistematic.
- A afirmat ca va lupta cu coruptia, dar în realitate aceasta a atins in timpul mandatelor sale, cote inimaginabile in Romania.
- S-a declarat de stanga, social- democrat convins, castigant presedintia PD, in 2001, prin sustinerea motiunii “”Romania puternica – Romania Social Democrata”". A ajuns presedinte al Romaniei ca fiind social- democrat. Dupa cateva luni, a virat catre dreapta- direct catre crestin- democratie. In aprilie- mai 2005, Traian Basescu lansa public ideea trecerii PD in barca popularilor europeni, ceea ce s-a si intamplat (PD pierzandu-si, practic, identitatea din cauza presiunilor lui T.B.).
- In discursul sau public de dupa alegerile din 2004, s-a angajat ca institutiile statului nu vor fi sub influenta politicului si ca va depune eforturi pentru ca acestea sa functioneze conform Constitutiei si legilor in vigoare. Ulterior şi-a declarat sprijinul fata de “reforma” facuta de Monica Macovei care a subordonat EXPLICIT justitia politicului.
- a iesit pe post si a zis ca Romania NU VA IMPORTA vaccin antigripal, ca se va produce la institutul Cantacuzino. Totusi, dupa nu mult vaccinul a fost importat
- a afirmat că am ieşit din criză, deşi ştia că nu este adevărat
- a dorit şi a reusit sa ii invrajbeasca pe romani intre ei, în loc să îi unească
- a jurat pe Biblie ca nu a lovit acel copil, deşi filmul arată indubitabil contrariul
- a minţit în 2009 că în noul său mandat nu vor scădea salariile şi pensiile, că în România
- nu s-a sfiit să-i mintă in direct pe basarabenii care l-au votat masiv la alegerile prezidenţiale din 2009 promiţându-le că în cazul procesării dosarelor de cetăţenie română se va ajunge la un număr de 10.000 de dosare pe lună.
- a promis bugetarilor – inclusiv prin vocea premierului Boc - ca reducerea salariilor cu 25% este o masura temporara, numai pana la sfarsitul anului 2010, dupa care din ianuarie 2011, dupa ce se se vor face reducerile de personal promise in randul bugetariilor, pentru cei ramasi, lefurile vor reveni la valoarea dinaintea reducerilor.
- a minţit când a declarat public că nu a colaborat cu securitatea
- a minţit când fiind încî nesigur de rezultatul alegerilor, a declarat răspicat că alegerile din 2004 au fost fraudate, ba chiar a cerut şi arestarea celor implicaţi în procesul electoral, şi a promis că vinovaţii vor ajunge după gratii. După ce s-a văzut câştigător, nu a mai spus nimic despre fraude.
- Traian Băsescu a minţit când a promis alocarea a 6% din PIB pentru educaţie
- a promis că românii nu vor mai avea nevoie de vize pentru America.
- a minţit când a declarat că va discuta personal despre cazul Teo Peter cu oficialii americani.
- a minţit când a promis că va eradica nepotismele şi numirile pe pile, în mandatele sale acestea devenind unicele criterii de numire în funcţii
- a minţit când a promis că va poziţiona România pe axa Bucureşti-Londra-Washington. Remarca sa nu a adus decât iritare pe plan internaţional şi răcirea relaţiilor cu partenerii tradiţionali.
Traian Băsescu, a guvernat deşi era preşedinte şi s-a folosit de serviciile secrete – în interes propriu, cu atât mai mult atunci când nemulţumirea populaţiei a devenit evidentă.
Având informaţii de la servicii cu privire la starea de spirit a poporului şi preconizând că vor urma acţiuni îndreptate împotriva sa şi a guvernării pdl-iste, a început să modifice legislaţia în vigoare la acea dată, pentru a face practic imposibilă suspendarea şi ulterior demiterea sa - Băsescu recunoscând public faptul că ştia exact ceea ce urma.
Văzând că nu s-a bucurat suficient nici de sprijin politic intern şi nici de susţinere populară, fiind la un pas de demitere, cuprins de panică şi disperare a decis să joace şi ultima carte care îi mai râmâsese şi anume cartea sprijinului extern – pentru obţinerea acestuia în interes propriu, fiind dispus să sacrifice viitorul ţări şi al poporului român.
Curtea Constituţională, care nu este parte a sistemului judiciar independent din România, fiind o instituţie în cadrul căreia numirile se fac politic şi care are ca unică vocaţie arbitrajul problemelor constituţionale, a recunoscut că, substituindu-se Primului Ministru, Preşedintele Băsescu a încălcat principiul fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor. Guvernul României nu a mai răspuns în faţa Parlamentului, aşa cum se întâmplă în toate statele democratice din Uniunea Europeană, ci în fapt în faţa Preşedintelui, ca în Federaţia Rusă. Parlamentul a tins să devină o cochilie vidă, atunci când majoritatea guvernamentală nu a avut voie să voteze de câte ori exista riscul unei opinii disidente.
Traian Băsescu, a vorbit public în repetate rânduri despre rolul asumat de preşedinte jucător, deşi un asemenea rol contravine fundamental constituţiei, care stabileşte pentru preşedinte rolul de mediator.
În anul 2009, deşi Parlamentul a votat o moţiune împotriva guvernului, acesta fiind demis conform legii, Traian Băsescu a refuzat să accepte propunerea majorităţii pentru un nou Prim Ministru, prelungind mandatul guvernului demis – acesta fiind cel care urma să organizeze alegerile, deci îi putea asigura propriul interes şi îi garanta astfel realegerea ca Preşedinte.
Deşi Şefii Serviciilor Secrete trebuie să fie numiţi de Parlament, Traian Băsescu a declarat într-un interviu televizat că el personal a numit din proprie voinţă pe cei doi şefi ai serviciilor. Mai mult decât atât, ulterior a declarat că aproape s-a decis cu privire la persoana viitorului Procuror General, deşi conform legislaţiei, acesta este propus de Ministerul justiţiei cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii – ca organism ndependent.
Traian Băsescu, a declarat unui reporter TV într-o declaraţie trensmisă în direct, faptul că atunci când Cancelarul Germaniei Angela Merkel l-a întrebat dacă în Constituţia României există reglementări cu privire la suspendarea Preşedintelui, el i-a răspuns cu o minciună, afirmînd că nu există astfel de prevederi.
Traian Băsescu, şi-a asumat personal un rol executiv direct, atunci când a iniţiat tăieri majore de salarii şi pensii pentru profesori, medici, militari, funcţionari publici, etc., ceea ce a distrus clasa de mijloc a societăţii, clasă care era abea în formare. În schimb, fondurile alocate în interes propriu şi cele care erau menite a alimenta clientela de partid şi camarila personală au crescut considerabil în fiecare an, în dispreţul poporului şi a propriei retorici de austeritate generală.
Pe măsură ce situaţia economică a societăţii a devenit critică şi nemulţumirile au început să se facă simţite, manifestările sale de intoleranţă, ca şi cele ale susţinătorilor săi, precum şi derapajele de la democraţie au devenit îngrijorătoare.
Presedintele suspendat al Romaniei, când era în exerciţiul funcţiei, in calitatea sa si de Presedinte al Consiliului Suprem de Aparare al Tarii a ignorat problematica consumului de droguri ce a crescut in Romania de la 1,7 % la 4,3 % in doar 3 ani (cea mai mare crestere din UE) iar consumul este risc la siguranta nationala conform legii.
Traian Băsescu a repetat în numeroase rânduri că idealul european al unei societăţi care garantează o viaţă decentă pentru toţi este unul perimat, şi că acesta ar trebui să fie înlocuit de o societate “competitivă” în care doar cei mai puternici să supravieţuiască. Această formă brutală de darwinism social este opusul valorilor democratice ale Uniunii Europene la care noi am aderat.
Instituţiile statului democratic, aşa cum sunt ele definite în Constituţia României, în baza principiului separaţiei puterilor în stat, au fost puse de acţiunile lui Traian Băsescu, în imposibilitatea practică de a mai funcţiona. Majoritatea deciziilor politice majore din ultimii ani fiind luate în afara cadrului de funcţionare democratică a statului şi împotriva voinţei poporului.
De asemenea încălcarea spiritului Constituţiei a continuat cu fiecare dintre legile cu impact major asupra societăţii româneşti, trecute prin Legislativ prin procedura angajării răspunderii Guvernului cu consecinţe catastrofale pentru societatea românească. Consecinţele acestor acte politice au fost nu doar deteriorarea funcţionării instituţiilor democrate ale statului, până la punerea sub semnul întrebării a existenţei statului de drept, dar şi deteriorarea gravă a nivelului de trai al populaţiei, extinderea sărăciei, falimentul a sute de mii de societăţi comerciale, erodarea gravă a capitalului românesc şi disoluţia clasei de mijloc.
În fapt, statul român a încetat să-şi îndeplinească o parte dintre funcţiile sale fundamentale precum asigurarea asistenţei medicale, a învăţământului, a ordinii publice, asigurarea unui nivel minim de trai pentru categoriile sociale defavorizate. De la Palatul Cotroceni, Traian Băsescu a dictat atât forma cât şi modalitatea de adoptare a unei legi, menite să ducă la evitarea procesului democratic, de dezbatere legislativă în Parlament. Din acest haos legislativ declanşat de regimul patronat de preşedintele Băsescu au izvorât circumstanteţe care au permis declanşarea a nenumărate litigii în justiţie în materia salarizării bugetarilor, litigii pierdute, în general de statul român.
Acţiunile preşedintelui au venit să încalce principiul separaţie puterilor în stat, având o atitudine de sfidare şi denigrare a instituţiilor statului, prin excesul de autoritate manifestat public. Acţiunile făţişe ale preşedintelui Traian Băsescu, care şi-a asumat în mod deschis, neechivoc rolul de prim-ministru şi de preşedinte de facto al Partidului Democrat Liberal (PDL) şi care a încercat să domine şi să subordoneze Legislativul şi puterea judecătorească, ridică grave probleme de ordin politic şi juridic. Încălcând flagrant principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, preşedintele Traian Băsescu a declarat, la TVR, că reforma sănătăţii, legea asistenţei sociale şi legislaţia legată de justiţie trebuie adoptate prin asumarea răspunderii de către Guvern, afirmând că Senatul s-a «compromis de la preşedinte până la ultimul senator» amânând discuţiile pe aceste subiecte.
Traian Băsescu, a afirmat public că România este o ţară de mâna a doua ” O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua” , deşi nu ţara a cerut bani cu împrumut, ci domnia sa, după ce a predicat intens nevoia acelui credit de la FMI, credit despre care mulţi specialişti în domeniu afirmau că este o cale greşită.
Suspicionăm faptul că prin acel credit luat de la FMI, Traian Băsescu a încercat să cumpere bunăvoinţa unor stăpâni pe care îi impune poporului român împotriva voinţei acestuia, iar pentru obţinerea acestei bunăvoinţe în scop personal, a fost gata să o plătească cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea românilor.
Pe cale de consecinţă, considerăm că din momentul în care ura şi răzbunarea lui Traian Băsescu nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, etc., ci asupra ţării înseşi, atunci când a ajuns să îndemne cetăţenii români să îşi părăsească ţara, atunci înseamnă că a sosit vremea ca acesta să fie trimis în faţa instanţei pentru a răspunde pentru faptele sale şi totodată trimis definitiv acolo unde îi este locul – la grapa de gunoi a istoriei.
Traian Băsescu, a afirmat public că reprezentanti europeni au avut acces – nepermis – la dosare din justitie.
În opinia noastră, traian Băsescu se mai face vinovat şi de devalorizarea leului, de faptul că a ordonat fraudarea alegerilor europarlamentare, doar pentru ca fiica sa EBA să fie aleasă, de folosirea abuzivă şi ilegală a serviciilor STS-ului în sediul său de campanie pe durata suspendării şi în timpul campaniei electorale, de faptul că niciodată nu a fost un mediator între puterile statului ci a fost un factor de dezbinare al acestora, prin acţiunile sale creând haos instituţional şi disfuncţii majore, de periclitarea siguranţei cetăţenilor prin închiderea haotică a spitalelor şi introducerea initiului în anumite alimente, precum şi de acceptarea tacită a propagandei făcută de fiica sa EBA în timpul campaniei electorale, pentru comercializarea liberă a anumitor droguri uşoare şi a etnobotanicelor.
Suspicionăm faptul că Traian Băsescu complotează pentru cedarea unor teritorii româneşti Ungariei, prin înfiinţarea iniţial a regiunii Har-Cov, motiv pentru care insistă în ideea de regionalizare a ţării şi de desfiinţare a judeţelor ” Am spus ca regionalizarea trebuie facuta.„ (Traian Basescu – B1 Tv, 26 iulie 2011)
”Sunt foarte multe comune care nu sunt viabile. In aceasta a doua etapa, dupa o analiza la nivelul fiecarui judet mare, ar trebui sa inceapa un proces de comasare a comunelor pentru a obtine unitati administrative viabile.” (Traian Basescu – declaratie de presa la Palatul Cotroceni, 21 iunie 2011).
Preşedintele suspendat Traian Băsescu, a boicotat referendumul şi a îndemnat poporul să nu voteze, boicotul reprezentând un abuz de drept şi fiind anticonstituţional – având în vedere faptul că dreptul la vot este un drept al fiecărui cetăţean, prevăzut în Constituţie – iar un preşedinte, fie el şi suspendat trebuie să vegheze la respectarea legii şi a constituţiei şi nu să îndemne la încălcarea acestora. Mai mult decât atât, Traian Băsescu nu s-a limitat doar la a îndemna oamenii să nu voteze, ci a mers mai departe, lansând subliminal ameninţări în declaraţiile sale publice pe toată durata campaniei electorale, ca de exemplu :
”Când voi fi chemat la Parchet voi susţine exact ce am susţinut la CC. Acolo am susţinut cu argumente de ce a fost o lovitură de stat”
”Soţia mea nu participă la vot, pentru că nu vrea să legitimeze o lovitură de stat”
”Românii pot să facă ce vor. Vă spun un singur lucru: <>”
Astfel de afirmaţii publice făcute de preşedintele suspendat şi repetate obsesiv, au darul de a fi percepte ca ameninţări care induc teama în conştiinţa publică, oamenii fiind speriaţi de eventualitatea unei anchetări ulterioare, de tragerea lor la răspundere, mai ales că majoritatea cetăţenilor nu au noţiuni temeinice de drept. Pe cale de consecinţă, mulţi cetăţeni nu au stat acasă în mod deliberat ca modalitate aleasă de a-şi exprima opinia, ci s-au simţit constrânşi sau obligaţi să nu voteze, deci neparticiparea lor a fost una impusă.
Mai mult decât atât, hăituirea în prezent a celor care au mers la vot, prin procurorii trimişi abuziv să îi caute acasă pe fiecare în parte, să îi scoată de la slujba religioasă pentru a-i ancheta în mijlocul drumului, punându-i să jure pe biblie şi să declare cum au votat la referendum, este o acţiune inaceptabilă de intimidare, teroare şi de presiune politică – caracteristică doar dictaturilor.
Prin toate acţiunile sale din ultimii ani şi mai ales prin cele din acest an, Traian Băsescu vrea ca dictatura impusă de el în mod tacit, să devină una legitimă.
Drepturile si libertăţile românilor, câştigate prin sângele vărsat în 1989 sunt încet şi sigur restricţionate şi date uitării de către băsescu in numele aşa zisei normalităţi şi reforme a statului.
Tendinţele totalitare ale regimului Băsescu sunt evidente iar democratia in Romania, atâta câtă mai este, se află într-un mare şi real pericol, prin obsesia sa maladivă pentru puterea absolută.
Ştim din auzite că lui Traian Băsescu îi lipseşte capacitatea de a ierta afronturile, astfel că ne aşteptăm să suportăm consecinţele deciziei noastre de a depune prezenta plângere, ne aşteptăm chiar să fim ridicaţi de acasă, să ne fie înscenate dosare, etc., dar din respect pentru români şi din dragoste faţă de ei, ne asumăm aceste riscuri. Preferăm să ne urască şi să se răzbune pe noi, dacă prin asta încetează ura şi răzbunarea sa împotriva poporului român şi îl va lăsa pe acesta să trăiască liniştit într-o ţară normală.
Presupunem că este posibil să nu se dea curs prezentei plângeri, atâta timp cât Traian Băsescu are încă anumite pârghii ale puterii în mână, dar totuşi sperăm că nu toată lumea îi este aservită acestuia şi că mai există şi procurori cu coloană vertebrală şi cu conştiinţă curată, care nu pot rămâne impasibili în faţa ilegalităţilor şi abuzurilor vădite şi nu pot rămâne insensibili la suferinţa nejustificată a unui popor.
Vă rugăm respectuos, ca având în vedere aspectele prezentate în prezenta plângere, să luaţi măsurile care se impun, conform competenţelor dumneavoastră, să dispuneţi imediat urmărirea penală şi trimiterea în judecată pentru a răspunde penal .
Solicităm să dispuneţi începerea urmăririi penale şi orice alte măsuri necesare şi legale pentru soluţionarea cauzei.
Solicităm comunicarea soluţiei date, în cel mai scurt timp posibil.
În drept faptele constituie infracţiunile de :
Trădare - Art. 155 - Cod penal
Atentat care pune în pericol siguranţa statului - Art. 160 - Cod penal
Atentat contra unei colectivităţi - Art. 161 - Cod
Subminarea economiei naţionale - Art. 165 - Cod penal
Propagandă în favoarea statului totalitar - Art. 166 - Cod penal
Acţiuni împotriva ordinii constituţionale - Art. 1661 - Cod
Complot - Art. 167 - Cod penal
Comunicarea de informaţii false - Art. 1681 - Cod penal
Ameninţare - Art. 193 - Cod penal
Şantaj - Art. 194 - Cod penal
Înşelăciune - Art. 215 - Cod penal
Ultraj - Art. 239 - Cod penal
Abuz în serviciu contra intereselor publice - Art. 248 - Cod
Abuz în serviciu în formă calificată - Art. 2481 - Cod penal
Purtare abuzivă - Art. 250 - Cod penal -
Trafic de influenţă - Art. 257 - Cod penal
Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni - Art. 323 - Cod penal
Instigare publică şi apologia infracţiunilor - Art. 324 - Cod
Genocid - Art. 357 - Cod penal
Ne întemeiem prezenta plângere pe :
- Art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal - Vinovăţia
- Art. 33 lit. b Cod penal - Concursul de infracţiuni
- Art. 75 alin. 1 lit. a şi alin. 2 Cod penal - Circumstanţe agravante
- Art. 275 Cod procedură penală - Dreptul de a face plangere
- Art. 277 Cod procedură penală - Termenul de rezolvare
-Art. 279 Cod procedură penală - Organele cărora li se adresează plângerea
- Art. 301 Cod procedură penală - Drepturile procurorului şi ale părţilor în instanţă
- Art. 326 Cod procedură penală - Ascultarea martorului, expertului sau interpretului